12,849 matches
-
care, ca membru al comunității respective, se găsește angrenat. Cu alte cuvinte, cel dedat somnului interzis eșuează să răspundă așteptărilor pe care societatea le are cu privire la el. Probabil îmi spun tot aici trebuie căutată cheia care să-mi permită să luminez cât de cât misterul somnului japonez. Ce așteptări, altele decât în cazul nostru, are societatea japoneză de la membrii săi, dacă dormitul în asemenea situații nu este condamnat? Nu știu dacă aș fi avut mijloacele să răspund singură la această întrebare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la contemplația pură. Rezvan povestește cum se relaxează iranienii, savurând mese îndelungate, bogate, cu prietenii. Cum mâncați? vrea să știe sensei. La masă, pe scaun? Nu, nu Rezvan face semne bizare prin aer pentru că nu găsește cuvântul englezesc. Aaa se luminează sensei la măsuță, ca și noi. Tradițional, fiecare persoană participă la masă așezată în seiza, iar mâncarea este servită pe o mică tăblie cu patru picioare, semănând cu un scăunel, individuală, din nenumărate boluri, evident, minuscule, de culori și forme
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dacă, vorbind despre Arhipelagul Nipon, nu comit o tautologie: orice manie este sortită aici să devină colectivă) pentru scheme. Pe scurt, să-i spunem "schemofilie". Nu trebuie să vă întrebați prea mult cu ce aduce această boală, pentru că vă voi lumina imediat: schema, categorie generală care subîntinde graficul, este o prezență sine qua non în orice emisiune japoneză, de la programele de știri, unde abundă (cu o nemaipomenită savoare în încercarea de a atinge perfecțiunea graficului, la emisiunile meteo) până la infinitele programe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
împroșcat de razele soarelui, în ceața rezultată din praful cânepii, vrând să termine pentru că urmau inul, grâul apoi fasolea și altele. După ce bunicul s-a convins că bunica nu a observat nimic, i s-a limpezit fața, puțin s-a luminat continuând discuția cu Magnolia. -Fata mea, te rog ceva ... Magnolia, privind înspre bunic, așteptând rugămintea acestuia, a observat cum ochii-i ca două sfere despicate eliberau unul după altul, cristale care se rostogoleau peste pomeții arși de soare, pe la colțurile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
locul în care s-a adus mâncarea. Atunci Dondonel n-a mai putut răbda și s-a gândit că porcul acela trebuie pedepsit. A căutat prin camera unde urma să locuiască cu Dondică și a găsit un brici. S-a luminat de bucurie și cu gândul răzbunării a prins porcul pe care l-a răpus după câteva lovituri, după care i-a legat picioarele. Se uita la porc și nu reușea să hotărască ce să facă; să-i dea câteva înțepături
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
seu lichid. Acum urmează cel de al treilea canal în care vom turna urină fiartă de animale. Cred că acest canal l-am săpat în zadar fiindcă puțini barbari vor ajunge până aici. Faptul că este noapte, luna nu va lumina defel, luptătorii noștri sunt pregătiți să-i întâmpine pe barbari așa cum merită. Lupta se dă pe pământul nostru, toate îmi apără dorința de a termina pentru totdeauna cu barbarii. -Pentru noaptea asta cum ai diriguit treaba celor doi conducători, Bursu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care au năvălit în teritoriul lor. În totală beznă barbarii cădeau secerați la pământ, unul câte unul, fiind uciși de către uri care acționau în liniște și totală disciplină fiind ajutați și de faptul că, luna în acea seară n-a luminat defel. Pentru început lupta era infernală pentru barbari și de reușită de partea urilor. Barbarii acționau într-un mod caracteristic: grămadă, fără rațiune, fără disciplină, cu o iuțeală fără asemănare și fără să se aștepte la o așa pregătire din partea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cel puțin așa judeca mintea mea atunci, plutea în ceață deasă și vedeam că destinul meu era îngropat în întuneric, curiozitatea ducându mi viitorul într-un necunoscut întunecat. Doream să prind un licurici care să-mi arate și să-mi lumineze calea. Și am constatat, dar mult mai târziu că acel licurici numai pentru mine încă nu era născut. Acea lumină pe care o doream să apară de undeva, nu venea pentru că eram într-o crudă existență și nu trăiam într-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
picioarele, nu doar cu mintea așa ca noi. Deși avea o vârstă destul de înaintată, niciodată nu se simțea bătrân de sănătos ce era. Parcă ieri era, așa de clar îl văd și acum în imagine, fizicul lui puternic cu fața luminată cu un zâmbet zburdalnic, ochi șireți, puțin adus din spate, avea mintea învelită într-o platoșă de înțelepciune. Eu m-am lipit ușor de sufletul lui, așa că între spiritele noastre exista o puternică comunicare, de aceea probabil îmi înțelegea durerea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de ale vieții și despre lume atunci când lumea pentru mine, în înțelesul meu, nu era decât un hățiș în care aveam să intru de curând. Dumnezeu să-l ierte de păcate ca sufletu-i să nu sufere iar spiritul să lumineze între aștri, că multă dreptate a avut și de la dânsul am învățat că unui suflet i se poate lua suferința prin speranță. Am admirat la el un mare și bogat suflet cât și o stare spirituală aparte. Era suficient să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
peisaje neasemuite. Leagănul sfânt pentru al meu spirit și suflet a rămas într un îndepărtat trecut minunat care m-a alăptat și m-a crescut, m-a învățat să fac primii pași, m-a învățat să zâmbesc la cerul puternic luminat cu albastrul Dumnezeiesc și înțesat de nenumăratele stele și împodobit cu minunatul șirag de mărgele din Carul mare și Carul mic, dăruite de Dumnezeu pentru a încălzi viața nord moldoveanului din Țara de sus. Mereu îmi spuneam că ochii minții
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cațără printre ramurile de măceș anunțându-și bucuria pentru că-i minunat, cocostârcii fac de rond pe vale, prin grâu pitpalacii își caută prepelițele anunțându le unde sunt și pasărea măiastră, ciocârlia, urcă la ceruri unde mulțumește divinității pentru splendoare. Soarele lumina puternic cerul curat și albastru. Copacii verzi erau încărcați cu poame și era îndeajuns să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru sănătate și prosperitate. În amintirea acestor deosebit de frumoase clipe am compus și am închinat poezia: „Splendoare.” După ce am trecut de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sud și apus pădure, înspre nord viță de vie. După câțiva ani am revenit în acea localitate. Era într-o sâmbătă, pe la orele zece, cald, așa cum poate fi în luna mai, cu un cer perfect, limpede și albastru iar soarele lumina puternic. În astfel de condiții nu poți decât să mulțumești divinității și să-ți umpli inima de bucurie. M-a întâmpinat aceeași gazdă, nașul meu, ce-și trăda vârsta prin încrețiturile ochilor care se înmulțiseră, în schimb purta nativ același
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fericire (happiness, beatitudo) și noroc (luck, fortuna), în timp ce în germană se folosește Glück în ambele cazuri. Probabil că o serie de întâmplări fericite pot determina o viață fericită? Și pentru mine fericirea momentului este importantă: o dimineață în care soarele luminează peisajul candid de zăpadă sau dacă cineva mi-a zis ceva frumos, a manifestat un gest de prietenie față de mine, sau dacă am reușit eu însumi să fac bucuros pe cineva. Zilnic, o fericire cât de mică. Dar nimeni nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în Dumnezeu "în ciuda" Bisericii, care nu li se pare credibilă în forma sa actuală. Dumnezeu cel etern dă un fundament și un sens tuturor lucrurilor acestei lumi, iar astăzi nu trebuie să ne mai scuzăm dacă ne dorim o credință luminată în Dumnezeu. Dar ce am spune dacă, la sfârșit, am descoperi că ne-am înșelat asupra credinței? Eu sunt convins că viața mea a fost mai fericită cu Dumnezeu decât fără. Toate acestea vor deveni și mai limpezi când, bazându
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fiind un element enigmatic, dar poate singurul demn de măreția divină. Pentru a demonstra o asemenea afirmație Șerboianu menționa că "focul îi amintea (n.n. lui Adam si omenirii) și starea sa de mai înainte, când nu păcătuise și când Dumnezeu lumină eternă sta de vorbă cu Adam gură către gură și față către față"150. Esențialitatea focului, ca și creație divină, o demonstra și trimițând la o referință din Vechiul Testament (Geneza Cap. III v. 24), unde se specifica limpede faptul că
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
arhimandritului, Glasul Monahilor îi republica articolul anti cremațiune a acestuia din 1910. Prin urmare, această nouă intervenție din revistă asupra lui Șerboianu nu proba decât inconsecvența, dar, mai ales, lipsa sa de credibilitate : "Acum, cititorii noștri, cred că se vor lumina destul în urma celor publicate de acest inconștient, spre a ocoli acest cuptor satanic, păstrând legea și obiceiurile adevărat creștine orânduite și păstrate de Biserica noastră ortodoxă"206. După cum aflăm din aceiași publicație, Calinic I. Popp Șerboianu nu a fost singurul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
anului 1907, am văzut cu mâhnire lumânări de stearină și policandrele bisericești române ortodoxe de la Rășinari Și "Bisericile rusești, Sfânta Sofia" și "Vladimir" din Kiev, Biserica "Hristos Mântuitorul" din Moscova, catedralele "Schimbarea la față" și "Ismailov" din Petersburg, încă sunt luminate cu electricitate. Tot așa și Catedrala românească din Sibiu. Aceasta însă nu este după ritul ortodox și nu este o jertfă, deși unii din rătăcire luptă pentru introducerea luminii electrice în casa lui Dumnezeu". Și știți care a fost rezultatul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
existenței sale, nu este altul decât "duhul", care face să învieze-ntrânsul toate bunurile, pe care detractorii religiei le pun, nu în armonia legilor universale, ci în voia întâmplării. Domnul Iisus Christos, El "căldura credinței plină de Duhul Sfânt", "lumina, care luminează pe tot omul ce vine în lume", a înviat din morți, ridicându-ne pe noi, muritorii, la cunoașterea supremului Adevăr. A înviat Christos, viața noastră a înviat; Cel Care a călcat în picioare toate prejudecățile omenești; a înviat adevărul; a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
neapusă, foc mistuitor, eterna nemurire; este Însuși Adevărul pe Care-L caută toți aceia cari fac voia Lui și către care năzuiesc toți cei iubesc lumina. Tremurați, deci, în noaptea sfântă a Învierii Adevărului divin, toți fariseii amăgitori, cari țineți Lumina ascunsă sub obroc, cinstind pe Dumnezeu cu gura, iar cu inima stând departe de El; tremurați voi, cari puneți pe umerii oamenilor sarcini grele și cu anevoie de purtat, pe care voi nu voiți să le mișcați nici cu degetul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la biserică, uitând cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșenia; zguduiți-vă mormintele văruite, frumoase pe dinafară, dar pe dinăuntru pline de oasele morților, de necurăție și fărădelege! Lumina ne-a venit de sus! Lumina lui Christos luminează tuturor! La glasul de trăsnet al Răstignitului pentru Adevăr, trosnesc din temelii împărățiile zămislite din împilarea celor slabi și din nedreptate; se năruiesc tronurile celor ce au uitat povața Fiului lui Dumnezeu că : "Cel ce vrea să fie mai mare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
un ochi grosolan sau rafinat. Capacitatea de a surprinde idealitățile, de a subsuma un dat sensibil unei relații ideale susceptibile a-l explica, a-l raporta de pildă la un gen care dă seama de proprietățile sale și care îl luminează astfel într-un mod de prezentare mai edificator această capacitate este, și ea, cuprinsă în istoria unui progres, modul înfăptuirii sale este cel al unui exercițiu, este un mod practic. În această privință spiritul, și prin aceasta înțelegem mai ales
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de un secol, îndepărtând-le pe toate celelalte, toate producțiile culturii, reducându-le la un soi de lux inofensiv, la un joc și la o oglindă a mirajelor. Mai mult chiar decât conținutul său, sau mai degrabă intensificându-l și luminându-l cu o strălucire singulară, receptarea ideologiei scientiste și pozitiviste, răspândirea sa extraordinară în rândul tuturor categoriilor de spirite, savanți și neștiutori deopotrivă, dezvăluie pe deplin ceea ce îi servește drept condiție ineluctabilă, afinitatea acestei ideologii cu spiritul timpului, sau, mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
peretele din față. Sticle pentru omorâtul nălucilor, obișnuia el să spună, dar niciodată nu izbutea să le ucidă chiar de tot. Zâmbetul adresat mie În dimineața aceea, văzând că l-am așteptat, făcea parte din prima categorie: cel ce Îi lumina ochii, dezmințind imperturbabila gravitate a chipului și asprimea pe care Îi plăcea s-o Împrumute spuselor sale, deși era departe de a o simți cu adevărat. A privit În dreapta și În stânga, a părut mulțumit că n-a văzut așteptându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Strada era Întunecată și pustie. Nici țipenie de om. Învăluit Într-o capă veche Împrumutată de la don Francisco de Quevedo, Diego Alatriste se opri lângă zăplaz și privi cu Încordare. Un felinar, spusese Saldaña. Într-adevăr, un mic felinar aprins lumina golul unei portițe, iar dincolo de zăplaz se ghicea, printre ramurile copacilor, acoperișul negru al unei case. Era ceasul rău din preajma miezului de noapte, când locatarii de prin case strigau agua va și aruncau murdării și conținutul țucalelor pe fereastră, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]