3,421 matches
-
în ordine, îl întrebă: — E ceva în neregulă? Nu cred să fi rămas cineva în urmă. Sâcâit de trezirea aceea bruscă la realitate, Balamber se limită să-i arunce o privire ostilă și trase de hățuri, întorcându-și calul și mânându-l spre centrul satului. Prietenul său, văzându-l iritat, i se alătură în tăcere. Abia trecuseră de linia primelor case, când atenția lui Balamber fu atrasă de râsetele câtorva războinici hiung-nu, care, adunați în jurul unui foc de uscături, se distrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sau sulițe." 20. Și fiecare om din Israel se cobora la Filisteni ca să-și ascută fierul plugului, coasa, securea și sapa, 21. cînd se toceau sapa, coasa, furca cu trei coarne și securea, și ca să facă vîrf țepușului cu care mîna boii. 22. Și așa s-a întîmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliță în mîinile întregului popor care era cu Saul și Ionatan: nu avea decît Saul și fiul său Ionatan. 23. O ceată de Filisteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
a lipsit nimeni, de la mic pînă la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase: David a adus înapoi totul. 20. Și David a luat toate oile și toți boii; și cei ce mînau turma aceasta și mergeau în fruntea ei, ziceau: "Aceasta este prada lui David!" 21. David a ajuns la cei două sute de oameni care fuseseră prea obosiți ca să mai meargă după el și pe care-i lăsase la pîrîul Besor. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
fără un cuvânt armelor care-i făcură semn să se dea jos. Fu condus de-a lungul unui coridor pustiu, către un ascensor de serviciu. Ascensorul se opri la etajul al treilea. Înconjurat de garda sa exclusiv feminină, Craig era mânat pieziș către o ușă situată pe partea cealaltă a coridorului strălucitor. Camera era mare și plăcută, mobilată luxos. La capătul ei opus, pe o sofa verde, cu spatele la o fereastră enormă, ședea un om cărunt, cu înfățișare plăcută. În dreapta lui, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
nimic. De gât i se bălăbănea o mână de mort dezgropat, însemn al hoțiilor tainice și tăcute. Capitolul V AVEA ÎN SPATE CÂTEVA NOPȚI NEDORmite, dar nu se simțea obosit. O energie neașteptată îl anima și o curiozitate nouă îi mâna pașii și gândurile. Soarele se înălțase deja și decorul începea să se schimbe. Câteva șure de fân, o moară de vânt cu aripile înțepenite și câțiva flăcăi cu nădragii suflecați, pândind printre pietrele lucioase, în apa puțină a râului, pești
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării. Trecuse de mult de poarta cetății, fără să fi băgat de seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de sărbătoare, în care și căruțe, împingând sau trăgând cărucioare, mânând vite sau cărând boccele mari umplute cu marfă spre iarmaroc. Surugii în costume arnăuțești, chiuind și pocnind din harapnice, mânau trăsuri pline cu negustori de vite și grâu. Caii sprinteni, bine hrăniți și țesălați, cu picioare lungi și subțiri, aveau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de sărbătoare, în care și căruțe, împingând sau trăgând cărucioare, mânând vite sau cărând boccele mari umplute cu marfă spre iarmaroc. Surugii în costume arnăuțești, chiuind și pocnind din harapnice, mânau trăsuri pline cu negustori de vite și grâu. Caii sprinteni, bine hrăniți și țesălați, cu picioare lungi și subțiri, aveau cozile înnodate în scurt și, petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a prostului se sleiește. În gelozie superioritatea adversarului triumfător te umilește, inferioritatea lui te coboară. Mai multă încredere am în reformatorul social condus de ambiție și de vanitate, decât în acela condus de iubirea de oameni, pentru că cel dintâi este mânat de mobile mai puternice și mai durabile. Când o femeie îți dă în sfârșit fericirea, nu-i așa că privești cu atâta simpatie lumea întreagă, încît îți devine simpatică chiar și femeia pe care ai părăsit-o și pe care n-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fricii ca gestul să nu aibă întreg efectul pe care teoretic tocmai voiam să i-l dau (afirmarea independenței și libertății mele față de ea!), am stricat ceea ce construiam în momentul când construiam. Dimineața era clară. Drumul aproape neumblat. Badea Vasile mâna încet. Când își sucea țigara, lăsa caii la pas. Mișcările ca și rarele lui cuvinte late erau în acord cu liniștea din natură. La stânga străluceau munții, aduși mai aproape de limpezimea rece a dimineții. Îndoituri, depresiuni, pete de altă culoare decât
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu sânii mici, desculță, cu gleznele goale. Flăcăul stătea nemișcat, zâmbind. Femeia încordată îl sidera cu ochii ei scânteietori, împlîntați în ochii lui nesiguri. Dar flăcăul scund nu era o altă ediție a crâșmarului din Humulești. Fatalitatea cu care era mânată femeia spre el, zâmbetul lui și mustața leneșă de om pasionat se opuneau oricărei apropieri între cei doi bărbați de pe valea Ozanei. Trăsura noastră zgomotoasă a trecut inexistentă pentru femeia teribilă cu sânii mici, cu coapsele fine, cu gleznele goale
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
încleștați. — Ooo, simt că-mi pierd mințile! La ce hotel? am întrebat-o pe doamna de onoare. Știți cumva? Încercam să adopt un ton cât mai indiferent, ca și cum, să zicem, tatăl meu ar fi lucrat în industria hotelieră, iar eu, mânat de un interes pur filial, lesne de înțeles, voiam să știu la ce hoteluri trag oamenii la New York. În realitate, întrebarea mea era lipsită de importanță. Nu făceam, mai mult sau mai puțin, decât să gândesc cu glas tare. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
eu la ea, cu o foarte curioasă spontaneitate, extravagantul cuvânt „Bine!“. (Până-n ziua de azi îmi vine greu să înțeleg de ce m-a inclus doamna de onoare și pe mine în invitația de a părăsi corabia. Poate că a fost mânată de firescul simț de ordine al liderului înnăscut. Poate o încercase un impuls îndepărtat, dar presant, de a-și vedea echipa de acostare completăă Singulara grabă cu care i-am acceptat invitația mi se pare mult mai ușor de explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
întind. Când m-am trezit, o oră și jumătate mai târziu, îmi plesnea capul de durere și gura mi-era uscată iască. Camera se cufundase în întuneric. Îmi aduc aminte că am stat multă vreme pe marginea patului. Pe urmă, mânat de o sete devastatoare, am gravitat lent spre living-room, sperând să mai găsesc în cana de pe măsuța de cafea niște rămășițe lichide și reci. Ultimul meu musafir părăsise, evident, apartamentul. Doar paharul lui gol și mucul trabucului, în scrumiera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-o cu câteva fraze în urmă. Știu că numeroși oameni inteligenți nu suportă comentariile în paranteză care știrbesc fluența unei povestiri. (Suntem sfătuiți împotriva lor și prin poștă - mai cu seamă de cei ce pregătesc anumite teze și care sunt mânați de impulsul zburdalnic de a ne scrie pe sub masă, în timpul lor liber din afara campusului universitar. Dar noi citim și, în general, ne însușim, bune, rele sau indiferente - orice cuvinte englezești înșirate într-o scrisoare ne captează atenția de parcă ar veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sexual, dar aceste confesiuni, galante în sine, nu sunt o garanție că odată, când l-a enervat hamsterul său, nu i-a strivit capul călcând pe el. Îmi pare rău că insist atâta asupra acestor lucruri, dar cred că sunt mânat de o legitimă neliniște, fiindcă scriu despre singura persoană cunoscută de mine pe care, după criteriile mele, am socotit-o a fi foarte mare și, totodată, singura persoană de dimensiuni considerabile pe care n-am bănuit-o că ar păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Îngropate vitele secerate de molimă. Din căruțele Subotinilor bancnotele curgeau pe drum cu nemiluita. Și, pe măsură ce curgeau, banii din căruță continuau să se-nmulțească. Nu curgeau doar bancnote, ci bani de argint și chiar monede de aur austriece și turcești. Mânate de lăcomie, femeile ieșiseră să adune puhoiul de bancnote risipit pe drum. Lăsaseră pruncii adormiți pe cuptor și ieșiseră pe uliță. Culegeau banii cum culegeau ciupercile În pădure. Nimeni nu se Întreba dacă sunt buni sau falși sau expirați. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
profitând de fluierat, Pancratie Îngâna În loc de scuze: „Nici la noi nu umblă câinii cu colaci În coadă...“. Iar babulea, Îi răspundea: „La voi și gaura de la covrig folosește la ceva... Pesemne, ca și coaja de ouă, are vitamine“, adăuga ea, mânând căruța Înapoi. Se apropiau apoi și sărbătorile de iarnă. În fiecare an, cu puțin timp Înainte de Crăciun, tatăl Mașei, Nicanor, arunca bănuți vechi, rămași dinainte de stabilizare, În fântână, ascultând cum se sparge ecoul de pereți. Cu cât sunetul era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cot cu el, salahorii nu Înțelegeau de ce șeful lor e atât de tăcut. Altădată, le povestea verzi și uscate, lăudându-se Întruna cu isprăvile-i din tinerețe... Lui Subotin nu-i ardea Însă de palavre. Intrase În bodegă nu atât mânat de dorul conversației, ci mai mult ca să probeze dacă vedenia din depozit va Îndrăzni să apară, după primul păhăruț băut, Într-un loc public. „Se vede, Își spuse el, că puterea sa de influență se limitează la un perimetru destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cele mai Înalte a prosperității. Și drept Încheiere după a mea opinie, țările europene au avut ce Învăța după o asemenea tragedie. A sosit timpul să nu se mai gândească prea mult și pentru a supraviețui să-și de-a mâna formând o uniune a Europei cu un guvern parlamentar, democratic și indiferent de religie ori culoarea pielii să formeze o singură țară fără frontiere În care toți locuitorii să beneficieze de Însă-și existența lor. Rămâi cu bine...!” VIII O
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
picioarelor și Între degete, subțioară, În general ori unde fantezia ori iscusința arestatului putea ascune un bilet ori un cuțit rudimentar construit pentru a-și tăia venele dela mâini În fața judecătorului, implorând dreptate...!! Și acest ritual fiind terminat, arestații fură mânați precum turmele de oi, Într-o altă cameră la fel de geroasă și chiar mai mică decât precedenta, la intrare un Liber le distribuia haine de pușcărie specifice noi - nouțe, aproape scoase dela naftalină, pentru a arăta opiniei publice eleganta costumație a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu mine și cu Shula, Elya. Gruner nici nu aprobă, nici nu negă asta. Probabil prin rigiditatea posturii se apăra de o gratitudine ce n-o merita pe deplin. Pe scurt, dacă pământul merită abandonat, dacă este acum să fim mânați În șiruri spre alte lumi, Începând cu luna, nu e din cauza celor ca tine, ar fi zis Sammler. Puse În cuvinte asta mai pe scurt: — Sunt recunoscător. — Ești un gentleman, unchiule Artur. — Ținem legătura. — Da, să mai vii. Îmi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
commitment and responsibility. That’s all, astea sunt noile relații de producție și, cum zice tata Marx, ele determină ideologia și mitologia. Istoria nu merge cum vrea mușchii noștri, merge de capul ei. Acuma sigur că la România se mai mână calul și se sapă cu săpoiul și se trage la șaibă, și-atunci zice Ion că el nu-i egal cu Maria, și intelectualul român, cu sex moale, se oțărește falic când aude de feminism. M-apucă râsu-plânsu când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
urmăream mai departe, de data asta prin geamul compartimentului, câmpia arsă de soare, a cărei linie de orizont se deplasa încet, foarte încet - ca un melc - față de viteza de înaintare a trenului. Toți erau preocupați de interese personale ce-i mânaseră la drum, nimeni nu avea timp de altceva: arșița ce încinsese totul le topise energiile; inițiativele erau exprimate prin gesturi pe jumătate, toți păreau secvențe dintr-un film întrerupt și reluat cu insistență de un operator glumeț. Mă ridicai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
adevăr, iar acel ceva nu e în lumea din afară ci în noi înșine...Cum de nu ți-ai dat seama? îmi spusei. Dar ea? Niciodată nu se născuse vreo apropiere. Și totuși...Vorbirea mi se desfășura numai în abstracțiuni, mânat de pasiunea pentru idei. Ea și sora ei, mai mică, ascultau cu vădit interes. Le vorbeam despre viețile marilor pictori, muzicieni, scriitori, poeți, ele erau atente, un interes deosebit le stârnise dragostea dintre Serghei Esenin și Isadora Duncan. Vorbeam mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
avusesem niciodată până atunci. De aceea, fără să vreau, fiindu-mi chiar jenă de această slăbiciune, ajunsesem să mă uit la tine cu o privire deschisă, aproape fixă, care pe cât de împiedicată pe atât de impetuoasă pentru că urca din adâncuri, mânată de forțe irezistibile”... „-Nu, nu-mi dădeam seama că te iubeam, spusei, și nici nu te-am văzut vreodată, dacă te-aș fi văzut măcar o singură dată privindu-mă...” - „Ce ușor e să minți?” - „Mint?” - „Da, dragul meu judecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]