2,197 matches
-
continuau să se uite unii la alții zîmbind, În timp ce Carlos zbura cu Mercedesul. Julius Îl aștepta liniștit la intrarea Colegiului Belén. Îl văzu venind atît de tulburat Încît se grăbi să-i spună că nu se Întîmplase nimic, numai că măicuța nu voise să-l lase singur, că-i era frică să nu-i facă ceva cerșetorii, atunci de ce le dădea de mîncare dacă erau atît de răi? Chiar atunci apăru călugărița și Începu să-l ocărască pe Carlos, cu deliciosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de ce le dădea de mîncare dacă erau atît de răi? Chiar atunci apăru călugărița și Începu să-l ocărască pe Carlos, cu deliciosul ei accent franțuzesc. Carlos Își plecă respectuos capul descoperit, pentru a asculta predica; dar de cum văzu că măicuța se mai liniștește, chiar schițează un zîmbet și se grăbește să-și ia rămas-bun făcînd semnul crucii deasupra capului lui Julius, Își puse chipiul repede ca să nu-l binecuvînteze și pe el cumva, fiindcă - Își zise În sinea lui - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înainte de culcare, pentru ca visul cu noul colegiu să devină realitate. Morales ar avea terenul lui de fotbal și ar putea să antreneze o echipă. Era un personaj formidabil Morales ăsta: spunea mereu yas, deschizînd o gură cît o șură și măicuțele aveau o Încredere oarbă În el. Au Început orele În clădirea mică din Bulevardul Angamos. Copiii intrau prin ușa laterală și treceau apoi În grădina din fund, unde era spălătorul. Toate clasele dădeau spre grădină și aici Îi aștepta Morales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mamă!“, sub privirile zîmbitoare ale lui Morales, care considera că În felul ăsta scoate din ei niște peruvieni adevărați. CÎnd apărea călugărița cu clopoțelul, Îi certa pentru dansul acela primitiv și apoi se uita la metis: „Go ahead, Mourales“. „Yas, măicuță“, răspundea el, cu gura lui de căpcăun și Începea să-i ia pe rînd, unul cîte unul și să-i curețe cu buretele. Îl scotea Înmuiat În apa strînsă la spălător și-l trecea peste fețele lor, uneori le stropea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
putut să vadă din nou, a Început să-l alerge ca să-i dea borșul: l-a ajuns, s-au Încăierat, i-a dat un pumn În ochi, i l-a Învinețit și apoi au avut amîndoi de a face cu măicuțele. După trei zile grasul s-a făcut iar la fel de cumsecade ca Înainte. N-au lipsit Încercările de Împăcare, privirile cu coada ochiului În recreație și În timpul orelor, dar n-au mai putut fi prieteni ca altădată. Și apoi, cînd anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
anului pregătitor era al treilea din clasă. Mătușa Susana era cît pe-aci să moară de invidie, dar a venit să-și felicite verișoara. Și biata Susan, ce n-ar fi dat să poată pleca! Imposibil: urma recitalul. Era frumușică măicuța de la pian. Într-adevăr frumoasă și pistruiată. O chema Mary Agnes și intrai după ea Într-o cameră unde era o statuetă a sfîntului Iosif, Într-un colț și pe jos un covor din Cuzco, În mijloc, Între cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era parfumul pe care-l folosea călugărița sau un detergent cu care se ștergeau clapele, dar mirosul acela din salonul cu piane a fost primul parfum de care a avut nevoie În viața lui, Îi stimula foarte mult simțul muzical... Măicuța purta un fel de babețică lată, albă și scrobită, care-i ascundea sînii și o făcea să pară și mai bună; de o parte și de alta se iveau mătăniile interminabile care o Înfășurau cu reminiscențe de lanțuri. Măicuța era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
muzical... Măicuța purta un fel de babețică lată, albă și scrobită, care-i ascundea sînii și o făcea să pară și mai bună; de o parte și de alta se iveau mătăniile interminabile care o Înfășurau cu reminiscențe de lanțuri. Măicuța era foarte nervoasă și-și mușca buzele cînd greșeai, dar era foarte bună și niciodată nu s-a supărat pe Julius. Își petreceau ceasuri Întregi, de trei ori pe săptămînă, așezați În fața pianului parfumat, ea Își mușca buzele, dar imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
My Bony lies over the sea My Bony lies over the ocean Oh bring back my Bony to me!... ...Și ce parfum se desprindea din camera aceea și ci-o mai adora. CÎnta din ce În ce mai ușor, cu tot mai multă simțire. Măicuța cu pistrui l-a pregătit foarte bine și el a exersat neobosit, spre disperarea lui Juan Lucas, care se plîngea de vacarmul pe care-l stîrnea mucosul cu muzica lui, pînă cînd Într-o bună zi Susan Îl sărută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînta la pian și din gură În același timp, ușor de tot, de parcă ar fi vrut să găsească și aici, În pianul de acasă, parfumul acela... Oh bring back my Bony to me!... ...O adora pe Cinthia, le adora pe măicuța Mary Agnes și pe necunoscuta Bony. Pentru recitalul de la serbarea de sfîrșit de an, Julius Învățase pe dinafară My Bony, Susan era sigură că nu va greși nici o notă. Nu se uită de jur Împrejur ca să-și dea seama ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înfuria foarte ușor, era din ce În ce mai mînioasă, din fericire apăru tocmai atunci maica stareță ca să le spună bine ați venit, copii și să-i anunțe că la anul aveau să se mute În noul local. Imediat după aceea le prezentă o măicuță care venise chiar atunci din Statele Unite și le ceru să spună un Ave Maria la culcare pentru ea, ca să poată suporta clima din Lima. Pe măicuța cea nouă o chema Mary Trinity și era frumoasă. Era o problemă grea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
anul aveau să se mute În noul local. Imediat după aceea le prezentă o măicuță care venise chiar atunci din Statele Unite și le ceru să spună un Ave Maria la culcare pentru ea, ca să poată suporta clima din Lima. Pe măicuța cea nouă o chema Mary Trinity și era frumoasă. Era o problemă grea pentru cei care luau lecții de pian cu Mary Agnes, fiindcă acum nu vor mai ști pe care s-o iubească mai mult. Adevărul e că Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înainte. Dar Roșcova cred că prinsese pică pe ea fiindcă era atît de dulce, fapt sigur e că Îi tremura clopoțelul În mînă și-și aranja mînecile, semn că În curînd avea să izbucnească iar Într-un acces de mînie. Măicuțele de anul trecut au apărut una cîte una, toate cu zîmbetul pe buze; uite-o pe Mary Agnes mușcîndu-și buzele și frumoasă foc. Terasa se umplu de călugărițe zîmbitoare. Ei le priveau din curte, arzînd de nerăbdare să rupă rîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se umplu de călugărițe zîmbitoare. Ei le priveau din curte, arzînd de nerăbdare să rupă rîndurile și să urce cele cîteva trepte ale scării pentru a le saluta pe rînd pe fiecare. Pe treapta a treia, puțin mai jos decît măicuțele, Morales și Gumersindo Quiñones zîmbeau și ei. Gumersindo făcu o plecăciune pînă la pămînt cînd maica stareță vorbi de autobuzul cel nou, ar fi vrut să spună cîteva cuvinte. Morales, cu nelipsitul său trening kaki și tricoul roșu fără mîneci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
suna clopoțelul de ieșire, cei care mergeau cu autobuzul alergau să ocupe locurile de lîngă fereastră. Apoi venea călugărița de serviciu și cineva trebuia să-i cedeze locul, pentru asta erau buni lingușitorii. Gumersindo, după ce făcea o plecăciune ușoară În fața măicuței cerîndu-i Încuviințarea, Închidea ușa asigurîndu-se că numai el ar fi putut s-o deschidă din nou. Autobuzul era uriaș, mult mai mare decît cel vechi, dar Gumersindo ajungea ușor la ușă fără să se ridice de pe scaun. Și Julius putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sîntem mici ne spuneți că sîntem drăgălași, dar cînd ne facem mari ne spuneți pleacă de-aici, negru scîrbos... Nu lua În seamă ce-ți spune, darling. Cobora printre ultimii și putea să stea de vorbă cu el pe Îndelete. Măicuța de serviciu nu Înțelegea prea bine spaniola sau chiar dacă Înțelegea nu lua parte la discuția lor, se uita pe fereastră. Gumersindo i-a povestit o mulțime de amănunte despre descendența lui din sclavii de pe moșia familiei Quiñones. Și el lucrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcut decît patru curse pe zi și la ora șase era liber. La Quiñones, În schimb, muncea de dimineața pînă seara, conducea mașina pînă la nouă seara și uneori mai tîrziu. Camioneta Chevrolet o folosea pentru a le duce pe măicuțe la medic sau pentru a face tîrguieli sau pentru a face o vizită măicuțelor de la Villa María... — Mămica ta a Învățat, desigur, acolo. Nu, mămica a Învățat la Londra. — Ah, asta e altceva. ...Măicuțele de la Villa María sînt tot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În schimb, muncea de dimineața pînă seara, conducea mașina pînă la nouă seara și uneori mai tîrziu. Camioneta Chevrolet o folosea pentru a le duce pe măicuțe la medic sau pentru a face tîrguieli sau pentru a face o vizită măicuțelor de la Villa María... — Mămica ta a Învățat, desigur, acolo. Nu, mămica a Învățat la Londra. — Ah, asta e altceva. ...Măicuțele de la Villa María sînt tot din Statele Unite, din același ordin cu cele de la Inmaculado Corazón. Dar au venit mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
folosea pentru a le duce pe măicuțe la medic sau pentru a face tîrguieli sau pentru a face o vizită măicuțelor de la Villa María... — Mămica ta a Învățat, desigur, acolo. Nu, mămica a Învățat la Londra. — Ah, asta e altceva. ...Măicuțele de la Villa María sînt tot din Statele Unite, din același ordin cu cele de la Inmaculado Corazón. Dar au venit mai de mult și de aceea colegiul lor arată așa cum trebuie, mai mare dragul să-l privești. Multe doamne care și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Început să se apropie de stația lui, la intersecția cu bulevardul Salaverry și-a dat seama că sosise clipa cea mare, acum ori niciodată. De aceea, cînd Gumersindo a oprit autobuzul, s-a Întors să-și ia la revedere de la măicuță și apoi s-a uitat În ochii lui: „mîine n-o să mai vin“, Îi spuse apucîndu-i mîna cu care mai ținea Încă ușa. Fața lui Gumersindo se lumină de un zîmbet larg: „la revedere, băiețaș“, răspunse, Întorcîndu-se să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apoi s-a uitat În ochii lui: „mîine n-o să mai vin“, Îi spuse apucîndu-i mîna cu care mai ținea Încă ușa. Fața lui Gumersindo se lumină de un zîmbet larg: „la revedere, băiețaș“, răspunse, Întorcîndu-se să se uite la măicuța care urmărea scena puțin mirată. Julius se uită cum se Îndepărtează autobuzul și o luă spre casă, Însoțit ca Întotdeauna de Imelda. Era mai bine să nu-i spună nimic, fiindcă Imelda nu se gîndea decît la școala ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sine. Venise cu soția lui și se vedea că mătușa Susana era fericită că putea asista la Încă o ceremonie a primei Împărtășanii; copiii ei trecuseră prin asta, cum zboară timpul, cum trece viața, acum erau la Santa María. Dar măicuțele nu o uitaseră, desigur și se Îndreptă spre ele să schimbe cîteva cuvinte și bărbatul ei știa că avea de făcut o donație, trebuia să se termine cît mai repede noul colegiu și călugărițele să aibă cele mai bune condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu mai fuma În afară de el, umplea de fum colțul ăsta, nu mai fuma, unchiule Juan Lucas, te rog. Dar degeaba, fiindcă, ceilalți bărbați au Început să-și aprindă țigările, luîndu-se după el, din ce În ce mai mulți; fumau cu toții țigară după țigară și măicuțele erau complicele lor, trădătoarele, le aduceau scrumiere și sala de mese se umpluse de fum. Îi rămînea o singură mîngîiere: nici Mary Agnes, nici Mary Trinity nu le-au adus nimic. Copiii nu voiau fum, nici nu voiau să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Stătea cocoțat pe mormanul de nisip, căutînd spadasini, cînd Del Castillo, luîndu-l prin surprindere, Îi dădu brînci pe la spate Împingîndu-l cu o cracă; „Trădare!“, strigă grăsanul și căzu bufnind, ca un sac și aterizînd la picioarele lui Mary Charity, o măicuță sașie care venise de curînd din Statele Unite. Măicuța nu se supără prea tare, dar Îi porunci să-și scuture imediat uniforma, fiindcă trebuie să sune clopoțelul dintr-o clipă Într-alta și În curînd avea să apară maica stareță ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd Del Castillo, luîndu-l prin surprindere, Îi dădu brînci pe la spate Împingîndu-l cu o cracă; „Trădare!“, strigă grăsanul și căzu bufnind, ca un sac și aterizînd la picioarele lui Mary Charity, o măicuță sașie care venise de curînd din Statele Unite. Măicuța nu se supără prea tare, dar Îi porunci să-și scuture imediat uniforma, fiindcă trebuie să sune clopoțelul dintr-o clipă Într-alta și În curînd avea să apară maica stareță ca să le țină un discurs. CÎțiva, micuți de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]