3,144 matches
-
Orizont și stil, La curțile dorului. Am reținut, pentru exactitatea ei, această judecată sintetică: "Opera lui Lucian Blaga, privită în întregimea ei, după aproape douăzeci de ani de creștere înceată, se bucură de o bivalență, făcută din reflexivitatea eseistică și lirism, care în producția timpului îi asigură puternic originalitatea." Spuneam mai sus că rămâne ciudată espectativa lui Vladimir Streinu în raport cu un poet de talia lui Ion Barbu, amintit indirect, prin referiri la studiul lui Tudor Vianu despre autorul Jocului secund (Tudor
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
este de a se fi apropiat în mai multe rânduri de creația lui V. Voiculescu pentru a-i pătrunde sensurile exacte și semnificația în epocă. Poetul este încadrat grupului poeților tradiționaliști care, după primul război mondial, au ținut dreaptă cumpăna lirismului nostru. Poetul însuși a probat de-a lungul timpului un talent robust, de certă noutate și originalitate. Ion Vinea capătă, sub condeiul inspirat al criticului, surprinzătoare dimensiuni mitologice: Dacă în lumea noastră scriitoricească a existat unul căruia să i se
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
carieră, de la emoția acelui "vague à l’ame" simbolist, emoție inconștiență, mai mult verbală, destul de greu de precizat, dar precizabilă în cele din urmă, a mers, zicem, către un umorism și o poezie, câteodată chiar satirică, primenită cu timpul, de lirismul vaporos de la început, dacă nu chiar golită cu totul de orice lirism." Am gustat și un frumos paradox de genul : "...ultimul imitator al d-lui Ion Minulescu a fost d-sa însuși." La Al. A. Philippide, prețuit fără rezerve, sunt
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
mult verbală, destul de greu de precizat, dar precizabilă în cele din urmă, a mers, zicem, către un umorism și o poezie, câteodată chiar satirică, primenită cu timpul, de lirismul vaporos de la început, dacă nu chiar golită cu totul de orice lirism." Am gustat și un frumos paradox de genul : "...ultimul imitator al d-lui Ion Minulescu a fost d-sa însuși." La Al. A. Philippide, prețuit fără rezerve, sunt detectate sagace motivele și temele fundamentale și i se relevă poetului evoluția
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Codreanu: Statui Ă are disponibilități poetice multiple: este "parnasian, bineînțeles, dar și romantic de atâtea ori, senin și plastic", "întunecat și muzical", având "timbrul tânguios de cantilenă, erotismul direct, când pasionat și umbrit, când luminos, madrigalesc și prețios"; îl definesc "lirismul meditativ", "dezabuzarea, ironia și sarcasmul". Camil Baltazar este trecut, alături de Otilia Cazimir, în categoria poeților de cenaclu, debutând la "Sburătorul" și formându-se în cercul lovinescian. Poetul a evoluat de la "erotismul angelic" la "sentimentul postumității cosmice", dar s-a eliberat
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
n.Ă. Tonul poeziei lui Dimitrie Stelaru este de "continuă și patetică spovedanie"; Noaptea geniului conține o "atmosferă proprie ca o ceață, în care joacă bizare figuri..."; e "ceva din Poe, un fior și poate mai mult decât atât străbate lirismul acestui poet." Constant Tonegaru este numai aparent un poet exotic: "folosește material exotic cu exclusiva semnificație mai întâi de extragere dintr-un climat moral neprielnic și apoi de înfrângere a condiției comune de existență"; exotismul reprezintă o formă deviată de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
G. Călinescu, Perpessicius, D. Murărașu. Toată problema - observă Vladimir Streinu - se întemeiază pe o neînțelegere. Junimea înfăptuia un act pur critic și nu unul de serie istorică: Se cerceta atunci și acolo (la Junimea Ă, nu procesul nașterii și dezvoltării lirismului nostru, din care se înțelege că mai nimeni nu putea fi exclus, ci numai realizările artistice, opere izolate prin însuși faptul izbutirii lor, opere întregi, de sine stătătoare cu caracter antologic inatacabil." Nicio operă importantă nu se va lega de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
întârzia să apară." În cuprinsul a " pagini mari Vladimir Streinu efectuează o stringentă analiză estetică a creației autorilor amintiți, reținând sâmburele peren. Dacă la Cezar Bolliac, bunăoară, nu poate fi vorba de talent, "nimic nu oprește istoria literară să rețină lirismul social, tenebros și formalist ca direcții certe ale întinsei lui activități de versificator" , dacă despre Costache Stamati - observă Vladimir Streinu - se poate spune cu dificultate că e poet, "putem reține de la întâiul Alecsandri ca semn neîndoielnic al participării lui la
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
și rizibil și prin limbajul îndrăzneț, în timp ce Al. Depărățeanu era "un franțuzit și italienizat până la desfigurare având și certe slăbiciuni spaniolești" , notabil fiind la el "realismul intelectual". Concluzia criticului la acest prim capitol este că toți acești poeți probează unitatea lirismului în epocă, pregătind terenul pentru semnificative cristalizări ulterioare. Adevărata orientare estetizantă o dau desigur revista "Literatorul" și cel mai de seamă reprezentant al grupării, Alexandru Macedonski. Revista "deschide cel mai cuprinzător capitol din istoria lirismului român, prin influența directă a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
toți acești poeți probează unitatea lirismului în epocă, pregătind terenul pentru semnificative cristalizări ulterioare. Adevărata orientare estetizantă o dau desigur revista "Literatorul" și cel mai de seamă reprezentant al grupării, Alexandru Macedonski. Revista "deschide cel mai cuprinzător capitol din istoria lirismului român, prin influența directă a conducătorului ei." Vladimir Streinu observă cu subtilitate efortul de disociere ideologică al periodicului macedonskian: "În contra direcției socotită germanizantă "Literatorul" va susține modalitatea literară a latinității noastre; în contra așa-zisului cosmopolitism și universalism estetic, va recomanda
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu - sau aplecat asupra creației poetului și mai târziu a criticului literar. Axa receptării critice a autorului Ritmului imanent nu are sinuozitățile derutante, obișnuite în republica literelor. E. Lovinescu i-a făcut un portret memorabil, de un lirism neînfrânat, după prima vizită a tânărului literat: "Sul de fum ridicat pe coșul casei în zările înalte ale primăverii, plop singuratic cu foșnet perpetuu de frunze, cioban grigorescian răzimat în bâtă și profilat nesfârșit pe fundul cerului albastru - cu ce
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Streinu e un prilej de satisfacție și de fertilă meditație. În ele, problemele de actualitate întâlnesc cealaltă actualitate pe care o conferă realizărilor criticului talentul, gustul și știința desfolierii textului (analize de felul celei întreprinse în studiul Floare albastră și lirismul eminescian rămân modele ale genuluiă, portretul sintetic ingenios (Iorga, Proustă se îmbină cu sugestii de morfologia culturii (Tipare de cultură, Atic și asiatică", iar caracterizările unor opere (Sadoveanu, G. Călinescuă se impun prin îndrăznețe, deși armonioase forme cristalografice . În octombrie
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ale criticului: Despre o modalitate a judecății literare (fragment din eseul Problema criticii literare, cuprins în volumul Pagini de critică literară, Editura Fundațiilor pentru literatură și artă, București, "Ă, Bacovia:Plumb (din Pagini de critică literară,"Ă, Semne noi de lirism (din Pagini de critică literară, "Ă, N. Davidescu și controversa Caragiale (din Pagini de critică literară, E.P.L., "Ă, Al. I. Odobescu (fragment din studiul apărut în volumul Clasicii noștri, "Ă. Vladimir Streinu are parte, postum, de o prezență semnificativă în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
a reda flăcările pasiunilor sufletești: „Cuvintele-s puține și sarbede pe lângă/ Năpraznicele flăcări ce-ades în suflet ard;/ Turnate-n vorbe parcă aproape-s să se stingă/ Și-adăugăm atuncea culoarea unui fard”. În Amintirea miresmelor (1977) S. cultivă un lirism melancolic, în care delicatețea simțirii se conjugă cu un limbaj pronunțat metaforic, creator de imagini plasticizante: „Era ca și când n-ar fi fost/ Acea grădină fermecată/ Ca o poemă pe de rost/ Știută într-un vechi alt-dată.../ Mireasma fructelor i-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
frazei lui Cezar Petrescu e alcătuită în așa fel încât să fie ascultată, mai mult decât citită; autorul pare a presupune un auditor, mai mult decât un public cititor; scrisul său e retoric și prin canalul retoricii se introduce și lirismul" (1963: 189). Acest fapt se datorează, cred, predispoziției dialogice a autorului, dispus tot timpul să însceneze o dezbatere interactivă între narator și public. Structural, Cezar Petrescu este autorul român cel mai apropiat de estetica șocantă, cu înscenări ale macabrului sau
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al Minei Harker, vampirizate de Dracula. 102 Date fiind circumstanțele social-politice în care fusese proiectat, probabil că lectorul român și-ar fi dorit foarte rar să guste din deliciile terifiantului: acestea sunt destinate unei societăți libere. 103 Aceasta se datorează lirismului difuz care străbate, ca un parfum vechi, aproape fiecare pagină de proză cărtăresciană. 104 Numărul este încărcat de valențe mistice, trimițând mai ales la cei patruzeci de legionari din serviciul împăratului roman Licinius, deveniți, grație credinței, mucenici în tradiția creștină
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tradusă în limba română în 1979, cu titlul Mihai Eminescu și problema romantismului în literatura română. Romantismul românesc, scrie K., unul al renașterii naționale, s-a constituit pe un fond popular și luminist, a fost caracterizat de patos civic, de lirism vibrant, de naturism. K. a mai publicat în periodice rusești o serie de studii despre Vladimir Korolenko și România, Al. Sahia, Maxim Gorki și România, Mihai Beniuc ș.a. SCRIERI: Mihail Eminescu i problema romantizma v rumânskoi literature XIX-ego veka, Moscova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287720_a_289049]
-
unul pentru eseu (2003; Concursul Național de Eseu „Mihai Eminescu”, Cluj-Napoca). Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1991. Riscând un deficit de accesibilitate, iar după erupția textualismului postmodernist marginalizarea datorată unei poetici inactuale, D. a adoptat cu ostentație tipul de lirism gnomic, mitizant în notă arhaică, experimentat de Nichita Stănescu sau de Cezar Baltag. Emisia e solemn lapidară, poetul având fascinația tăblițelor cu înscrisuri cuneiforme și, ca Ion Gheorghe, a ocultelor litografii geologice. Un dublu demers, personalizarea unui discurs de factură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
de elemente distanțate dezvăluie, în „lumina imaginii”, deopotrivă depărtarea față de realul depășit și apropierea de „a doua lumină”, eliberatoare. Într-un articol publicat în revista unu, Benjamin Fondane a numit cu exactitate înțelesul acestei „beauté convulsive” bretoniene: „Există astăzi un lirism al panicii, și dacă putem dori ca frumusețea să fie convulsivă, e pentru că dorim s-o surprindem în timp ce se formează și nu când e deja împlinită, moartă. Noi nu disecăm cadavre, ci organe vii”. E ceea ce crede, în fond, și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
diafragmă” a ritmului epocii, crește pe niște date constitutive sensibilității poetului, chiar dacă - cum se va vedea - „sentimentalitatea răvășită și descompusă de «tristeți» și de «restriști»”, despre care vorbea mentorul Sburătorului, se va dori depășită. Și atunci, însă, substratul neliniștit-elegiac al lirismului său se va conserva în infrastructura spectacolului constructivist, și după aceea. SPRE O POEZIE „CONSTRUCTIVISTĂ” Transformările liricii lui Voronca în foarte scurtul răstimp ce desparte Restriști-le din 1923 de primele adeziuni avangardiste au avut de ce să uimească. Și cel
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
suferința veche Vinele noastre sunt catarguri până unde exist În ecou tresare lampa ca o ureche Final ezită glasul tău ca un trapezist. Împreună cu acea mască a clovnului râzând „pentru reprezentația de sfârșit”, astfel de versuri relevă cealaltă latură a lirismului lui Ilarie Voronca, în linia unei ambiguități moderne a atitudinii, asociind jubilația în fața spectacolului mundan înnoit, cu un sentiment de distanțare, de solitudine și angoasă. Asemenea aspecte nu trebuie neglijate, oricât de interesați am fi de inovațiile formale, de inițiativele
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și căutarea febrilă a unei comunicări posibile, exprimată sub semnul unei stări de urgență, al unei alerte interioare: și noi ne fugărim mereu la aceeași distanță când oare se vor întretăia orbitele noastre așteaptă ciocnirea ca o sonerie CIOCNIREA Un lirism ambiguu, specific întregii creații a poetului, amestec de uimire și exaltare în fața feeriei metropolei cu surprizele ei mereu reînnoite, și de inadaptarea izolatului aspirând la universala comuniune sufletească, colorează de altfel toate secvențele acestui „film” al „orașului tentacular”. Dinspre agitația
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
iradiant era chipul femeii iubite. Versul e, desigur, mai rafinat acum, feeria imagistică mai spectaculoasă, lanțul asociativ-fantezist pare de-a dreptul infinit, vărsându-se dintr-un adevărat corn al abundenței. „Delir cosmic”, „abuzivă feerie în haos”, „frenezie rimbaldiană a imaginii”, „lirism de feerie cosmică, de halucinatoare persistență a plasticii”, „joc neostenit al artificiilor”, “înalte tonuri de odă” - erau calificativele date, bunăoară, de Pompiliu Constantinescu în recenzia sa, - și ele numesc cu justețe trăsăturile fundamentale ale acestei poezii. „Incantația” e pentru Voronca
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
conducător. Și dacă nu întreagă suprafața imensului vitraliu e la fel de strălucitoare, rămân destule fragmente care dau măsura talentului de excepție al autorului lor. DISCURSUL ÎNSTRĂINĂRII ȘI AL FRATERNITĂȚII Evoluția poeziei lui Ilarie Voronca de după Incantații indică o distanțare definitivă de lirismul jubilatoriu-spectacular: între Zodiac și Petre Schlemihl (1932), apoi Patmos și alte șase poeme (1933), această carte apare ca un ultim interludiu, care e și un capăt de drum. Căci ultimele două volume amintite continuă mai degrabă filonul elegiac al operei
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
poetul își mărturisește deopotrivă angoasele și speranțele, în versuri adesea patetice, în care colocvialitatea whitmaniană concurează masiv imagismul luxuriant al poemelor de până acum, expresia se simplifică, devine mai directă, ajungând frecvent până la transparența programatică. Iar la această limită extremă lirismul e prejudiciat de constrângerea exterioară a „ideii”, încât se poate vorbi, cum observase deja G. Călinescu, de „slaba putere calorică” a unora dintre poeme, de „atitudini și concepții pe care șpoetulț le tratează retoric, în chip de invectivă și program
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]