1,837 matches
-
Așa dar nu e o problemă de evoluție reală, ci una de lectură. Se prea poate ca noi să posedăm inerții diferite în funcție de domeniul la care ne raportăm și nu să existe inerții caracteristice fiecărui domeniu în parte. Eu, ca literat, sînt, la rîndul meu, mai atașat intuitiv de acele reprezentări ale lumii fizice pe care teoria relativității le-a busculat decît cele contemporane; îmi este mai familiară geometria euclidiană decît aceea riehmanniană. Fizicianul atomist înțelege mai degrabă Ion de Rebreanu
Cum se înțeleg intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16675_a_18000]
-
și "criticul literat", în pofida faptului că exponenții ultimei categorii au ajuns a-i blama pe exponenții primei, în Franța de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cu eticheta de "eunuci ai literaturii": "Pe urmele lui Albert Thibaudet, Pompiliu Constantinescu acorda criticii literaților locul ei meritat: Thibaudet o vede nu deasupra, nici sub critică profesională, ci paralelă cu această; Constantinescu o situează cu o expresie idiomatica, pește capul criticii propriu-zise. Disociind, în consonanta cu Perpessicius, el respinge falsă despărțire a lui Maiorescu din
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
din Neverland). Iar metaforele sînt ele oare altceva decît numere ale unui circ infernal? Poezia e altceva decît veselia Infernului? Concepția lui Camus a progresat de la cea din Mitul lui Sisif, în care creația e considerată un produs absurd iar literatul văzut ca un "mim", la postura insurgenta din Omul revoltat și apoi la cea a "scrisului iubire", teorie lăsată în faza de eboșa, în însemnările ultime. Creația Ruxandrei Cesereanu e cantonata cu stringenta, așa cum am văzut, în zona absurdului. Așadar
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
scumpei noastre patrii") și supărat pe cenzură care-i amputase un articol din care fusese eliminat chiar numele lui Tudor Vianu. Se hotărăște să nu mai scrie: "M-am vindecat definitiv de scris și de lucrat într-o societate de literați pentru care cel mai puțin prețuit dintre bunuri este scrisul cinstit." În 1956 se plânge de "lungul calvar și lungile umilințe la care fusese supus prin arestarea fiului său, universitarul D. Panaitescu, eliberat curând, pare-se, și în urma intervenției lui
Institutia Tudor Vianu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/18167_a_19492]
-
pe care se joacă soarta umanității. S-a discutat mult și despre literatura ultimilor ani, despre dinamica canoanelor, despre timpii necesari pentru a institui canoane și bineînțeles profesorul a fost solicitat să facă previziuni în legătură cu viitorul apropiat al literaturii și literaților în vogă astăzi. La asta bonomul Petronio s-a burzuluit: previziunile, a spus el, sunt vorbe goale și pierdere de vreme; viitorul, fie el al literelor fie al vieții, nu se poate prevedea. Replica a venit promptă și critică: atunci
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
cultivării limbii, termenul radical a fost folosit și cu această valoare. Dacă Negruzzi (în Slavonisme, text din 1844 devenit apoi Scrisoarea XVIII) numește liberali, conservatori și moderați trei categorii de intelectuali contemporani, definite prin atitudinile lor față de limbă, Heliade Rădulescu (Literații români) desemnează aceeași triadă prin etichetele radicali, regaliști, mijlocii. Dintre ei, radicalii (liberalii lui Negruzzi) sînt tocmai partizanii curățirii limbii de elemente străine și ai occidentalizării lexicului. Nu cred totuși că de aici provine sensul care ne interesează, deși acest
Radicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14332_a_15657]
-
să precizez: nu mă frămîntă, dar nu mi-e cu totul indiferent. Nu scriu pentru cineva anume ori cutare segment de cititori, ceea ce ar putea echivala cu năzuința de a scrie pentru toată lumea. Pentru vînzătoare, manevranți de butoaie, analfabeți, politicieni, literați... Pentru tot roiul de insecte îmbătate de lumina unei dimineți însorite. Că nu toți gustă și nu oricine e dispus și-i priește, e o problemă pe care socot de cuvință s-o rezolv în felul meu: tăcînd, rămînînd fără
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]
-
complexele" literaturii române, a criticului Mircea Martin, e un moment important în istoria noastră culturală. Urma ei în spațiul public", spune Martin însuși în Argumentul acestei ediții, "părea să se fi pierdut" încă de acum 10 ani; acum, e, printre literați chiar, o fantomă citată, dar greu reperabilă în fapt. Ar fi trebuit, aflăm din cronicile de la prima apariție, să existe și un al doilea volum, care să se ocupe de raportul specificității naționale cu universalitatea (prima parte - și ultima pînă
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
o altă carte, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni teoretice, publicate de Carmen Mușat, tot la Paralela 45, în 1998 - aceste teme autoarea le aprofundează păstrînd în mare aceleași linii de demonstrație. Carmen Mușat e unul dintre rarii literați români cu vocație teoretică, iar capitolele de sinteză din Strategiile acestea ale subversiunii sînt foarte interesante, în măsura în care ele se ocupă de concepte ale celor mai recente teorii legate de postmodernism, de metaficționalizarea realității, scindarea eului (eul rizomatic al autorului, eul
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
nedorite la împărțirea bucatelor. Și nu din gelozie ori din vanitate, dar, vorba proverbului: "Mult mai dureroasă este nedreptatea de la rude/ decât de tăioase săbii lovituri adânci și crude". Rareori mi-a fost dat să întâlnesc figuri de artiști și literați români prin sălile de concert în care răsună muzica nouă, iar uneori am avut senzația de sațietate în fața unei atât de consistente cantități de mefiență și indolență. (Constatarea comportă, desigur, un caracter general și, poate, tranzitoriu). De la o vreme însă
Singurătatea compozitorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14361_a_15686]
-
lui Aristotel și ale altor mari bătrîni, precizează Northrop Frye. Și ce laudă de sine, ce fanfaronadă a fost mai deșănțată decît cea a regimului opresiv în sînul căruia s-au născut, s-au școlit și și-au început activitatea literații în cauză? În acel context istoric, stilul ironic a constituit mai întîi o reacție defensivă a conștiinței agresate de obligativitatea stereotipiilor ideologice și a limbii de lemn, apoi (sau concomitent!) un nostalgic indiciu al "normalității", principial incompatibile cu opreliștile și
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
în măsura în care folosește educației. Științele sociale, care au ca obiect de studiu realități de care altădată se ocupa literatura, constituindu-se ca disciplină în această perioadă, vor urma modelul științelor naturii, lăsîndu-i încă o dată pe cei care văd lumea prin prisma literatului într-o poziție marginală". Depinde de unghiul de vedere. Dacă ne asumăm valoarea estetică, ,,poziția marginală" poate deveni, în temeiul său, una centrală! Oricum, nu sîntem convinși că acel ,,conflict dintre literați și oameni de știință", pe care-l analizează
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
o dată pe cei care văd lumea prin prisma literatului într-o poziție marginală". Depinde de unghiul de vedere. Dacă ne asumăm valoarea estetică, ,,poziția marginală" poate deveni, în temeiul său, una centrală! Oricum, nu sîntem convinși că acel ,,conflict dintre literați și oameni de știință", pe care-l analizează sociologul german Wolf Lepenies, citat în repetate rînduri de C. Pricop, ,,se situează în interiorul unui proces complex de diferențiere a modurilor de producție", căci ar însemna ca el să fie soluționat de
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
unele erori în Buletinul Oficial Nr. 32 din 23 Mai 1949, se rectifica după cum urmează: La art. 4, se va citi: i) De a-și alege salariații și colaboratorii dintre specialiștii cei mai calificați în toate domeniile de activitate, precum: literați, ziariști, tehnicieni și orice fel de salariați și colaboratori, prin derogare dela Decretul Nr. 86 din 7 Martie 1949, pentru reglementarea repartizării forțelor de muncă și de a stabili tariful de onorarii al colaboratorilor ocazionali. ... La art. 6, alin. ÎI
RECTIFICARE nr. 216 din 20 mai 1949. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128227_a_129556]
-
h) De a reprezenta prin delegații săi interesele Republicii Populare Române în chestiunile de radiodifuziune, în forurile și la conferințele internaționale de specialitate. ... i) De a-și alege colaboratorii dintre specialiștii cei mai calificați în toate domeniile de activitate precum literați, ziariști, artiști, tehnicieni și orice fel de colaboratori, prin derogare dela decretul nr. 86 din 7 Martie 1949 pentru reglementarea repartizării forțelor de muncă și de a stabili tariful de onorarii al colaboratorilor ocazionali. Titlul ÎI Funcționarea Articolul 5 Comitetul
DECRET nr. 216 din 20 mai 1949 pentru organizarea Radioficarii şi Radiodifuziunii din Republica Populara Română. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128219_a_129548]
-
Români, vor fi vizate de Societatea Scriitorilor Români, înainte de a fi editate. Articolul 40 Traducerile vor fi făcute din limba originală. În cazul cînd opera care urmează să fie tradusă este scrisă într'o limbă pentru care nu se prezintă literați cunoscători, traducerea se va face dintr'o limbă de circulație universală. Articolul 41 Toate prelucrările sînt și rămîn considerate traduceri. Se va arăta întotdeauna pe coperta interioară autorul și opera după care prelucrarea a fost făcută. Articolul 42 Orice traducere
LEGE nr. 596 din 24 iulie 1946 pentru contractul de ediţiune şi dreptul de autor în materie literară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/211237_a_212566]
-
socială, fiind caricaturizați și marginalizați pe criterii politice și etnice. Invariabil s-a pornit un război ideologic, foarte vizibil în discursul adepților suprarealismului. Suprarealismul revoluționar, o construcție pornită de poetul francez André Breton, este adoptat local de un grup de literați și artiști plastici, grupați în jurul revistei unu. Inițiată și susținută financiar de medicul militar și poetul Șasa Pană, unu a fost cea mai longevivă revistă suprarealistă existentă în spațiul românesc. Toate textele publicate respectau cele două direcții definitorii ale suprarealismului
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
numeroase culegeri ale traducerilor ei dintre care cele mai însemnate sunt: "Корейская классическая поэзия" (Din poezia clasică coreeană) - (1956), "Китайская классическая поэзия" (Poezia clasică chineză) - (1956), "Лирика древнево Египта (Poezia Egiptului antic)" - (1965) și "Голоса поетов (Glasul poeților)" - (1965). Mulți literați, printre care și autorități în domeniul traducerilor poetice, ca Mihail Lozinski au relevat calitatea cu totul deosebită a traducerilor ei. În 1976 apare la Leningrad volumul " Стихотворения и поэмы" („Versuri și poeme”), prima ediție postumă aproape completă, ilustrată și comentată
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
impunându-se pe plan economic și cultural, nu doar în Italia, ci în întreaga Europa. Florența devenise leagănul Renașterii italiene și centrul unde iradia civilizația renascentista. Grijile sale pentru Florența au încurajat și au asigurat o înflorire artistică fără precedent. Literat și poet, colecționar de obiecte prețioase și de statui antice, descoperitor de noi talente, Lorenzo a promovat la cel mai înalt nivel literatura și artele. La curtea să au trăit și au creat personalități renumite precum: Luigi Pulci, Poliziano, Marsilio
Lorenzo de' Medici () [Corola-website/Science/301000_a_302329]
-
cu excepția notabilă a criticului Nicolae Manolescu, care a avut îndrăzneala să-l antologheze în 1968 în volumul al doilea din "Poezia românească modernă", însă nu cu poemele cele mai reprezentative. La înmormântarea să din cimitirul Bellu Catolic, în 1975, singurul literat care a îndrăznit să participe la ceremonia funerară și să citească din versurile lui Gyr a fost, potrivit unui martor ocular, poetul Romulus Vulpescu.
Radu Gyr () [Corola-website/Science/298578_a_299907]
-
secolului al XIV-lea, fiind legat de numele lui Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio. După invadarea Imperiului Bizantin de către turci, un mare număr de învățați greci se refugiază în peninsula italică, aducând cu ei manuscrise în limba lor de origine. Literații italieni, ca Guarino din Verona, Francesco Filello sau Giovanni Aurispa, învață limba greacă veche și traduc în italiană operele clasice grecești. Poezia latină a epocii romane este redescoperită grație lui Lorenzo Valla, iar Coluccio Salutati și Gian Francesco Poggio traduc
Umanism () [Corola-website/Science/298679_a_300008]
-
cununa de lauri a poeților. Cu puțin timp înaintea festivității ce trebuia să aibă loc la "Campidoglio" ("Capitoliu") în Roma, poetul moare la 25 aprilie 1595. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, Tasso este prezentat de diverși literați ca figură simbolică a tragediei geniului neînțeles. A exercitat o deosebită influență asupra creației lui Lord Byron, Goldoni, Goethe. Goethe a scris o dramă cu titlul ""Torquato Tasso"" (1790), pe tema vieții artistului. În România, Alexandru Balaci a publicat un
Torquato Tasso () [Corola-website/Science/298695_a_300024]
-
A construit lângă București Mănăstirea Văcărești, a obligat episcopia din Bacău să aibă o școală grecească și slavonească în schimbul veniturilor acordate. a murit de ciumă la 3 septembrie 1730 în București și e înmormântat la Mănăstirea Văcărești. Fiind un eminent literat, a scris lucrările: "Sfaturi" (manuscris), "Despre datorii" (tipărită la Londra), "Cuvânt împotriva nicotinei" (Iași, 1786), "Precuvântări la actele patriarhalicești" (manuscris).
Nicolae Mavrocordat () [Corola-website/Science/299554_a_300883]
-
Constantin Brâncoveanu. Ana Brâncoveanu s-a căsătorit cu conte Mathieu Ferdinand Frederic Pascal de Noailles în 1897. După circa un secol Anna de Noailles este mai celebră pentru rolul ei de femeie de societate și aristocrată, de prietenă a unor literați celebri, decât pentru poemele sale de influență parnasiană. Debutul său poetic s-a produs în 1899, iar la scurt timp a publicat un volum antologic, în 1901, „Le Cœur innombrable” care a avut un succes remarcabil. A fost aleasă imediat
Ana, contesă de Noailles () [Corola-website/Science/299209_a_300538]
-
insistențele lui Iorga, Anna de Noailles devine la data de 25 iunie 1925 prima femeie admisă în Academia Română, ca membru de onoare. La slujba sa de înmormântare ținută la Biserica ortodoxă din Paris au participat cei mai importanți politicieni și literați ai epocii sale. „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” a lui G. Călinescu o descrie doar ca fiind „lipsită de loialitate față de rădăcinile sale românești”. Pe măsură ce poeta Ana de Noailles revine în atenția culturii franceze ea va fi probabil
Ana, contesă de Noailles () [Corola-website/Science/299209_a_300538]