2,977 matches
-
adevăratul Cristos continuă să se întrupeze în Evanghelie (totalitatea Scripturilor) după învierea sa, tot astfel dușmanul său se instalează, încă de pe acum, în „templul” Scripturilor, propunând doctrine opuse celei adevărate, dar care se dovedesc extrem de cuceritoare. Anticristul este acest fals Logos care locuiește ilegitim în Biblie. Dimensiunii ereziologice a lui Anticrist Origen îi adaugă deci dimensiunea exegetică (fără a ignora dimensiunea morală). Altfel spus, el nu respinge sub nici o formă anticristologia tradițională, de care se folosește în Contra lui Celsus, adică într
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
puterea numelui” lui Cristos în scopuri personale, pentru a atrage și pentru a aduce rătăcire, atât păgânilor, cât și creștinilor. În Com. Mt., se face trecerea de la sensul literal și eshatologic, la sensul moral și alegoric, Anticristul este aici anti‑Logosul ascuns în „templul Scripturilor”. Într‑adevăr, nu este vorba de un singur Anticrist (cuvânt fals), ci de o multitudine de anticriști, care acționează ilicit, printr‑un fel de „magie” lingvistică, extrem de cuceritoare. Acești „vrăjitori” alterează adevăratul sens al Scripturilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Commodian reflectă teologia iudeo‑creștină de la sfârșitul secolului al II‑lea împotriva căreia vor lua poziție Ciprian și Tertulian urmând lui Iustin și lui Hipolit. Iată câteva trăsături ale acestei teologii: - monarhianism (transcendență absolută a lui Dumnezeu); - necunoaștere a teologiei Logosului; - viziune pesimistă asupra lumii actuale; - milenarism; - Nero rediuiuus; - poporul ascuns. 3) De ordin istoric: Menționarea unei invazii a goților, în secțiunea consacrată eshatologiei, constituie un argument decisiv pentru datarea poemului între anii 240‑260. Carmen apologeticum În capitolul extrem de dens
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ieșit din Tatăl se va întoarce și se va contopi cu Tatăl și nu va mai fi.” (cap. 27) Această concepție reprezintă tradiția teologică monarhianistă, care încearcă să „salveze” unitatea divină afirmând preeminența Tatălui în sânul Treimii. Ea precedă „teologia logosului” care pentru a ajunge la același rezultat, proclamă inferioritatea Fiului față de Tatăl. Dacă „teologii logosului” (Origen, Eusebiu ș.a.) au fost adesea acuzați de a fi „păgânizat” dogma creștină, monarhianiștii, la rândul lor, s‑au văzut acuzați de „anacronism iudaizant”. Accentuarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai fi.” (cap. 27) Această concepție reprezintă tradiția teologică monarhianistă, care încearcă să „salveze” unitatea divină afirmând preeminența Tatălui în sânul Treimii. Ea precedă „teologia logosului” care pentru a ajunge la același rezultat, proclamă inferioritatea Fiului față de Tatăl. Dacă „teologii logosului” (Origen, Eusebiu ș.a.) au fost adesea acuzați de a fi „păgânizat” dogma creștină, monarhianiștii, la rândul lor, s‑au văzut acuzați de „anacronism iudaizant”. Accentuarea divinității Fiului‑logos se află la originea seriei de erezii subordinaționist‑deiste, apărarea unității monolitice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a ajunge la același rezultat, proclamă inferioritatea Fiului față de Tatăl. Dacă „teologii logosului” (Origen, Eusebiu ș.a.) au fost adesea acuzați de a fi „păgânizat” dogma creștină, monarhianiștii, la rândul lor, s‑au văzut acuzați de „anacronism iudaizant”. Accentuarea divinității Fiului‑logos se află la originea seriei de erezii subordinaționist‑deiste, apărarea unității monolitice a divinității constituind premizele ereziei monarhianiste, cu cele două variante: adopționism și patripasianism sau modalism (sabelianism). Încercând să salveze unitatea divină, Marcel al Ancirei, unul din protagoniștii sinodului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a ratat prima înviere. Capitolul VII Anticristul‑diavol în De consummatione mundi Introducere Sub numele lui Hipolit, ni s‑a transmisă o omilie, datând, probabil, de la sfârșitul secolului al IV‑lea, având următorul titlu: TOU MAKARIWTATOU IPPOLUTOU EPISKOPOU KAI MARTUROS LOGOS PERI THS SUNTELEIAS TOU KOSMOU KAI PERI TOU ANTICRISTOU KAI EIS THN DEUTERAN PAROUSIAN TOU KURIOU HMWN IHSOU ΟΧ3ΓΙ? Κ, în latină De consummatione mundi. Există două ediții moderne ale acestui text, una în PG 10, col. 901‑925, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Vechiul Testament. Mai întâi, el se mulțumește să asimileze lac omnium sacramentorum temporaliter pro aeterna salute nostra gestorum, adică tainele celei dintâi veniri a lui Cristos. „Laptele” este învățătura lui Cristos, în chipul robului. „Hrana solidă” (cibus), cea a lui Cristos‑Logosul: Lac nostrum Christum humilis est; cibus noster, idem ipse Christus aequalis Patri. Dar ce înseamnă a mărturisi că Cristos este egalul Tatălui? Înseamnă, consideră Augustin, „a‑l atinge pe Cristos cu inima, duhovnicește”, adică în cel mai profund mod cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
alții, nu putem să‑i enumerăm pe toți, sunt împotriva învățăturii lui Cristos, împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Însă Cuvântul lui Dumnezeu este Cristos: tot ceea ce este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu este al Anticristului. Isus este viață și învățătură, praxis și logos în același timp. Anticriștii nu se opun numai logosului, ei nesocotesc deopotrivă praxis‑ul, cu alte cuvinte, privează modelul evanghelic de una dintre dimensiunile sale fundamentale. Capitolul 9 este o diatribă împotriva potențialilor anticriști ascunși în sânul Bisericii, încheiată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împotriva învățăturii lui Cristos, împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Însă Cuvântul lui Dumnezeu este Cristos: tot ceea ce este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu este al Anticristului. Isus este viață și învățătură, praxis și logos în același timp. Anticriștii nu se opun numai logosului, ei nesocotesc deopotrivă praxis‑ul, cu alte cuvinte, privează modelul evanghelic de una dintre dimensiunile sale fundamentale. Capitolul 9 este o diatribă împotriva potențialilor anticriști ascunși în sânul Bisericii, încheiată cu un tulburător îndemn: Unusquisque considerans conscientiam suam, si mundi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Evanghelia după Ioan, ca și Apocalipsa, a fost obiectul discuțiilor și al polemicilor de‑a lungul întregii jumătăți a secolului al II‑lea. Într‑adevăr, Evanghelia după Ioan, prin caracterul său ezoteric și în același timp intelectual, legat de doctrina Logosului, era deliciul mediilor gnostice ale epocii, primul său comentariu se datorează, de altfel, valentinianului Heraclion (către anul 170). Pornind de la primul capitol al evangheliei, „ereticii” propovăduiau nestingheriți existența unei tradiții ezoterice ca fiind adevărata tradiție creștină, paralelă cu cea bisericească
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al V-lea al Statutului angajează răspunderea funcționarului public. În doctrină se vorbește, în legătură cu obligațiile impuse de lege și cu încălcarea acestora de o deontologie<footnote Etimologic, deontologic provine din limba greacă, de la cuvântul „deon, deontos” - „ceea ce se cuvine” și „logos” - știință, adică știința a ceea ce se cuvine footnote> a funcționarului public. Într-o încercare de a surprinde esența, deontologia poate fi definită ca suma (ansamblul, totalitatea) normelor care conturează un anumit tip de comportament profesional sau privat. Situându-se la
ABUZUL ?N SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR by Costel VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/84374_a_85699]
-
Elémire Zolla, Ioan Petru Culianu, Alberto Tallone Editore, 1994; Ted Anton, Eros, Magic and the Murder of Professor Culianu, [Chicago], 1996; ed. (Eros, magie și asasinarea profesorului Culianu), tr. Cristina Felea, pref. Andrei Oișteanu, București, 1997; Andrei Oișteanu, Mythos și Logos. Studii și eseuri de antropologie culturală, București, 1997, 333-377; Nicu Gavriluță, Mentalități și ritualuri magico-religioase, Iași, 1998, 195-233; Glodeanu, Dimensiuni, 242-250; Ileana Mihăilă, Renaștere și modernitate, București, 1998, 272-294; Glodeanu, Incursiuni, 103-115; Nicu Gavriluță, Culianu, jocurile minții și lumile multidimensionale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
de dansator ale Ancăi vor fi fost frânte sau dimpotrivă, însă investigațiile întreprinse de ea, se răsucesc înspre trecut, prin evoluția încrucișată a altor destine și prin coborârea în epoci istorice diferite. Toate aceste dezvăluiri vor crea un „thaumazo”, învăluind „logos-ul într-un deinon ceva primejdios, plin de forță dezlănțuită...”, după cum mărturisește, într-un alt context, Alexandru Dragomir în Cinci plecări din prezent (e, 2005, p. 24) în această încrengătură triadică de destine, se intersectează multe alte personaje și evenimente
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
rostea Miguel de rnamuno, în zorii secolului al XX-lea: „Datoria de a fi sinceri ne poruncește să veghem și să Săzim adâncurile sufletelor noastre...” Mai ales când (fără a ne minuna), „dezvăluirea prin cuvânt creează un thaumazo...” și când „logos-ul va fi învăluit într-un deinon...” (ceva primejdios, plin de forță dezlănțuită) Dar cum „limba e termometrul prudenței...”, scriitorul va alege forța cuvântului - „magnetism și vrajă”, pentru a rosti multe adevăruri (care, însă, îi vor spori suferințele, ajungând până la
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
le organizează sunt de cea mai bună calitate. IV. Sinteze Ioan Petru Culianu Fascinația lecturii Ideal ar fi ca viața noastră să devină, mereu, o acumulare in crescendo de frumoase realizări, de veghe și de înnobilare în spațiul generos al logosului, prin exemplaritate și în perpetuu dialog cu propria noastră conștiință. Numai astfel, vom avea sentimentul că ființa noastră „reprezintă încoronarea creației” noastre. și-n acest context, permiteți-mi să ne-amintim de o personalitate a științei și culturii universale, care
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Pictor Artur Verona nr. 13-15, tel. 0732003002 Librăria Kretzulescu, Calea Victoriei nr. 45, tel. 0213135035 Libraria Quinet, str. Edgar Quinet, nr 9, tel. 0213110646 Librăria Bastilia, str. Independenței nr. 315-317-319, OB LD, nr. 18, sector 6, tel. 021 3154314 CLUJ Librăria Logos, Republicii nr. 11A, tel. 0264590297 Librăria Universității, str. Universității nr. 1, tel. 0264593127 Librăria Book Corner, str. Eroilor nr. 15, tel. 0264 450130 CONSTANȚA Librăria Cărturești, B-dul Al. Lăpușneanu, nr. 116C, City Park Mall, parter, tel. 0341462879 IAȘI Librăria Casa
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
A fost bătut și la Gherla, din cauza unei discuții cu un cunoscut, căruia i-a vorbit, după insistențe, despre Pitești. „Țanu” a aflat de discuție și i-a torturat, deși nu la fel de brutal ca Țurcanu, adaugă Plapșa. A urmat un logos al lui „Țanu”, căruia Angelescu i s-a împotrivit curajos, rezultatul fiind că toți cei din cameră au fost luați la bătaie. În plus, a fost lovit și de gardienii din Gherla, pentru că a reușit să le șoptească lui Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
presă"). 55 Pentru o mai fidelă reproducere a ritualului, vezi James George Frazer, Creanga de aur, vol. IV, nr. 1043 din bpt, Minerva, 1980, pag. 160-161. 56 Asupra acestora a scris pagini memorabile. Vezi textul despre BIZUTAJ din Eros, Doxa&Logos (cunoscut versiuni (re)construite progresiv în 1995 și 2004). Varianta finală "Ambivalența practicilor de inițiere violentă", apărută în 2014 în Explorări...(Opera Magna, Iași, vezi pp. 153-243) cunoaște o eflorescență a corpului (cavernos) al textului remarcabilă și invită la continuare
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
despre „puterea credinței și arta speranței” compilează adnotările noastre simpatetice la o carte semnată de unul dintre cei mai fecunzi eseiști din România postdecembristă. „Ciornele filozofice” se deschid cu o pledoarie în favoarea unui nou tip de critică culturală, arbitrată de Logosul increat al lumii și desfășurată în limitele unei ontologii a participației. Urmează două eseuri referitoare la doi autori gata să recunoască eterna noutate a revelației biblice (H.-R. Patapievici și J.-L. Marion). Faptul că filozofia ajunge să admită, după
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
terminologiei teologice și liturgice. Chiar dacă studenții de la Teologie nu vor deveni traducători profesioniști, ei trebuie să poată studia un text grecesc sau latin în original, să recunoască structuri morfo-sintactice de bază, să cunoască istoria semantică a unor concepte teologice cheie (logos, homoousios, hypostasis) și să poată schița o traducere cu ajutorul dicționarului. Din nefericire, limbile clasice sau cunoașterea artei iconografice sunt tratate cu neglijență, în timp ce muzica bisericească - pentru care talanții individuali nu pot fi înlocuiți nici cu zeci de ore de muncă-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de școală românească, de ieri și de astăzi. Este ceea ce editorul semnalează într-o lungă notă de subsol (op. cit., p. 8, n. 1) adresată „specialiștilor” în teologie fundamentală și istoria Bisericii, promotori ai unui irenism obedient, fără acces la adevăratul logos al teologiei, deși stăpâniți de triviale apetențe. Este vorba despre cei cantonați în disciplina de tip manual a cunoașterii, figuri pasagere care n-au decât puterea de a însemna înciudați filele cataloagelor școlare. Situația de astăzi nu-i va mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Registrul formal al expresiei verbale predetermină conținutul oricărui enunț și îi circumscrie, sui generis, finalitățile. Acest truism exprimă o evidență, dar ne reamintește în același timp de o veche exigență a culturii europene: omul valorează tot atât cât cântărește propriul logos (și tăcerea corespondentă). O reflecție asupra excentricității ca practică discursivă ar rămâne incompletă dacă nu ar interoga relația dintre modurile de conceptualizare ale centrului în tradiția filozofică și literară. S-ar impune deci o analiză a conduitei discursului, care exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
simpatică filozofilor idealiști germani, nici naivul „propovăduitor al toleranței” imaginat de enciclopediști. Mântuitorul nostru este, așa cum spune Crezul nicean, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, adica Om-Dumnezeu, și numai așa Îl putem cunoaște. El este nu doar „Păstorul bun”, ci și „Logos” al creației, temei al tuturor ce sunt, „stâlp și temelie” pentru orice adevăr. Trebuie, apoi, să ne reamintim că Mântuitorul n-a oferit numai mângâieri copiilor, iertare păcătoșilor și vindecare slăbănogilor? Nu a împărțit tot El și predici de mortificare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu tăcerea. Cuvântul din Scripturi are o prezență iconică, precedând și urmând evenimentului comuniunii euharistice. Atât în actul ruminației, cât și în taina Euharistiei, fără invocarea Duhului - adică în absența epiclezei - nu se poate vorbi despre prefacere. Conversația nevăzută cu Logosul presărat în câmpul creației și pământul Scripturilor seamănă cu arta grădinăritului. Euharistia este primăvara parfumată a grădinarului, care, precum trandafirul lui Angelus Silesius, crește și înflorește ohne warum... Grădinarul tâlcuitor de înțelesuri va fi fericit să adoarmă sub lumina lină
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]