10,420 matches
-
aduce ceva nou sub unghi cultural. De vină e menajarea reciprocă și lipsa unui spirit propriu-zis de controversă. De aceea, prinsă în matca unor afinități ce-i prefigurează orizontul, convorbirea aduce cu o flatare prin consens în cursul căreia fiecare mîngîie elogios spinarea celuilalt. Singura scăpare e ca unul să stea în umbră lăsîndu-l pe celălalt să strălucească. Doar așa dialogul poate aduce noutatea: dezvăluirea unei personalități cu prețul estompării alteia. În volumul O lume pe dos, sacrificatul e Ovidiu Nimigean
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
asemeni copilului care a fost. Mama îi verifică mâinile înainte de a se așeza la masă să vadă dacă sunt spălate corespunzător și fiul miaună (la propriu) convingător pentru a-și proba pofta de mâncare așa cum o făcea în copilărie. Discuția mângâie tandru fleacurile când deodată întrebarea adresată tatălui cade din senin. „Tu cum ai murit?” Câtuși de puțin ofuscat, tatăl îi povestește că a murit pe nesimțite în fața televizorului urmărind un program de patinaj artistic. Mama răspunde la aceeași întrebare și
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
abuzate de Gaddafi, scrie Daily Mail. "Onoarea" de a fi răpită Când încă era la școală, Soraya a primit "onoarea" de a-i da un buchet de flori lui Gaddafi, în timpul vizitei din 2004. Gaddafi, care avea opt copii, a mângâiat-o ușor pe cap. Acesta a fost simbolul că Gaddafi o vrea în haremul său. A doua zi a fost răpită. Gaddafi i-a spus, în timp ce a obligat-o să stea lângă el în pat: "Nu-ți fie frică, sunt
Gaddafi răpea eleve și le ținea ca sclave sexuale. Povestea Sorayei by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/55511_a_56836]
-
de la baie și întinzându- mă lângă el, înainte de a îndepărta prosopul cu care-mi acoperisem pieptul, l-am întrebat în șoaptă: nu sunt prea slabă? Mi s-a părut că nu înțelesese vorbele mele sau doar se prefăcea. În timp ce ne mângâiam, mi-am amintit de cuvintele țigăncii Zara, dar, oricât de mult aș fi vrut să i le spun, n-am îndrăznit. El, ca și când le-ar fi auzit, m-a privit surprins. Ba chiar am avut impresia că o strălucire ciudată
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
cu Pufuloiul, ca replică pentru Pufulica făcută celebră de TVR 3. „Acesta este ursulețul Pufuloiul. Dar știi de ce am un urs atât de mare față de oaia lor mică? Păi prietene, la audiențele noastre ... Noi, când ne enervăm sau avem probleme, mângâiem Pufuloiul pe cap, ca să ne calmăm”, a spus Mircea Badea în intervenția din emisiunea „Sinteza Zilei”, înainte de începerea emisiunii sale, „În gura presei”, de la Foto: Captură Antena 3[/caption]
Badea a venit cu Pufuloiul în emisiune, ca replică pentru Pufulica by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/56855_a_58180]
-
substanță ambiguă, vîscoasă ce riscă a-l sufoca: „Orizonturile înfășurate de jur împrejur / Ca niște bandaje / Pansîndu-mi rănile strîns/ Ca să nu sîngereze. Dincolo de ele, straturile vrajbei, neclare, neguri/ Învelind totul cum atmosfera învelește pămîntul. // Gloata scurgîndu-se pe lîngă mine / Îmi mîngîie plină de curiozitate rănile,/ Mi le infectează, / Umple cu ură toate golurile, toate orificiile - / Urechile, nările, gura - / Nu mai aud, nu mai vorbesc, mă sufoc” (Atmosferă). Întrucît „natura are oroare de vid”, libertății îi ia locul o frămîntare a înfățișărilor
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
ultim, inanalizabil, pe de altă parte ajunge a-l intimida, a-l deruta. O ambiguitate apare figurată în imaginea îngerilor care „nu știu vorbi”, mesajul lor fiind prezența, dar care „imediat se îndepărtează, / Speriați de intimitate” (Ce greu e să mîngîi). Așadar între instanța metafizică și cea lirică se instituie o stare tensionată. Nefiind în măsură a o depăși, limbajul poeziei ne oferă chipul unei transcendențe umanizate, adaptate existenței noastre, comensurate prin istorie. Moartea nu ezită a se îmbrăca „la ultima
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
Africa de Sud, numai pentru a fi vânați. Regimul de tortură începe imediat după nașterea puilor de leu. Puii sunt separați de mame la trei zile după naștere, sunt hrăniți artificial și sunt exploatați că atracție pentru turiștii care vor să-i mângâie și să se fotografieze cu ei. Cand cresc prea mari ca să mai poată fi ținuți sub control, leii sunt puși pe lista viitoarelor trofee de vânătoare. Leii sunt în general ținuți în țarcuri foarte mici, iar persoane înstărite din întreaga
Țiriac, la juniori. Vezi ce se vânează la ”Balc”-ul din Africa by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/56948_a_58273]
-
pe care un realizator al televiziunii publice a prezentat-o drept mascota postului. "Mă gândeam să vină s-o gătim pe Pufulica la Top Chef (show culinar de la Antena 1 - n.r.). Ți se pare prea dur? Să vedem ce mai mângâie pe urmă", a spus Mircea Badea, amuzat, luni, la emisiunea În gura presei, de la Antena 3. La postul TV plătit din bani publici, ni se spune că angajații instituției, de fiecare dată când au probleme, o mângâie pe oaia Pufulica
Mircea Badea face mișto de TVR 3! Ce vrea să facă cu Pufulica by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/57021_a_58346]
-
vedem ce mai mângâie pe urmă", a spus Mircea Badea, amuzat, luni, la emisiunea În gura presei, de la Antena 3. La postul TV plătit din bani publici, ni se spune că angajații instituției, de fiecare dată când au probleme, o mângâie pe oaia Pufulica. "Eu zic că e beton, ceva mai tare n-am văzut, ca televiziunea publică să debuteze cu așa ceva", a adăugat Badea.
Mircea Badea face mișto de TVR 3! Ce vrea să facă cu Pufulica by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/57021_a_58346]
-
comentariilor, sufocîndu-le sub inerția formulelor previzibile. Invariabil, interpretarea în marginea textului scade textul, acoperindu-l de patina unor șabloane fioroase, care te lecuiesc de dorința de a-ți rafina viața prin canoane filosofice. Sînt cărți care apar numai spre a mîngîia vanitatea autorilor lor, Filosofia lui Eugeniu Sperantia. Cinci studii analitice făcînd parte din această categorie.
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
cu toți copiii ajunseseră să aibă o conotație sexuală. Puteam simți cum fetele de 5 ani deja învățaseră cum să mă cucerească. S-a întâmplat de câteva ori ca micuții să mă desfacă la sacou și să înceapă să îmi mângâie trupul. Dar reacțiile mele au fost diferite în funcție de fiecare caz în parte. Atunci când se supărau că îi respinsesem, m-am întors și am început la rândul meu să îi ating pe copii. Am fost acuzat că sunt un pervers, dar
Parlamentar european: Fetiţele de 5 ani mă atingeau în părţile intime by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/56306_a_57631]
-
PNL pentru șefia TVR, potrivit unor surse DC News. Despre Sorin Oancea, Mircea Badea a scris: "Aud ca peneliștii discută să-l propună pe patronul beunu la tevereu. Sunt fanul total. Și mai vreau și Turcescu la TVR3 și să mângâie un cap de porc. Porculoiu Pufuloiu". Despre cel de-al doilea nume care ar fi fost propus, Stelian Tănase, Mircea Badea a scris: "Hait! Acum cică propunerea PNL e Stelian Tănase. Nuuuuuu!!!! Nu-mi luați distracțiaaaaaa!!! P.S. Deși Stelian Tănase
Ce spune Mircea Badea despre propunerile pentru șefia TVR by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54743_a_56068]
-
prin mîngîiere. Un alt argument din sfera fiziologiei este acela că legătura dintre talamus și amigdale nu se face doar prin neocortex, ci poate urma deopotrivă o cale directă, insidioasă și lentă, dar funcțională. Aici intervine argumentul filosofic: „ceea ce e mîngîiat nu e atins”, scria Levinas. Astfel, concluzionează Ion Mircea, mîngîierea se produce în afara atingerii și oarecum independent de ea. Că mîngîierea precedă atingerea e o concluzie la care invită și schema corporală închipuită de psihiatrul Paul Schilder, care provoacă noțiunile
Ion Mircea la Conferințele TNB: despre mîngîierea achiropiită by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5481_a_6806]
-
caustică. În schimb, lubric e intelectul exasperat care se înfundă în concupiscență mediatică, spre a-și scoate pîrleala în fața absurdității vieții. Toți sînt rafinați, numai că pe unii (pe cinici și lubrici) îi sufocă absurditatea vieții, iar pe ceilalți îi mîngîie vedenia unui sens. În fine, romanticul nu e moderat, iar cine n-are moderație e în condiție exaltată, adică în impuls de depășire a limitelor. Un cinic sau un lubric nu-și vor dori niciodată să-și depășească starea. De
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
surorile s-au răzbunat. Am avut noroc că-n jurul meu au stat toți prietenii lui, toți cei care ne-au cunoscut pe amândoi și au înțeles ce ne-a legat de-o viață unul de altul. Asta m-a mângâiat, dacă mai poate fi vorba de mângâiere. Adevărata alinare o găsesc în prietenia și înțelegerea băiatului lui, a lui Gică5. El o să îndeplinească dorința tatălui lui și, din ce-o încasa din vânzarea cărților, o să vă dea ceva și vouă
Însemnări despre George Topîrceanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5242_a_6567]
-
mă veți înțelege și-mi veți da la o parte copilăriile, citind în scrisorile mele numai ceea ce trebuie citit. Da, d[omnu]le Valerian, d[umnea]v[oastră] ați văzut copii pe care îi ia bunicul în brațe și îi mângâie, dându-le acadele. Ei bine, după ce mănâncă totul, cu buzele lor crude, după ce își suge și degetele, după ce bunicul l-a legănat pe genunchi, s-apucă să-l tragă de musteți, de barbă, să-i înroșească obrajii cu mânuțele lui
Însemnări despre tânărul Const. Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5795_a_7120]
-
Scoate-ți maieul, într-un halou de maieutică!// Maia, cînd jucai pe Maica Preacurata, Donna Alba,/ Nu m-ai zărit de-a stînga lui Iisus? Eram Baraba!// Gheara iubirii o simt, paralizantă, peste stern/ Cînd ca pe-un unchi mă mîngîi, o Maia Morgenstern!// De ce, ca pe-un luceafăr te-ador și te-adorm, Maia,/ ‘Ntr-o scorbură de morcov? Cumplit de simplu: D’aia!// Sfîrșit de primăvară dulce (...) Devii toridă, Maia, / Topit în vers pervers e orice cînt naiv. E mai
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
viitor. Plângea și tremura toată și mi-a spus ca preotul i-a pus mâna pe sâni. A întrebat-o dacă are prieten, dacă s-a sărutat cu el, dacă mai este față mare și atunci a început să o mângâie. Vă zic sincer că nu am crezut-o. Le-am povestit și altor mămici și au început să iși întrebe și ele fetele și toate au izbucnit în plâns și au povestit că și ele trecuseră prin lucruri asemănătoare. Îngrijorător
Spovedanie de coșmar pentru mai multe tinere. Ce făcea preotul by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35376_a_36701]
-
tot timpul și când nu ai niciun tovarăș de vârsta ta, viața devine plicticoasă, și ești dornic de orice nouă senzație, mai ales dacă în vine îți curge furtunosul sânge spaniolo-francez cu care se lăuda Monsieur le Juge. Așa că Odalie mângâia imaginea lui Pierre al ei în timpul săptămânii și-i cânta sfioase cântece de dragoste în amurg, atunci când Mătușa moțăia aplecată peste cartea ei de rugăciuni; iar duminica, la slujbă, erau priviri și îmbujorări și poate, într-un moment pe care
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
cu o tanti Louise și un judecător încruntat, cum poate să afle că în această lume existe oameni lipsiți de credință care se întâmplă să se uite galeș în ochii tăi în timpul slujbei și apoi să-ți dea apa sfințită, mângâindu-ți degetele și să nu fie îndrăgostiți nebunește? Nu era nimeni s-o învețe acest lucru pe Odalie, așa că ea a stat acasă în mohorâtele zile de la începutul Postului Paștelui, și-a oblojit draga ei iubire frântă și a jelit
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
a lungul coastelor pielea tare și negricioasă. Iarba vânjoasă înțepându-mi nările m-ar îmbăta cu aroma ei de vegetația arsă iar dinaintea mării care stă în față aș rumega cu filosofie capătul fibros al unei burueni. Dorință deșartă... Am mângâiat totu[și] acest măgar ca pe un frate. Cu cele mai bune gânduri, Florio [Alla gentilissima signorina Georgetta Ghimpeanu, Via Toamnei, nr. 35a, Bucarest, Romania]. * [București, 27 noiembrie 1926] Dragă Georgeta, Formule ca „vechiul meu prieten" sau „dragă Florio" nu
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
muzica românească. — Am fost la Slănic după niște plăci de gresie. Vreau să pun o cruce la mormântul părinților mei. Gresia este mai frumoasă decât marmura și granitul, a vorbit ca pentru sine. E o piatră moale și când o mângâi Îți rămâne În palmă un praf fin. Crucea Îți dăruiește ceva să iei cu tine, a adăugat cu evlavie. Îmi vorbea cu simplitate și naturalețe ca unui cunoscut vechi. Eram vrăjit de sensibilitatea care răzbătea dincolo de fiecare cuvânt, dar și
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
Maria Tănase este personalitatea cea mai importantă pe care am Întânit-o vreodată și amintirea acestei Întâlniri rămâne un moment de referință În viața mea. După mulți ani de la moartea ei, am depus o floare la mormântul din cimitirul Bellu. Am mângâiat crucea de piatră și mi-am privit palma, amintindu-mi cum am Întâlnit-o În drumul meu spre Borzești. Am văzut-o parcă aievea stând lângă camion și Încercând să ne ajute să ridicăm motocicleta. M-am gândit, adeseori, de-
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
pe cei tatuați și cu bube în suflet - / care doarme acolo de cînd s-au născut. / Să-i vadă cum plîng și se vaietă, disperați / că forța din cap nu dispare și nu poate să vindece / și nu poate să mîngîie și nu poate / să dispară de-acolo - / coropișniță înfometată cu picioarele încîlcite / în orologiul orașului. // Bucurie, fericire, seninătate, plecați de-acum, exilați-vă, / furtunile de pe mare vin să sfîșie cu nebune meduze/ mai rău decît invidia și ura / dar mai
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]