389,862 matches
-
Zamfir Bălan Henriette-Yvonne Stahl - Panait Istrati Despre corespondența dintre Henriette Yvonne Stahl și Panait Istrati se știu puține lucruri. În nota biografică, alcătuită de Mihaela Cristea la ediția din 1988 a romanului Între zi și noapte, se poate citi, în dreptul anului 1930: "din mulțimea personalităților de cultură, care îi frecventau casa, leagă o aleasă prietenie cu Panait Istrati. Menționăm
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
semn că acceptase situația: "Panait - după ultima ta scrisoare, orgoliul sau prudența m-ar putea sfătui să nu îți mai scriu, dar față de tine n-am nici un fel de orgoliu, nici un fel de prudență și sînt mîndră de asta. Singurul lucru care ar fi putut să mă oprească de a-ți mai scrie, ar fi conștiința că n-am dreptul să o fac cît timp n-aș putea în același timp spune că sînt pentru totdeauna a ta. Pentru că însă, gîndul
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
câteva (5) zile plec din țară. Pot să-ți mai scriu, sau nu trebue? În tot cazul Panait Istrate ordin dau din nou: când ai nevoe de suflet aproape, să te gândești la mine. Și apoi mai sunt mulțime de lucruri cari nu au cuvinte și nu pot lua viață pe petec de hârtie și pe cari trebuie să le simți. Henriette Stahl P.S.: În tot cazul îți dau și adresa din Berlin unde voi fi pe la sfârșitul lunei: Berlin W
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
aiuritor. O muzică funebră, tragică în conjuncție cu o imagine "potrivită" devine comică, hilară, iar una comică devine macabră sau tragică cu ajutorul unor cadre bine alese. Dacă pe ecran mai apare și un slogan care spune un cu totul alt lucru, ghiveciul este complet și perfect opac. El nu spune nimic. Muzica s-a evaporat: a rămas doar o carcasă care semnalizează. Un "bec" auditiv. O etichetă pe care nu scrie decât prețul. Consecința acestor stimuli muzicali diverși este tocirea treptată
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
honoris causa al Universității Complutense: că a fost lingvistul cel mai important al celei de a doua jumătăți a secolului. "Mai mult decât Jakobson?", a încercat Fontan să mă pună în dilemă. Da, mai mult decât Jakobson; eu cred acest lucru în mod ferm, deși am fost și continuu să fiu un fervent admirator al acestuia din urmă, care mi-a limpezit atâtea lucruri, cu care am fost în atâtea privințe de acord și de la care am învățat atât de mult
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
Jakobson?", a încercat Fontan să mă pună în dilemă. Da, mai mult decât Jakobson; eu cred acest lucru în mod ferm, deși am fost și continuu să fiu un fervent admirator al acestuia din urmă, care mi-a limpezit atâtea lucruri, cu care am fost în atâtea privințe de acord și de la care am învățat atât de mult. Dar zonele de interes ale lui Jakobson au fost mai limitate decât ale lui Coșeriu, care a fost nu numai un lingvist, ci
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
fie, nici mai mult nici mai puțin, decât lingvistica secolului XXI. Coșeriu a fost în afară de lingvist și filolog, un poliglot incredibil. Nici măcar nu se știe câte limbi ajunsese să vorbească fluent. De scris a scris în opt limbi, iar acest lucru este un dat de netăgăduit: română, italiană, spaniolă, germană, engleză, franceză, portugheză și catalană. De asemenea în latină, câte un discurs de învestitură: 40 de universități din lume i-au conferit titlul de doctor honoris causa, și se știe că
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
să învățăm să iubim aparențele. F. a murit într-o celulă capitonată, cu creierul putred de prea mult sex sălbatic. Fața i se înnegrise, asta am văzut-o cu ochii mei, și se spune că nu îi mai rămăsese mare lucru din pulă. O asistentă mi-a zis că arăta ca interiorul unui vierme. Te salut F., prieten vechi și gălăgios! Mă întreb dacă amintirea ta va dăinui. Iar tu, Catherine Tekakwitha, dacă vrei să știi, sunt atât de uman încât
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
alții din breasla Dvs., înainte de anul 1989 și după. Poate, însă, este vorba și de cu totul "altceva"! Nu țin neapărat ca aceste rânduri să apară într-un viitor număr al revistei Dvs., dar nici nu mi-ar displace acest lucru. Orașul în care locuiesc, a fost, după Timișoara, al doilea oraș care s-a declarat liber de comunism. În naivitatea mea, am crezut și încă mai cred, că vom scăpa de vechii securiști, pentru o Românie curată și demnă. Mihail
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
Maitreyi)", aspecte uneori inaugurale la scriitorul român. Nu încape vorbă, procedînd astfel, am accede la "o reprezentare mai fidelă și actuală a culturii române". La o "resincronizare a ei cu Europa pe o altă buclă a spiralei diacronice". Între alte lucruri interesante, studiul doct, dens, străbătut de o căldură subiacentă a argumentației, semnat de Maria-Ana Tupan, precum și cele precedente ale cercetătoarei, ne prezintă un set de propuneri în această substanțial patriotică direcție.
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
autorul a avut în vedere un cititor virtual, se presupune că și-a cizelat stilul pentru a fi pe gustul acestuia, iar selectarea și expunerea faptelor s-a făcut în complicitate cu previzibilele reacții ale acestuia. Cu totul altfel stau lucrurile cu jurnalele intime, scrise doar pentru sine, găsite prin cine știe ce întîmplare după moartea autorului și publicate, firește, fără consimțămîntul acestuia. Chiar dacă valoarea literară a unui astfel de text poate fi (este, de multe ori) excepțională, nu cred că se poate
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
publicate, firește, fără consimțămîntul acestuia. Chiar dacă valoarea literară a unui astfel de text poate fi (este, de multe ori) excepțională, nu cred că se poate vorbi de literatură. Iar publicarea unor astfel de documente este cvasi-frauduloasă. Din această perspectivă privite lucrurile, jurnalul Marianei Șora nu pune nici un fel de probleme de situare. Este în mod cert un produs literar. Autoarea l-a publicat cu bună știință. Mai mult decît atît, înainte de apariția în volum, notațiile au fost publicate, pe măsură ce au fost
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
capătul unor experiențe proustiene prilejuite de revederea unor filme de demult sau de apariția în vis a unor chipuri trecute de mult în neființă), în vreme ce lumea de azi, cu sistemele ei de valori, adesea aberante, nu-i mai spune mare lucru: "Nu mai are importanță. Nu numai eu sînt chemată să dispar în curînd, ci toată viața asta întru spirit și cultură pe care am iubit-o eu și alți nebuni de teapa mea. Dar o vom iubi în continuare, expunîndu-ne
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
De mare sensibilitate artistică și forță literară este sublimul episod al complicității întru singurătate a autoarei cu un păianjen descoperit pe balconul apartamentului bavarez: "... de mai multe zile mi-am descoperit locatarul de pe balcon. E «un păianjen ca un neg& lucru a scriitoarei. A doua categorie de însemnări o constituie relatarea vacanțelor petrecute în țară (și nu numai) în compania soțului ei, filozoful Mihai Șora. Este partea solară a jurnalului, în care tonul este entuziast, viața redevine o sărbătoare o dată cu revederea
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
investit în proiectul și în acțiunea artistică mai mult și mai eficient decît oricare altă instituție de specialitate, n-a fost nici măcar pomenit vreodată, fie și doar așa, ca simplu exercițiu retoric. Iar el ar fi meritat din plin acest lucru, nu numai pentru banii pe care i-a dirijat efectiv către fenomenul artistic, ci și pentru rolul imens pe care l-a avut (și îl are încă!) în reconstrucția relației dintre mediile de afaceri, în speță dintre oamenii cu bani
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
pare a evalua lumea, rumegînd cîte un interminabil trabuc, doar în intervalul ritmat de muzica înfundată a portierelor. Așadar, două entități distincte, două posibile forme de manifestare a speciei umane care exclud, din principiu, orice șansă a convergenței. Numai că lucrurile nu stau tocmai așa, iar imaginea grotescă nu este decît un simplu exercițiu stilistic. Și omul de artă și omul de afaceri sînt supuși unui joc subtil în care tranzitoriul și visul duratei se intersectează, se amestecă și exercită asupra
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
o ediție: cea de-a treia. Chiar dacă par a reprezenta o istorie scurtă, cei trei ani care au trecut de la debutul acestei acțiuni constituie un segment ieșit din comun al culturii noastre actuale, măcar și numai pentru faptul că acest lucru a fost posibil. În plină recesiune economică, într-un climat de maxim dezinteres față de acțiunile individuale, într-un moment al amatorismului arogant și suficient, a fost posibilă, într-un mod cu totul excepțional, această construcție aproape utopică, la marginea ficțiunii
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
de poieni și pădure, într-un cadru natural absolut copleșitor, cam la treizeci de kilometri de oraș, acolo unde se va construi și sediul muzeului, și un complex culturalo-turistic de nivel european. Scoase și din spațiul restrîns al punctului de lucru de la fabrica de marmură de la Cărbunari, dar și din orizontul proprietății publice, din acela al privirilor mărunte și al grimaselor meschine, aceste lucrări au fost restituite lumii lor originare, au fost reintegrate, ca repere ale civilizației și ale vocației de
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
spectacol al Cătălinei Buzoianu și al scenografei Lia Manțoc, din anii '80, de la Teatrul Mic, pe de altă parte, și un debut care avusese loc nu cu mult timp în urmă. O piatră de încercare trecută cu inspirație, prin harul lucrului cu actorul. Esențial, totuși, pentru un regizor. M-am bucurat cînd Anca Maria Colțeanu, în urma concursului de la Teatrul Odeon, a fost acceptată în cadrul curajosului program (inițiat de fostul director, Alexandru Dabija) de scoatere la rampă a cîtorva nume și profiluri
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
culori, de lumina specială, aproape cinematografică, rece și caldă, parșivă, care scaldă scena. Deși textul romanului are un subiect nu tocmai facil - alchimia - maniera în care este scris s-a dovedit mai accesibilă și comercială (păstrînd proporțiile termenului). Inevitabil acest lucru se regăsește, amplificat, însă, și în spectacol. Traseul lui Santiago este punctat schematic prin cîteva povești (cărți), dispar treptele inițierii pe care o parcurge și, în consecință, este atenuată evoluția protagonistului, apropierea lui de tainele alchimiștilor: Sufletul Lumii, Legenda Personală
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
au devenit extrem de sensibile la resurgența naționalismelor (vezi rezultatul alegerilor recente din Austria, Franța, Olanda, Danemarca), a face din Ion Antonescu o figură emblematică a unei Românii declarate aproape isterorid pro-N.A.T.O. înseamnă cel puțin cecitate politică. Lucru cu atât mai surprinzător cu cât între corifeii antonescianismului se numără câțiva dintre marii lingăi ai ceaușismului, comuniști pur-sânge care te-ar fi sfâșiat dac-ai fi insinuat că naționalismul lor grețos nu e decât o varietate de fascism. Iată
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
află Paradisul. Poetul se mărturisește astfel: "Lumea de aici mi-a evocat mereu lumea de dincolo, pe aceasta am invocat-o, am descifrat-o cum am știut, convins, pînă la capăt, că există un cifru și o țesătură care coagulează lucrurile". Și pe un ton peremptoriu: "Sînt sigur că există Paradisul, pentru că mi-l amintesc". Dar despre ce fel de Paradis e vorba? De unul material, în prelungirea realului, în care dumnezeirea e mai curînd difuză, nedesprinsă de starea modelării solemne
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
un tur de forță, convingîndu-l, cel puțin vremelnic, pe acesta asupra însușirilor lui Ceaușescu..." Cronicarul mai spune: "Nu știm cît e de adevărat acel interviu..." Să fi fost o discuție nedestinată publicității din care A.P. să fi făcut un interviu? Lucrurile stau altfel și pot fi verificate. Cronicarul este în situația de a face cuvenita rectificare. A.P. i-a luat lui M.E. un interviu. Savantul român a pus condiția publicării integrale a textului, insistînd pe faptul că numele lui Nae Ionescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
a "ambianței lingvistice", modelînd prin frecvența exemplului (abundent propus) �starea" (și evoluția ulterioară) a limbii române. Speranța este ca prin sublinierea acestui aspect, inițiativa CNA și concluziile monitorizării să aibă mai mult impact decît încercările anterioare. Ar fi în firea lucrurilor ca această acțiune - avînd o adresă atît de directă și fiind sprijinită de foruri culturale de mare autoritate - să fie percepută cu toată gravitatea și în toate implicațiile ei de cei cărora li se adresează. Înțelegerea statutului social și confruntarea
Media electronică, model de exprimare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15014_a_16339]
-
e eticheta de pe sticla de trei sferturi. Ingenios, simpatic, deși te poți gîndi, dacă ești predispus la asocieri ciudate, la o anume poveste de închisoare în care oamenii citeau frînturi de etichete ca să mai aibă sentimentul lecturii. Dar ăstea sînt lucruri vechi, lumea vrea să se distreze, vine la mare să uite, să se relaxeze... să citească în voie. Pe plajă, un bărbat tînăr citește o carte a lui Denis Delettant. O tînără citește la rîndul ei de cîteva ore bune
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]