2,406 matches
-
a influența cursul evenimentelor macrocosmice” (p. 349). Ținta unei asemenea minți criminale părea o tentativă de a impune o altă civilizație, lovind Academia, pentru a-i anihila influența: gânditorii neoplatonicieni ai Florenței erau „esoterici” și „nepopulari”, încât, dacă protectorii lor lumești erau amenințați, își pierdeau și ei preeminența intelectuală asupra Republicii. Și de ce a fost însă aleasă tocmai Florența? Fiindcă ea era centrul lumii, „Noua Atenă și Noul Ierusalim, de aceea și sfârșitul va începe aici” (p. 164). Romanul este un
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
Sorin Lavric Aprivi viața cetății cu un ochi creștin înseamnă a te supune unui supliciu obligatoriu, cauza stînd în prăpastia care desparte înălțimea serafică a preceptelor de duh de josimea seacă a întîmplărilor lumești. E un fel de tortură iscată de neputința de a găsi o împăcare între cum ar trebui să fie viața și felul cum este ea cu adevărat. Pentru un astfel de credincios, sentimentul care precumpănește e fie resemnarea grea, fie
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
este greu să distingi unde se termină unul și începe celălalt. Nu trece însă cu vederea amestecul de realitate și închipuire din scrierile a căror exactitudine este viciată de năzuința autorilor de a-și polei imaginea și de alte la fel de lumești porniri sau scăderi, aplaudând în schimb modelul autoironic introdus de Mark Twain. Exasperat, parcă, de obraznica pătrundere a animalelor mici pe un teren rezervat bipezilor, începe înșiruirea cu memoriile atribuite lui Marley (da, Eu și Marley; viață și iubire cu
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
nu se adaptase încă grafic, dar specia jurnalistică era deja instalată. În secolul al XIX-lea, termenul monden nu intrase încă în română. În Vocabular purtăreț rumânesc-franțozesc și franțozescrumânesc (1839), Vaillant traduce adjectivul fr. mondain prin „lumeț” (pentru persoane) și „lumesc” (pentru lucruri). În dicționarul francez-român, român-francez al lui G.M. Antonescu (ediția a doua, 1892), mondain era tradus prin „mundan, care iubește vanitățile lumii”, iar mondanité avea echivalarea „vanitate mundană, deșertăciune lumească”. Latinismul mundan fusese inclus de Laurian și Massim în
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
traduce adjectivul fr. mondain prin „lumeț” (pentru persoane) și „lumesc” (pentru lucruri). În dicționarul francez-român, român-francez al lui G.M. Antonescu (ediția a doua, 1892), mondain era tradus prin „mundan, care iubește vanitățile lumii”, iar mondanité avea echivalarea „vanitate mundană, deșertăciune lumească”. Latinismul mundan fusese inclus de Laurian și Massim în dicționarul academic al limbii române (1876), ilustrat de sintagme ca lucrurile mundane, plăceri mundane, înțelepciune mundană („în opoziție cu sacră, divină”); dicționarul cuprindea de altfel și termenul mund „lume”. În franceză
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
caz de anacronism asemănător lui Bellow, cu care împarte ascendența rusească, temele evreității și formula scriitoricească tradițională într-o epocă literară postmodernă. Cartea este intrinsec valoroasă pentru complexitatea caracterelor, pentru descrierea stepelor rusești, pentru spectacolul inumanității și al justiției arbitrare lumești, sau pentru universul carceral, un soi de lait motiv al scriitorilor ruși de la Dostoievski la Soljenițân. Iakov Bok e un evreu eterodox care îl citește pe Spinoza dar nu merge la sinagogă și are cu Dumnezeu numai o relație de
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
a avea încredere în el însuși, îl încurajează în toate isprăvile vârstei, fiindcă știe „ce e scris în Coran” . Știe ce e scris în Coran: adică înțelege omul cu toate slăbiciunile lui, dar și cu puterea de a transcende cele lumești. Se ocupă de băiat, ajungând să-l adopte, îl ia într-o excursie la mare, apoi pleacă prin Balcani spre Turcia, povestindu-i lui Momo, care conduce mașina și nu poate privi în jur, tot ce vede important (invizibilul devenind
„Poate există suflet turc“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3076_a_4401]
-
poveștile lui se năruiesc în zloată și sub picioarele trecătorilor gălăgioși și nepăsători. Dimensiunea realistă a prozei (pictura mediului cerșetorilor, tabloul sumbru al vieții de ghetou) se împletește armonios cu subtextul simbolic din care răzbate copleșitor duhul zădărniciei tuturor celor lumești. Fără speranța fericirii și a răsplătirii suferinței în Cer, Antoniu și Kawabata ar fi fost o carte de "poezie" (nu doar a ghetoului, ci și a existenței în genere) în întregime neagră.
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
scos din anonimat. Saltul peste timp al poetului modernist american în peisajul hibernal al Noii Anglii de acum 400 de ani fără aproape două decenii, îngemănarea de voci - a poetului de aici și a poetei puritane de dincolo - conturează periplul lumesc al Annei Bradstreet, pe fundalul căruia capătă forță chemarea irezistibila de a scrie poezie, indiferent de datul existențial. Anne Bradstreet a trecut Atlanticul pe corabia Arbella în 1630 - avea 18 ani - odată cu primul val de puritani conduși de John Winthrop
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
un poem dedicat acelui loc și acelor întâmplări: „Am ieșit la marea visată,/ în spate se-ntinde prăfoasă Asia mică,/ în față Samosul grecilor,/ noi, între ele, cu trupuri greoaie de/ orientali/ dedați desfătărilor,/ ba chiar preaplini de osânza poftelor lumești,/ cu excepția a vreo doi sau trei dintre noi,/ supli, ca poemele lor.” De asemenea, publică valoroase grupaje de versuri Ion Mircea, Ioan Moldovan, Adrian Alui Gheorghe, Anca Mizumschi, Paul Vinicius, Constantin Iftime. Sunt de reținut și fragmentele de proză semnate
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3956_a_5281]
-
ultimul rînd de singurătatea care e un "șarpe", viețuind cu "lacrima greu zăvorîtă-n urmă", autorul ajunge a deplora Creația lumii ca atare, presupunînd că însuși Demiurgul o regretă: "Prea bine vreau să-L las plîngînd pe Dumnezeu". Tot ce e lumesc riscă a fi greșit, împins spre păcat. Nu face excepție nici conștiința "nefericirii", implicit antidivină. "Orice memorie poate să fie eronată, / Chiar și aceea trăită de nefericire. / Gropii comune i-am fost adeseori mire / Și întotdeauna mi-am spus: Am
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
mai mult. Vîrtejul ne ia, ne ridică și ne duce sus. Sus este în sus? Ce este asta "sus"? Amînăm mereu întîlnirea cu conștiința proprie. Ochii și mintea și sufletul tînjesc după altfel de acumulări, vanitatea împinge la contabilități de lumești fapte, succese, glorie, bani. Deșertăciune. Există momente în viață, experiențe, întîlniri - șanse, cu alte cuvinte - cînd cerurile se deschid și ceața se ridică. Ceața din mine, din tine, din noi. Atunci, dăm cu ochii unii de ceilalți. Atunci, ne vedem
Dragul meu Lev Abramovici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7812_a_9137]
-
organizare socială), Scrisoarea pururea rămîne (cu un foarte interesant subcapitol dedicat practicilor de lectură și producției editoriale sub Vechiul Regim), Ispita lucrurilor (despre ctitorirea de biserici și mănăstiri ca practică socială specifică, în strînsă legătură cu o anume concepție despre lumesc și veșnicie), și Etica umanității (în plină criză a modelului societal, modificarea concepției tradiționale despre salvare, de la mîntuirea exclusiv prin apartenența la creștinismul ortodox la cea prin fapte proprii). Modernitatea românească, pe cale a se naște odată cu revoluția de la 1848, pare
Lege pusă, lege spusă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15366_a_16691]
-
care centrul de putere se deplasează mereu, în funcție de trecerea autorității supreme de la un șogun la altul, Persia ajunsă la apogeu are un centru unic pe care îl formează în Isfahșn piața numită "Oglinda lumii" în care se concentrează și puterea lumească a șahului, cea a credinței reprezentate de moschei, a banilor și a artei ce-și etalează opulența în bazar. Opțiuni scandaloase Cele două personaje feminine au în comun și o libertate frizând nesăbuința; mânate de pasiunea lor, încalcă normele societății
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
el de departe - nu mi-a adresat niciun cuvânt; dar cât de grăitoare i-a fost privirea cercetătoare îndreptată asupră-mi! Mi-a venit în minte, spontan, poezia bacoviană. Austeritatea ei oferă un posibil echivalent traiului acelui pustnic: în ordinea lumească, nimic nu-i lipsea, cu toate că un geamantan obișnuit i-ar fi adăpostit, ușor, întreg «avutul» material. M-am gândit atunci că ceea ce îl singularizează pe Bacovia între poeții români nu este sărăcia, ci austeritatea mijloacelor; o austeritate autoimpusă, care a
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
s-o reiau nici pînă în ziua de azi”. Chiar așa! Nu ne putem împiedica a ne exprima, în finalul însemnărilor de față, o nedumerire. Tipul acesta extrovertit, cu o înfățișare pletorică, s-ar zice că bine implantat în voluptățile lumești, observator nu fără un pigment malign al naturii umane care e Dan Ciachir, se dovedește concomitent un homo religiosus. Cronica ortodoxă pe care a susținut-o cu competență și har, în revista Cuvîntul, e un argument peremptoriu. În răstimpuri, scriitorul
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
caută radioul. Îl găsește, dar - culmea ironiei - e „Vocea evanghelică” și în autocar se aude vocea nazală a unui preot: „După moarte, sufletul nostru merge la Mântuitor, de aceea e bine ca omul să se îngrijească mai puțin de cele lumești...”. Unii izbucnesc în râs, alții se închină. Șoferul schimbă postul de radio și până la București ascult „Who Wants to Live Forever”, „I Just Died in Your Arms Tonight”, „Killing Me Softly”...
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
și acceptarea luminii divine să lucreze prin tine. Timpul meu s-a umplut de sensuri și profunzime. Agonia a încetat. Sunt în miezul lucrurilor slăvind dumnezeirea. Cred cu toată inima și tot cugetul meu. Nu mai am nevoie de nimic lumesc pentru a mă simți pe culmea omului. Păstrează taina ce ți-o dăruiesc în numele Domnului Iisus - idealul sufletului meu“: poetul n-a făcut, însă, pasul spre pustia monahului, ci a rămas „în Christ, cu toate puterile“, între vămile pustiei poetului
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
în România vor fi mai mulți bani, cu atât vor prospera și aceste formule de exprimare a vieții spirituale. Dar de aici până la a face din preoți o castă intangibilă, un fel de agenți secreți ai divinității asupra cărora legile lumești nu au putere e un drum lung. Cu toții am ieșit din mizeria comunistă și cu toții am fost supuși presiunii agenților răului. Securiști, turnători, activiști și alte unelte spurcate ale ideologiei totalitare au pus presiune asupra fiecăruia dintre noi. E un
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
Dumnezeu care se deschide din interiorul unei credințe, o credință atît de firească că nici Diavolul nu se încumetă s-o pună sub semnul întrebării. Și cum credința se sprijină pe dogme, singurul izvor de controverse stă în potrivirea detaliilor lumești la spiritul dogmelor. Și cum potrivirea se face prin argumentare, dacă amănuntele lumii nu se îmbucă în cadrul dogmei, vina aparține argumentației, căci dogmele sunt irefutabile, iar amănuntul lumesc e evident. Cum s-ar spune, cînd două evidențe se exclud, veriga
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
se sprijină pe dogme, singurul izvor de controverse stă în potrivirea detaliilor lumești la spiritul dogmelor. Și cum potrivirea se face prin argumentare, dacă amănuntele lumii nu se îmbucă în cadrul dogmei, vina aparține argumentației, căci dogmele sunt irefutabile, iar amănuntul lumesc e evident. Cum s-ar spune, cînd două evidențe se exclud, veriga dintre ele trebuie sacrificată pentru a lăsa locul unui argument mai bun, sarcină de care se achită teologii. A fi teolog în Evul Mediu înseamnă a căuta punți
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
se exclud, veriga dintre ele trebuie sacrificată pentru a lăsa locul unui argument mai bun, sarcină de care se achită teologii. A fi teolog în Evul Mediu înseamnă a căuta punți de legătură între adevărul supralumesc al dogmei și evidența lumească a vieții. Eckhart face parte din această categorie. Născut într-un sat din Turingia în 1260, se școlește la Köln și Paris, căpătînd titlul de magistru în teologie în 1302, hram universitar ce-i va îngădui să intre în pielea
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
E greu de spus cîtă ficțiune și cîtă realitate se află în mărturisirea lui, dar e cert că, în urma acestui episod, filozoful a renunțat la ideea căsătoriei cu concubina sa, și-a abandonat meseria de profesor și, lepădîndu-se de ambițiile lumești, a primit botezul. Ceea ce este izbitor în cazul acestei convertiri este că schimbarea bruscă de atitudine a lui Augustin nu a fost însoțită de o modificare a viziunii sale despre lume. Cu alte cuvinte, cu toate că în trăire Augustin devenise creștin
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
1 Unde lichioarea de viață în adormire naște imagini distinse și unde se oficiază începutul - acol se naște timpul din timp și-acolo se văd mai ales rădăcinile noastre Mugurii acelei zile radiau zâmbetul cosmic prin perdeaua albă a despărțirii lumești. Psihiatrul părea doar dus cu problemele lui psihiatrice... Între noi fie vorba - toți porniserăm în căutarea unei identități fără urme de trecut luminos. Astăzi la Primărie cucul nu mai sună în Turn... Buzunarul măsoară timpul și viața în Euro! Poză
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
Ce cod vibrează-n stânca cea dură ce alt ego mă seduce acum. Doamne ajută firea aceasta neprihănită să se scalde în marea albastră Doamne iartă-i lui și păcatele și tristețile cele amare dosite în gând și toată trăirea lumescă. Sunt ultimul dintre barbari care deși m-au trădat de trecut mă mai închin. Mai povestesc și despre bun simț.
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]