6,186 matches
-
simțit cum zbor, iarăși, printre pomii înfloriți ce-și înălțau vârfurile până la Cer! Ca într-o lume a basmelor, numai că Zânele și Feți-Frumoșii nu erau personaje imaginare, ci persoane reale sau, mai bine spus, erau suflete sensibile îmbrăcate în lut. FUEGO are o mare familie de prieteni care fac parte din lumea artei. Dacă ar fi să-i enumăr pe toți, aș umple, cu siganță, multe pagini. Mă voi rezuma, însă, doar la câteva nume, în special interpreți ai cântecului
ÎN GRĂDINA CÂNTECULUI de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352143_a_353472]
-
un singur „stăpân”. Bun sau rău dar acceptat. De ce omul face excepție? Păi omul este creat de Sfânta Mâna a creatorului Divin, nu de Cuvântul său precum restul viețuitoarelor. În loc de a cuvânta Dumnezeu a suflat doar peste opera sa din lut. Prin „sufletul” astfel obținut omul a căpătat dreptul la autodeterminare înțelegând să-și subordoneze semenii prin instituirea dreptului de proprietate. Să adâncim puțin natura acestei relații de duplicitate a subordonării omului. La animale este simplu. Un grup necesită un conducător
SLUGĂ LA DOI STĂPÂNI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352174_a_353503]
-
face punga dată s-o deznod; // tot mai puțină apă-ar da fântâna, / tăcerea s-ar întinde ca un val / atoateștiutor — strivind lumina / descătușată-n spațiul ancestral; // tot mai puternică ar fi arsura / pe ochii-nchiși — ca-n țarină de lut — / de frica iernii ce închide gura / pe șoapta clipei care a trecut / și n-ar rămâne-n mintea ce refuză / băltite ape — nici cât fir de păr — / decât Fântâna Veacului: ecluză / Minciunii travestite-n Adevăr. ” (Fântâna Veacului). „ Și toate cu
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
în vârful ei? ce să fac dacă ea are cel mai mult alb deschid ochii larg să-i văd chipul respiră fără reținere, întru în lumea ei zâmbesc și îi spun ce rochie albă are în mână un ulcior de lut frumos desenat cu motive florale daaa în el este firul de iarbă, îhî... acel fir de iarbă care doar cu vorbe de iubire-i pot rupe lanțurile doar cu desăvârșirea rugăciunii îi ajung pe acoperiș o să stau la pândă cu
VÂRFUL PENIŢEI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356291_a_357620]
-
(6) Ion VANGHELE: ȘI EU PLÂNG NOAPTEA CARE A TRECUT Și eu plâng noaptea care a trecut Cu stele plâng tăcerile din tine Când cresc faptura mea cu flori de lut În universul orelor străine Mă plâng pe mine, astru prefăcut Când cerul tău îl sânger în lumine Luceafăru-n oglindă a căzut Cu vraja versului să te-nsenine Mi-ai spus ca să cobor și am venit Aripile de oboseală zac Eu ți-
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
inaccesibil, de neatins și totuși prea vag chiar și vântul strâns între trestii în miez de noapte, anxios cătun de munte peste care-a nins cucernic cu fluturii propriei noastre singurătăți, aceeași teamă îngăduită să fixeze îndelung un zid de lut văruit și OTRAVA ca o sete albă de nicăieri.” ( Semințele liniștii) Sunt aici desenații de iubire niponă, având girul Héloïsei, ce nicicum nu-l imaginează pe Narcis. Căci poeta vede în fuiorul de ape oglinditor mereu altă închipuire ( a sa
REVERIA CUVÂNTULUI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356368_a_357697]
-
tovarășul Lenin. De la el mă întorc. Impușcați-i pe toți. Toți! Înțelegi? - Chiar toți?! Și Troski?! - Mai ales el! Toți menșevicii. - Și noi cu cine mai rămânem!? - Cu prostimea! Numai ea ne ascultă. E ca un aluat, mai bine zis, ca lutul, îl modelăm cum vrem. Din el îmi fac statuie. Mii de statui pe toate meridianele acestui glob pământesc. Prea mic pentru ceea ce visez. Pentru tine... - ... și lut pentru statuile lui Lenin. Pentru voi doi. - Pe Lenin e bine să-l
DRUMUL SPRE IAD E PRESĂRAT CU STELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356393_a_357722]
-
prostimea! Numai ea ne ascultă. E ca un aluat, mai bine zis, ca lutul, îl modelăm cum vrem. Din el îmi fac statuie. Mii de statui pe toate meridianele acestui glob pământesc. Prea mic pentru ceea ce visez. Pentru tine... - ... și lut pentru statuile lui Lenin. Pentru voi doi. - Pe Lenin e bine să-l lăsăm. Mâine-poimâine moare... Viitorul e al meu. - Și al meu! - Tu nu! Tu esti un Țenov. Nu ești Oțel. Acesta este numele meu, și el îți va
DRUMUL SPRE IAD E PRESĂRAT CU STELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356393_a_357722]
-
Sevă sunt și via mă fierbe vin Pe dealuri în boabe de aur, Prietenul mă bea, am gust de pelin, Ascultând înserarea colorată de-un graur. Din rădăcini urc și-n boabe mă coc, Mă beau pe-ndelete în căni de lut Ciobanii doinind din fluiere de soc, Când eu fierb în butoaie tăcut... Prietenul sunt eu și mă sorb Din cupa mea de trup și gând, Încă se scrie poemul în orb Din care n-am plecat nicicând. Al.Florin ȚENE
SUNT SEVA POEMULUI MEU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356423_a_357752]
-
locul fără de păcat, Raiul pământesc de dinainte de înfruptarea din pomul cunoașterii binelui și răului. Mai mult decât atât, poeta simte că amintirile încep să doară: “Când crezi că-amintirile încep să te doară / Și nu doar atunci / Că-n vasul de lut un fior se strecoară / În van e să plângi / Mai bine-ți pui capul pe-o pernă albastră / Chiar și doar în gând / Și-ndată-auzi-vei o voce măiastră / Cum vine cântând / E tocmai solia-așteptată de mult / Din cer să coboare / În
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
e să plângi / Mai bine-ți pui capul pe-o pernă albastră / Chiar și doar în gând / Și-ndată-auzi-vei o voce măiastră / Cum vine cântând / E tocmai solia-așteptată de mult / Din cer să coboare / În dar îți aduce din ceară sau lut / Gingașe-aripioare / Primește-le zboară precum ți-a fost dat / Departe spre zare / O parte din sufletul neîntinat / Du-i Sfântului Soare / Cutează noi aripi în dar să primești / Mari cât infinitul / Spre alte-orizonturi de vrei să pornești / Cătându-ți ursitul” (Precum
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
văzut cu ce drag îmi zâmbeau când au văzut ce „bunătăți” le pregătisem! Eram așa de mulțumită că îmi venea să chiui de plăcere. Rețin foarte bine și momentul când am spălat pentru prima dată niște hăinuțe. Erau murdare de lut (argila)... deoarece au fost folosite la muncă de construcții... Nici nu le puteam stoarce atât erau de grele... Aveam aproape șase ani și eram cam plapanjoara. Toți din familia mea munceau atât de mult încât mi se strângea inima numai
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
după ce dădum ocol Și văzurăm cu mirare că urciorul era gol, Ajutor de unde, sfaturi cine să ne dea? Curtea noastră e pustie și alături nimenea; Omul care are unul, poate chiar mai multe joburi Tot în țăr'nă se întoarce lutul lui în zeci de cioburi Primăvara zămislește în adâncuri un tubercul Sună ceasul, stingi lumina și apoi se-nchide cercul. Referință Bibliografică: Cercul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 287, Anul I, 14 octombrie 2011. Drepturi de Autor
CERCUL de ION UNTARU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356465_a_357794]
-
Acasa > Strofe > Timp > LA MINE-N SUFLET Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului La mine-n suflet e furtună Și secetele crapă lutul Că vin zapcii și cer tributul Pe bruma razelor de lună Pe tot ce-a fost și-ncă mai este Îmi cere veșnic câte-o dare Acel ce-a devenit mai mare Peste cei mici ca-ntr-o poveste Și
LA MINE-N SUFLET de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356489_a_357818]
-
de căpițele de fân De mine, puiul de român, De tot ce poa' să-mi amintească, De-acea copilărie sfântă Când umblam cu pantalonii scurți, De droaia de copii din alte curți Cu care mă luam la trântă; Prispa de lut a casei noastre Luminată-n nopțile cu lună Și astăzi nostalgiile-mi adună De pe întinderile sihastre - Îmi cereau părinții să-i ajut Legam joiana cu un lanț Să pască iarba de pe șanț Alături, cei mai mari, jucau barbut Fugeam după
MI-E DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355778_a_357107]
-
ta doarme! Cum poți îndura Să vezi răstignită Moștenirea ta? Ridică-te, Ștefane! Doar tu poți aduna Plăieșii la arme, Că țara ta doarme! Sună din bucium Moldova să scoale; Luptă și zbucium! Adună-ți din oale Și ulcele de lut Moaștele-ți sfinte, Ieși din morminte Cu tine să lupt! Ridică-te, Ștefane! Școală-te, Înălțate! Trezește-te, Ioane! Ne sug pe la spate, Averile toate, Vampirii din state, Din Apusul pervers; Vin lighioane, La noi se îndes; Nu mai avem
SCOALĂ, MĂRIA TA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355822_a_357151]
-
Ferice este de oricine tolba și-o umple cu ei Iar voi, Roxi și Tavi, și fericitul vostru temei...! Ziceam că îi știu pe Octavian și pe Roxana Curpaș ca pe niște căutători de comori, comori așezate în vase de lut, căutători adică, de suflete sensibile, iubitoare de arta cuvântului, așa cum sunt și ei. Nu mi-a fost încă dat, dar sunt sigur că dacă m-as număra printre participanții la o sindrofie literară în casa lui,... l-aș auzi recitând
DEDICATIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355901_a_357230]
-
vizualizare net superior precum cel al comparației explică de la sine preferința autoarei pentru exercițiile „la paralele”. Undeva, scriindu-se chiar despre acest potențial, aproape că se face ars poetica : „Această suferință poate fi cuprinsă oricînd cu privirea/ în anunțuri mortuare /.../ lut ars de Tanagra, de parcă aș fi nimerit / într-unul din acele romane rusești în care / nu poți avea vocația echilibrului / nici povara culpei / sau frica de propria frică,/ premise de alienare neverosimilă într-o memorie străveche / a genelor, îndeosebi bucuria
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
alții de- a lumina. Ca să ne spălăm de vină N-om ave în veci hodină. Recunosc Doamne, mereu , Am sărit cuvântul tău. Doamne, dar dac-am iubit Cât de tare am greșit? Doamne, de te-am supărat Mă prefă în lut curat Și în semnu-ți de iertare, Sămânță mă fă de floare Nime nu m-o recunoaște, Iarbă-oi fi, dorul m-o paște! Câte talpi mă vor călca Toate,-umil,le-oi săruta. De pedeapsă izbăvită, Fă-mă slovă aurită
RUGĂCIUNEA PĂCĂTOSULUI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356012_a_357341]
-
am scris, apoi am socotit, Cu-aceeași mână până-n școală Tu m-ai condus când m-am mărit. De-aceea eu, iubită mamă, Îți mulțumesc și te sărut, De ziua ta ți-aduc o floare Și-ți modelez chipul în lut! Referință Bibliografică: ÎȚI MULȚUMESC, IUBITĂ MAMĂ! / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 434, Anul II, 09 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ÎŢI MULŢUMESC, IUBITĂ MAMĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354774_a_356103]
-
presimțim că ochii noștrii sunt asemenea și cum aceleași idealuri izvorăsc din ei. Cu prima șoaptă, gingașă, în adierea ce ne-a apropiat, zările s-au rezemat pe umerii nostrii obișnuiți cu astrale lumini prin care au crescut reverii din lut. Și prima voroavă prinsă în zbor am dezmierdat-o și-am tăinuit-o deplin, când privirile interferau și se-amăgeau în uimire, de fericire, iar ochii tăi mă adorau mari și umezi ... calzi. Simțeam fugind prin noi neliniști ciudate, cum
ÎMPLINIRE de GEORGE PENA în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354781_a_356110]
-
Mi se uita în ochi și parcă nu/ Îi respirasem carnea niciodată.// De prea adâncul nopții ei pătruns/ Mă-mpleticeam și nu m-am mai știut,/ Nici întrebări n-aveam și nici răspuns./ Eram un pumn de iarbă și de lut.// Dar din senin, o mână ca o floare/ Îmi încălzea înghețurile frunții/ Și de mireasma ei vindecătoare/ M-am ridicat în șa să spintec munții.// Mă pălmuia în somn potop de șoapte/ Vărsându-mi foc în oase și pe gând
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
Adamescu Publicat în: Ediția nr. 440 din 15 martie 2012 Toate Articolele Autorului MEDITAȚII PASCALE PĂMÂNT ÎNFLORIT Pilda biblică a Semănătorului care aruncă semințe ce cad în locuri diferite, încolțind în funcție de pământul în care cad, este superbă. Omul - făcut din lut și suflare de Duh primește de-a lungul vieții sale, mii și mii de semințe. Nu toate vor încolți și vor înflori. Cele căzute pe teren stâncos, vor fi luate de vânt și risipite. Cele ajunse în pământ sterp și
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354809_a_356138]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DEALUL ACELA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 455 din 30 martie 2012 Toate Articolele Autorului dealul acela Dealul acela, urcat de-atâtea ori de picioare desculțe, de tălpile crăpate de lutul amintirilor, rămâne semeț peste catapetesmele lumii ca o pavăza a inocenței din noi. Dincolo de el se arcuiesc mereu văile plângerii și-ale disperărilor noastre, colbul murdar al vorbelor prigonite de noi, în care diavolii roșii ai urii își plimbă țanțoș
DEALUL ACELA de LEONID IACOB în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354835_a_356164]
-
sânul matern/ Cum zidul se-agață de iedera / așa mă agat de țărâna” (Mysterion). Și o alta dorința secretă de-a mea: “Să mă spăl cu pământul / înspumându-mi cu patimă / grumazul, mîinile, sânii / coapsă rotundă / și astfel curată de lutul flamand / să-mi reînviu începutul /când apa mă înfierbânta răcoroasă, / seducătoare și casta / în hăul fântânii / pe pașnicul grui / de acasă.” (Răspântii de sine). Așa cum anticul Anteu, sprijinea Pământul pe umeri. Nu-ți trebuie brațe vânjoase pentru a-l sprijini
CEA MAI MARE MIŞCARE GLOBALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354845_a_356174]