2,048 matches
-
care era mama fiului său Ștefan (născut în 1584). Aceasta era o roabă, despre care se presupune că ar fi doica celorlați copii ai domnitorului. La această cununie au participat mitropolitul Gheorghe Movilă al Moldovei, episcopul Ghedeon al Rădăuților, marele logofăt Stroici, vornicul Ieremia Movilă (viitorul domnitor) și egumenul Anastasie Crimca (viitorul mitropolit al Moldovei). Domnitorul Petru Șchiopul nu a reușit finalizarea construcției până la scoaterea sa din scaunul domnilor Moldovei, rămânând neterminată pictura bisericii și construcția zidului înconjurător. În următorii 30
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
la luptele dintre polonezi, austrieci și turci, ducând o politică oportunistă. Era de partea turcilor, dar le comunica regelui polonez Jan Sobieski și austriecilor, planurile acestora. Dușman al partidei poloneze din Moldova, face marea greșeală de a-i ucide pe logofătul Miron Costin și pe fratele său hatmanul Velicico Costin, bănuiți că au participat la un complot împotriva domnului. Marele cronicar Miron Costin nici nu a mai avut posibilitatea să-și dovedească nevinovăția în fața domnului: luat din satul său Bărboși (jud.
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
Drăgășani la circa 25 km de centrul comunei. Ca monumente pot fi amintite bisericile din satele comunei, majoritatea ctitorii ale începutului de veac al XIX-lea, remarcându-se biserica din Alunișul, cu hramul "Cuvioasa Parascheva", ctitorie din anii 1812-1813 a logofătului Ștefan Bellu. Ilie Popescu-Spineni (n.14 octombrie 1894, Cuza-Vodă, j. Olt - d. 29 septembrie 1964, București), reputat profesor de drept, membru al "Societății Regale de Geografie" și al Societății "Histoire du Droit" din Paris, conferențiar de înaltă ținută și autor
Comuna Spineni, Olt () [Corola-website/Science/298965_a_300294]
-
politic și social; b) folosirea frecventă a dialogului: opera e plină de conversații fermecătoare și de replici extraordinare. Vasile Lupu, informat despre trădarea unui boier, exclamă: „În zadaru această slujbă acum; să-mi hie spus acestea pînă era în Iași logofătul.” c) aplecarea spre culisele istoriei: comunică, atunci cînd știe, bîrfele și stratagemele diplomatice, anticipîndu-l pe Neculce prin portretele precise. Ștefan Tomșa al II-lea este un domnitor crud care ține pe lîngă el un călău „pierzător de oameni”, credulitatea lui
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
în limba română din Țara Românească: "făcui domnia mea casă de învățătură, adecă școală, în orașul domniei mele Câmpulung." În acest mediu cultural și-au desfășurat activitatea mai multi copiști, dintre care amintim: Vasile Eromonahul, Nicola Gramaticul, Panu Gramaticul, Constantin Logofătul, Ianache Preotul. Marile evenimente ale istoriei moderne s-au facut simțite și la Câmpulung, astfel că, izbucnirea revoluției de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu, și măsurile luate de către acesta în favoarea maselor populare s-au bucurat și de adeziunea câmpulungenilor. Arestat
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
de administrarea castelului s-a ocupat Ecaterina Cantacuzino, fiica lui George Sturdza și soția lui Șerban Cantacuzino. În anul 1944, din cauza apropierii frontului, palatul a fost părăsit de Ecaterina Cantacuzino, care a luat cu ea odoarele bisericii construite de marele logofăt Dimitrie Sturza la 1823. Ea a refuzat inițial să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea castelul, predând ulterior Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii. În iarna anului 1944, au staționat în castel prizonieri nemți. Castelul a fost
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
Caradja și membrii Divanului său erau să fie răsturnați de la putere de un grup de conspiratori. Conducătorii acestora, printre care și doi "sudiți" austrieci, au fost executați. Boierii bănuiți de colaborare cu răzvrătiții (Constantin Filipescu, vornicul Constantin Bălăceanu și marele logofăt Grigore Ghica) au fost exilați la conacele de pe moșiile lor. În 1818, Caradja a dat țării un nou cod de legi, care a devenit cunoscut ca "legiuirea lui Caradja". Prin acesta se stabileau noi taxe feudale pentru țărani, iar femeile
Ioan Caragea () [Corola-website/Science/304122_a_305451]
-
cu familia în afara orașului pentru o plimbare. După patru ore, un mesager trimis de domn a anunțat boierii că vodă a părăsit țara și că numea o "căimăcămie" formată din banul Grigore Brâncovenu, vornicul Barbu Văcărescu, vistierul Grigore Ghica și logofătul Samurcaș. Caradja a fugit păzit de un grup de 300 de mercenari albanezi ("arnăuți") care l-au condus la Brașov. Toate podurile de la București la Brașov au fost distruse, ca nicio forță urmăritoare să nu-l mai ajungă. Caradja își
Ioan Caragea () [Corola-website/Science/304122_a_305451]
-
1816). Vornic al poliției (ianuarie 1817). Mare vornic (înainte de iunie 1820). Mare postelnic (președinte al Departamentului Afacerilor Străine, la 28 decembrie 1823). Mare vornic (1824). Mare postelnic (februarie 1827-ianuarie 1828). Membru al unui atelier (lojă masonică) din Iași (1828). Mare logofăt (februarie 1829). Membru în comisia moldoveană de patru membri pentru redactarea Regulamentului Organic (iunie 1829-martie 1830). Pavel Kiselev i-a acordat Ordinul Sf. Vladimir cl. III, pentru contribuția sa la lucrările de redactare. Mare logofăt (octombrie 1831). Țiitor al locului
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
masonică) din Iași (1828). Mare logofăt (februarie 1829). Membru în comisia moldoveană de patru membri pentru redactarea Regulamentului Organic (iunie 1829-martie 1830). Pavel Kiselev i-a acordat Ordinul Sf. Vladimir cl. III, pentru contribuția sa la lucrările de redactare. Mare logofăt (octombrie 1831). Țiitor al locului marelui logofăt al justiției (aprilie 1832). Demisionează în februarie 1833. Păstrează în continuare titlul de vornic. Mare logofăt, numit de Kiselev (aprilie 1834). Din 1835, rămâne doar epitrop, în special la Sf. Spiridon și continuă
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
1829). Membru în comisia moldoveană de patru membri pentru redactarea Regulamentului Organic (iunie 1829-martie 1830). Pavel Kiselev i-a acordat Ordinul Sf. Vladimir cl. III, pentru contribuția sa la lucrările de redactare. Mare logofăt (octombrie 1831). Țiitor al locului marelui logofăt al justiției (aprilie 1832). Demisionează în februarie 1833. Păstrează în continuare titlul de vornic. Mare logofăt, numit de Kiselev (aprilie 1834). Din 1835, rămâne doar epitrop, în special la Sf. Spiridon și continuă administrarea unor hotărnicii. Este ales epitrop al
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
Kiselev i-a acordat Ordinul Sf. Vladimir cl. III, pentru contribuția sa la lucrările de redactare. Mare logofăt (octombrie 1831). Țiitor al locului marelui logofăt al justiției (aprilie 1832). Demisionează în februarie 1833. Păstrează în continuare titlul de vornic. Mare logofăt, numit de Kiselev (aprilie 1834). Din 1835, rămâne doar epitrop, în special la Sf. Spiridon și continuă administrarea unor hotărnicii. Este ales epitrop al mănăstirilor moldovene închinate Sf. Mormânt (1837). Opera sa nu a fost prețuită de nimeni pînă la
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
țară în septembrie 1600 a domnitorului Ieremia Movilă și a celor trei episcopi ce l-au însoțit, Anastasie Crimca s-a retras din scaun la moșia sa Dragomirești, unde se afla o așezare monahală mai veche. Împreună cu rudele sale, marele logofăt Lupu Stroici și fratele acestuia, marele vistiernic Simion Stroici, fostul episcop Anastasie Crimca a zidit o biserică mică, din piatră, în cadrul schitului mai vechi, din lemn. Biserica avea hramul Sfinții Enoh, Ilie și Ioan Evanghelistul și a fost sfințită în
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
Dumnezeu și Preacuratei Sale maici și Sfântului și dreptului Enoh și sfântului prooroc Ilie și sfântului Ioan Teologul au zidit această biserică smeriții slujitori și închinători Sfintei Treimi, chir Anastasie Crimcovici, fost episcop de Rădăuți și dumnealui Lupu Stroici marele logofăt și fratele domniei sale Simion, mare visternic, în zilele evlaviosului domn Io Ieremia Voievod și ale prea iubiților lui fii Ioan, Constantin, Alexandru și Bogdan Voievod, în anul 7110, iulie 27 și închinată sfinților, dreptul Enoh, Ilie și Evanghelistul Ioan"" (1602
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
Alexandru și Bogdan Voievod, în anul 7110, iulie 27 și închinată sfinților, dreptul Enoh, Ilie și Evanghelistul Ioan"" (1602). Mănăstirea Dragomirna este menționată pentru prima dată într-un document din 4 septembrie 1605 prin care a primit danii de la marele logofăt Lupu Stroici. Într-un document din 20 august 1616 se menționează faptul că biserica cea mică a fost ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimcovici, de marele logofăt Lupu Stroici și de soția lui, Pascalina. Urmașii logofătului Stroici menționau la 22 august
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
într-un document din 4 septembrie 1605 prin care a primit danii de la marele logofăt Lupu Stroici. Într-un document din 20 august 1616 se menționează faptul că biserica cea mică a fost ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimcovici, de marele logofăt Lupu Stroici și de soția lui, Pascalina. Urmașii logofătului Stroici menționau la 22 august 1641 că mănăstirea a fost construită de Lupu Stroici și de mitropolitul Anastasie Crimca. Mitropolitul Petru Movilă a afirmat într-un manuscris că marele logofăt Luca
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
a primit danii de la marele logofăt Lupu Stroici. Într-un document din 20 august 1616 se menționează faptul că biserica cea mică a fost ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimcovici, de marele logofăt Lupu Stroici și de soția lui, Pascalina. Urmașii logofătului Stroici menționau la 22 august 1641 că mănăstirea a fost construită de Lupu Stroici și de mitropolitul Anastasie Crimca. Mitropolitul Petru Movilă a afirmat într-un manuscris că marele logofăt Luca Stroici i-a dat în secret lui Anastasie Crimca
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
marele logofăt Lupu Stroici și de soția lui, Pascalina. Urmașii logofătului Stroici menționau la 22 august 1641 că mănăstirea a fost construită de Lupu Stroici și de mitropolitul Anastasie Crimca. Mitropolitul Petru Movilă a afirmat într-un manuscris că marele logofăt Luca Stroici i-a dat în secret lui Anastasie Crimca o sumă importantă de bani ""cu jurământ ca din averea lui să fundeze o mănăstire, nespunând nimănui că cu averea lui zidește"". Mitropolitul a ridicat astfel o mănăstire ""mai mare
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
de Franconia, Suabia, Bavaria și Lotharingia: Arnulf de Bavaria ca mareșal ("marescalc" "șeful peste grajduri"), Hermann de Suabia ca paharnic ( sau "buticularius"), Eberhard III de Franconia ca "senexscalc" "seneșal" ("servitor senior") și pe Gilbert de Lotharingia ca șambelan ("cămăraș, camerier, logofăt de taină"). Astfel, Otto și-a arătat, chiar de la începutul domniei, ambițiile de a fi succesorul lui Carol cel Mare, a cărui linie de succesiune încetase în 911, și de a nu se lăsa dominat de ierarhii Bisericii germane. Otto
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
domn, care putea dispune reintrarea acestuia pe rol la Înaltul Divan. 6) Divanul de revizie. Pentru perioada de început, activitatea Ministerului de Justiție "(Departamentul Dreptății sau Logofeția Dreptății)" avea rolul de a supraveghea și îndruma activitățile judecătorești, conducătorul departamentului, Marele logofăt (ministrul de justiție) fiind mijlocitor între instanțele judecătorești și domn. Inițial, Ministerul Justiției era constituit dintr-un ministru, sau mare logofăt, un director înlocuitor al acestuia, conducătorul direct al celor trei birouri (mese) și un revizor judecătoresc. În anul 1862
Ministerul Justiției (România) () [Corola-website/Science/312813_a_314142]
-
de Justiție "(Departamentul Dreptății sau Logofeția Dreptății)" avea rolul de a supraveghea și îndruma activitățile judecătorești, conducătorul departamentului, Marele logofăt (ministrul de justiție) fiind mijlocitor între instanțele judecătorești și domn. Inițial, Ministerul Justiției era constituit dintr-un ministru, sau mare logofăt, un director înlocuitor al acestuia, conducătorul direct al celor trei birouri (mese) și un revizor judecătoresc. În anul 1862, prin desființarea Divanului judecătoresc de la Iași, s-a creat un singur Minister de Justiție cu sediul la București . Odată cu Unirea Principatelor
Ministerul Justiției (România) () [Corola-website/Science/312813_a_314142]
-
1796 familia Cristea Banu, defunctul proprietar al acestei zone, ridică prima biserică făcută din furci cu o lungime de 4 m, lățime 3 m și înălțime de 2,5 m acoperită cu șindrilă. A doua biserică a fost construită de către Logofătul Ștefanache Cristea între anii 1832-1837 din lemn de stejar acoperită cu tablă, preot paroh fiind Ioan Gheorghiu. La anul 1928 satul avea 60 de familii cu 200 de persoane. Deoarece biserica necesita repareții capitale părintele Ionescu împreuna cu, consilierii au
Stănești, Botoșani () [Corola-website/Science/312021_a_313350]
-
(n. 14 septembrie 1853, Iași - d. 12 februarie 1926) a fost un scriitor, politician, istoric și genealogist român. Părinții săi au fost Logofătul Răducanu Rosetti și domnița Aglae Ghica, fiica domnitorului Moldovei, Grigore Alexandru Ghica. Copilăria și tinerețea și le-a petrecut la Căiuți și Pralea (lângă Onești), la moșia părinților săi. Studiile și le-a făcut în Elveția și Franța, a obținut
Radu Rosetti () [Corola-website/Science/312183_a_313512]
-
de pe naos s-a crăpat de sus până jos. Edificiul s-a dărâmat complet în anul 1818, fiind necesară refacerea totală a bisericii. Biserica domnească din Vaslui a fost reconstruită în anul 1820 cu cheltuiala cucoanei Maria Cantacuzino, văduva marelui logofăt Costache Ghica. Lucrările de reconstrucție s-au făcut după planul inițial, fiind adăugate un pridvor și un turn clopotniță. Nu s-a mai reconstruit turla existentă anterior și pe care o menționase Paul de Alep. De asemenea, s-a demantelat
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
provenind de la Vasko. El a făcut parte din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. După cum afirmă cronicarul moldovean Ion Neculce (1672-1745) în lucrarea sa O samă de cuvinte: Când au aședzat pace Ștefan-vodă cel Bun cu leșii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși. Și au dăruit craiul leșescu Tăutului aceste sate la margine: Câmpul Lungu rusescu, Putila, Răstoaceli, Vijnița, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascăuții, Voloca. Toate acestea le-au dăruit craiul leșescu Tăutului logofătului. Și
Vășcăuți () [Corola-website/Science/311754_a_313083]