2,404 matches
-
ale operei de față. Deși "fondul serios" este mai puțin vizibil în Apokolokyntosis și doar pe alocuri atribuibil episoadelor în care este atacată, implicit, ideea cezarului neîndurător, neapărat lipsit de inteligență, forma parodică nu exclude o anumită seriozitate a "înțepăturilor" livrești, prin care autorul latin reeditează cunoașterea poemelor homerice. Dialogul intertextual dintre două nume ilustre, unul mitologic, altul desemnând o persoană istorică reală, ambele coborâte la rangul de antieroi, reprezintă o dovadă a erudiției auctoriale, confirmată și atunci când parodia stilului epopeic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
toți/ Să împartă dreptatea/ Ascultând la proces/ Doar o singură parte,/ Mai adesea nici una". Parodia dezvoltă, în opera lui Seneca, cele mai variate și pe alocuri neașteptate resurse. Ca o regulă nescrisă, rezervele la care face referire sunt de factură livrescă, literară (de la poemele homerice până la poezia prețioasă, idilică sau bocetele populare, intertexte din diverși poeți latini etc.), dar le adaugă un plus de culoare locală cultivând limbajul vorbit, colocvial, ale cărui mostre de înțelepciune proverbele ori calambururile ("O mână spală
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
eroi-comic reorientează autorii în direcția creării unei literaturi în același timp umaniste și realiste, fundamentându-se pe ancorarea în verosimil a faptelor care, altfel, ar dobândi efecte halucinante și ar risca să-și împingă cititorul în donquijotisme aberante, în extremism livresc. Mai puțin convențională decât în celelalte state europene, parodia cultivată în Italia se înscrie în firescul evoluției unei literaturi care beneficiază de un pronunțat simț al umorului. Dar unul mereu "la pândă", gluma putând îmbrăca forme de la cele mai naive
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
percepe altfel decât parodic lumea ficțională ce urmează să ne captiveze. Invocația "Către cartea lui Don Quijote de La Mancha" pe care o face, în introducere, Urganda cea Neștiută, protectoarea lui Amadís de Gaula, se alătură unor sonete care vizează explicit modele livrești. Surprinzând esența personajului Don Quijote " Care tot citind bucoavne/ Și-a scrântit amarnic capul", versurile introductive îi alătură și comparația cu lumea ficțională a lui Ariosto ("Arme, cavaleri și dragosti/ L-au înnebunit cu totul/ Ca pe-Orlando furiosul/ Ca și-Orlando-namoratul/ Și-a-nchinat
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a lui Ariosto ("Arme, cavaleri și dragosti/ L-au înnebunit cu totul/ Ca pe-Orlando furiosul/ Ca și-Orlando-namoratul/ Și-a-nchinat pe viață brațul/ Dulcineii din Toboso"), care va fi reluată pentru a dezvolta semnificații suplimentare în diferite momente ale textului. În privința atributelor livrești ale operei sale, Cervantes îi pasează responsabilitatea personajului principal care, suferind un proces de transformare subtilă, devine singurul vinovat de "erudiția" întâmplărilor prin care trece, ba mai mult, pe care le provoacă. Unicul responsabil pentru lumea imaginară "falsificând" realitatea. În
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și lipsa interacțiunii eroicului cu lumea. În al doilea caz, este suficient să tragem o privire asupra modului în care este învestit cavaler Don Quijote și apoi să rememorăm câteva din celebrele episoade ale distanțării de real pe care, din cauze livrești, personajul nostru nu le mai poate domina (hanul devine castel, oile sunt armate, morile de vânt au chip de uriași etc.). Constantele parodice ale romanului cervantesc au fost analizate de formaliști, din rândul cărora Bahtin vorbea, referindu-se la Don Quijote
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
oricărei vârste și oricărei categorii umane, dovedindu-se cu atât mai hâtru cu cât realiza că nu toate îl vor percepe la fel. Tipul de narator auctorial care se ascunde și el în spatele anagramei face întotdeauna "onorurile" introducerii în universul livresc propriu, dar și ultimele plecăciuni înainte de ieșirea din scena epică. Astfel, "Cuvântul înainte al scriitorului" din Cartea întâi se deschide printr-o intervenție redundantă în trimiteri la lumea filozofiei grecești, naratorul-autor folosind "pilda lui Platon din cartea a treia despre
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
exemple și comparații, în atitudinea sa față de problemele politice, filozofice", însă el nu se încadrează în totalitate în rândul "corului de admiratori" ai perioadei, căreia i se opune uneori, parodiind-o lipsit de orice malițiozitate, din simpla plăcere a jocului livresc. "El nu cunoaște nici o normă estetică; orice se potrivește cu orice. Realitatea cotidiană este împletită cu fantasticul cel mai neverosimil, cea mai grosolană snoavă este înțesată cu erudiție și ideile filozofico-morale izvorăsc din cuvinte și istorioare obscene"251. "Abstrăgătorul de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
umor, conducând la destinderea și amuzarea majorității cititorilor, finalitatea fragmentului este una cât se poate de serioasă, consonând cu parodierea altei teme prețuite în literatura imediat anterioară apariției romanului despre care vorbim, utopia. Rabelais intră în conflict, într-un conflict livresc, desigur, cu lumile considerate intangibile și arborând, drept urmare, un statut de impasibilă superioritate față de cea mai mare parte a subiectelor. În cazul de față, parodia vizează bipartiția pe criterii religioase a Lumii de Apoi (Iad/ Paradis) și idealizarea ca manieră
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu care sunt împodobiți locuitorii acestei lumi și până la festinurile gastronomice încărcate cu slănină peste care curg "pâraie de vin"; hiperbolizate atât ca prezență, cât și ca semnificație, tablourile enumerative de sorginte populară subminează, ca pretutindeni în cele cinci cărți, livrescul modelelor, anticipându-l pe acel "Fay ce que vouldras!" ce tronează pe frontispiciul abației. Nici vorbă aici de egalitarismul rezultat, în mijlocul oceanului unde Morus proiectase insula Utopia, prin abolirea dreptului de proprietate. E adevărat că toți telemiții sunt egali, dar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
expuse până atunci de un "librar" închipuit, custodele Bibliotecii regale, cu privire la "cărțile de controversă" în rândul cărora trebuie căutate și parodiile și care nu-i îngăduie acestuia odihna somnului fiind extrem de gălăgioase. Indirect, prin subtila metodă a introducerii unui cadru livresc de desfășurare a acțiunii și la propriu (biblioteca), și la figurat, gândit pentru "personajele-cărți", Jonathan Swift recurge la denunțarea unui aspect care, eludat în perioada medievală când parodia se prezenta drept operația simplă de integrare a bunului străin în literaturile
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pune deschis problema literarității modelului, indiferent dacă-l numim text parodiat, hipotext sau, mai simplu, punct de plecare... Simpla enunțare a numelui unui autor în cadrul restrâns, dar simbolic al Bibliotecii Saint James, dezvoltând asemănări, dar și deosebiri cu acel paradis livresc închipuit de Borges, face de fapt referire la opera acestuia. "E de datoria mea", scrie Swift: "[...] să rog pe cititor a se feri de a aplica la persoane ceea ce, în cele ce urmează, se referă doar la cărți, în sensul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literară propriu-zisă. Trecând paternitatea parodiilor în sfera faptului strict literar, autorul scrierii își depășește epoca, emițând o profeție care va face istorie de-abia în studiile de teorie literară ale secolului XX: parodia literară se dezvoltă exclusiv pe un tipar livresc, aparținând unei/ unor opere suficient de cunoscute și chiar asimilate de public încât să fie ușor recognoscibile. Desigur, nu trebuie îndepărtată nici posibilitatea ca operele astfel rezultate să dezvolte sensuri apropiate ironiei ori satirei ("niscaiva vână groasă de satiră și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de retorică, după modelul conceptual antic. Ulterior însă, face referiri la aspectul literarității parodiilor și revine obsesiv la aceeași idee apreciată și de Swift, privind-o însă din punctul de vedere care îl interesează, cel al filozofiei gramaticii. Recunoașterii modelului livresc Du Marsais îi adaugă condiția prezervării literale, în hipertext, a limbajului din hipotext, textul parodic urmând îndeaproape textul parodiat. Astfel, e necesar "să păstrăm un număr îndeajuns de mare de cuvinte pentru a aminti originalul de unde au fost împrumutate"280
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și decăderea lui", cum avea să noteze Nicolae Balotă, oferă prilejul perfect pentru introducerea în text a surprizei, a invenției epice. Care diferențiază acest text de altele similare. Stamate "evadează", face un salt în și prin fantastic către o existență livrească. Își părăsește, și la propriu, și la figurat, liniștea căminului pentru a începe o aventură amoroasă cu o "inocentă și decentă pâlnie", dar una șlefuită și adusă "pe o superbă cochilie de sidef" de o "duzină de Driade, Nereide și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
el simte că spațiile rămase pentru rostiri inedite sunt extrem de înguste. De aceea va trimite cu detașare, cu ironie, cu superbă toleranță la biblioteca uriașă care-l precede". De aceea, procedeul prin definiție specific lui este intertextualitatea, care "exploatează referințele livrești până la dimensiunea unui stil"297. 4.2. Postmodernismul: un construct parodic rafinat În anii șaizeci ai secolului trecut, apariția unui "simplu" termen postmodernism a produs o emulație intelectuală comparabilă, sub multe aspecte, cu Renașterea. Ambii sunt, după expresia lui Matei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lipsită de profunzime (căci realizarea unei parodii viabile nici nu stă la îndemâna oricui), ci pentru că este unicul mod cu adevărat onest, adaugându-și ironia sau chiar satira, prin care un autor se mai poate raporta la trecut, înțeles și ca istorie livrescă. În fapt, trecutul ca referent nu este pus între paranteze sau eludat, ci reintegrat în noul sistem valoric: este încorporat și modificat, capătă o existență și o semnificație nouă. Tocmai din acest motiv, nu sunt rare parodiile la Biblie tema
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
puțin sos enigmatic, pudrați la final cu câteva stele, piperați și serviți"355, scria Raymond Queneau. De aici și-a însușit Michel Tournier ideea textului ca joc, astfel încât multe din romanele sale vor fi de fapt variațiuni pe aceeași temă livrescă dată, metatexte care se apropie de scrierile de origine pe care nu le subminează, ci caută să le revalorizeze. Încă de la debutul cu Vineri sau limburile Pacificului (apărut în 1967), care parodiază Viața și nemaipomenitele aventuri ale lui Robinson Crusoe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Life of Robinson Crusoe... În cazul operei lui Tournier, parodia nu se explică nici prin înglobarea ironiei, nici prin folosirea umorului sau a satirei. Romancierul francez, postmodern cel puțin ca încadrare temporală, se rezumă pur și simplu să combine subiectul livresc preluat de la Daniel Defoe cu inovațiile specifice formației proprii și problematizărilor epocii sale, inovații întotdeauna realizate printr-o opoziție fățisă față de modelul amintit. Contrastul dintre cele două romane, care ne arată implicit că a doua scriere este de fapt un
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mult mai târziu, după ce evenimentul propriu-zis s-a consumat. Ea este realizată de personaj în vederea transcrierii datelor în log-book, termen folosit cu obstinație și pentru a aduce în discuție vechiul limbaj marinăresc, fiind așadar o strategie de asigurare a "veridicității" livrești a celor relatate. Abia la pagina 59 aflăm că "naufragiul avusese loc la 30 septembrie 1759, pe la două din noapte. Robinson se afla rupt de calendarul oamenilor, precum era despărțit de ei prin ape, și constrâns să trăiască pe-o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
călcat și de alții. Împotriva iluziei optice, a mirajului, a halucinației, a visului pe trezie, a fantasmelor, a delirului, a tulburării auzului... scutul cel mai sigur este fratele, vecinul, prietenul sau dușmanul nostru, dar cineva, Doamne Dumnezeule, cineva!". Acestui personaj livresc Michel Tournier i-a adăugat elemente surprinzătoare prin alăturarea lor, și anume proustianismul metodei de introspecție folosit până la dimensiunea unui stil în log-book și donquijotismul momentelor sale de pierdere a lucidității. Spontana apariție a unor halucinații îl face să devină
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
acesta o lecție fundamentală, anume "dezvățarea" de toate prejudecățile dobândite, paradoxal, prin educație, care-l încorsetează și-i îngrădesc posibilitatea de a se autocunoaște. Și, chiar dacă nu sunt puține scrierile care fac referire, sub o formă sau alta, la modelul livresc oferit de iluministul englez (ajungându-se chiar la derivarea unei serii semantice de la numele protagonistului, în interiorul căreia substantivul comun robinsonadă denumește fie o povestire având în centrul atenței naufragiați, fie o fantezie în care individul se refugiază, ostracizat, pentru a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de a ieși din litera cărții, căci, dacă ar acționa altfel, tot într-o carte s-ar găsi, oricare. De aceea se amuză și ne amuză trăindu-și viața ficțională ca și cum ar citi, literar și/ sau literal. Ieșirea din labirintul livresc rămâne, pentru totdeauna, o iluzie. Concluzii În lumina vechilor și noilor teorii care au căutat să-i surprindă esența, parodia apare drept una dintre modalitățile sigure de care dispune literatura atât pentru a evolua, depășind capcanele epigonismului sau mimetismului în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
poetica romanului. Am încercat, printr-o permanentă selecție și combinare a elementelor, să echilibrăm balanța între demersul critic, teoretizant și partea practică, necesară întotdeauna validării unei cercetări științifice. Aceasta și pentru că parodia, ca manieră de construcție a unei lumi pur livrești, nu putea fi explicată, decodată în absența nici uneia dintre cele două coordonate menționate mai sus. Complexitatea oricărei opere literare din cadrul celor alese aici spre exemplificare, dar și din universul mult mai generos al acelora care se cer în continuare supuse
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lipsi individualitatea, originalitatea și geniul creatorului autentic. Revenirea ei în forță din primele decenii ale secolului XX și până în prezent se datorează în principal conjuncturii favorabile inițiate de cercurile de teorie literară și poetică, dar și recurenței subiectelor de sorginte livrescă la autori de primă mărime ai scenei literare internaționale. Astfel, cel puțin în roman, nu orice adaptare facilă sau imitație lipsită de talent mai poate fi considerată parodie, cum se mai întâmpla în trecut. Mulți romancieri, dar și cercetători ai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]