5,747 matches
-
la distanță. „Am copii.“ Sammler apăsase pe trăgaci. Trupul apoi se Întinse În zăpadă. O a doua Împușcătură trecuse prin cap și-l Împrăștiase. Osul se făcuse țăndări. Materia zburase din el. Sammler luase cât putuse - armă, cartușe, hrană, bocanci, mănuși. Două Împușcături În aerul de iarnă; sunetul avea să se audă la mile distanță. Se grăbise, privind În urmă o dată. Din tufe se vedeau părul roșu și nasul gros. Regretabil, nu exista nici o șansă să ia cămașa. Șosetele Împuțite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de bucurie. Eu nu m-am dus, bineînțeles. Am avut grijă să rămân „adormită“ până când au fost toți duși de-a binelea. M-am asigurat că nu ai e nici un pericol ca vreunul să se întoarcă după vreo pereche de mănuși uitate, m-am sculat și am făcut un pic de curățenie în camera din față. Exact când aranjam lucrurile, am dat peste geanta Shebei. N-am avut nici o intenție să-i caut prin lucruri, dar când am văzut cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
felinare roșii atârnate la poartă nimeni nu trece prin mintea lor puțin câte puțin le iau totul deci viitor nu va fi nopți foarte lungi ne țin astre de șase ascendentul meu cu sânge impulsiv dualist privirea lor îmi vine mănușă înțeleg foarte bine ce simt și mai ales când îți spun că nu le displace evident le-ai surprins și tare ar vrea să fie convinse azi am vânat o sirenă somnambulă ca mine i-am simțit mirosul plăcut o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
că nu ne vom putea juca rolul până la capăt apoi a venit secvența cu nasul spart ce scenariu ciudat ne-au dat de data aceasta! a trebuit să-mi las ofrandă osul etmoid poate că boxul ar trebui practicat cu mănuși de catifea însă trilogiile românesti nu au simțul umorului așa că bărbații vor sta în povârnișurile de la măgura buzăului oprind avalanșa de statui în acest timp tăiau orice cadru în care noi puteam fi aproape iasomia mirosea a revoltă dar ei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vase pe care le avea de spălat, mă luase de-o parte și-mi arunca fulgere din priviri. Tu nu vezi că e mai înaltă ca tine? Vrea să râdă de noi... se bagă așa, ca ariciul din fabulă în mănușa noastră. Mă face geloasă și tu o ajuți? Renunți la mine pentru una ca ea? Eram total debusolat și inima îmi tremura nebună de frică. Venisem să mănânc cu altcineva. Ce mare lucru? N-o sărutasem, nu stătuse la mine
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
năpîrlit. Se putea spune că nu EL, care dispăruse, Îi lipsea camerei, ci culoarea lămîii. Deodată, deasupra bibliotecii am zărit o pisică Împăiată. Sub schița motorului Formula 1, se afla un răftuleț ornamental pe care se găsea o pereche de mănuși din dantelă. Ce bine i se potrivea camerei culoarea aceea lămîiatică! Și femeii. Era camera ei. O cameră anume a ei, o cameră rînduită astfel ca să se potrivească cu stilul ei de viață. Am dat din cap. Eu la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cumpăra cu treizeci de mii de yeni favorurile cuiva!... — Mă așteptam să te Întîlnesc aseară, bineînțeles. Dar se pare că n-am fost În stare să Împușc doi iepuri dintr-o lovitură. Lovind ușor ștergătorul de parbriz cu vîrful degetelor mănușii lui negre, individul mă privi iscoditor. — Ai o barbă cam deasă și te invidiez. Mie abia Îmi crește puțină mustață. Am impresia că e vorba de o deficiență hormonală. — Oricum, e pe-un drum fără ieșire... sora aceea a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la un asemenea drum doar cu o fotografie-portret și cu o cutie veche de chibrituri e ca și cînd ai căuta o casă Într-un oraș În care casele nu sînt numerotate. — N-aș zice chiar așa. Își scoase Încet mănușile și se frecă tare la ochiul drept cu degetul mijlociu; i-o fi intrat vreun firicel de praf. Mi-am dat imediat seama că ai pornit pe o pistă greșită cînd te-am văzut la cafenea, dar mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pernă și nu saltea. — E o gaură ieftină, dar Înghite bani... Cel mai În vîrstă scuipă parcă aceste din urmă cuvinte și se Întoarse să se apuce iar de treabă, iar cel tînăr porni, indiferent, În urma lui. Bătură palma și mănușile lor de lucru, pline de noroi și de ulei, păreau bucăți de cauciuc uzat. — Ei, vezi! Asta-i situația! Nu știi niciodată cînd se Întoarce. Îl mai așteaptă unu’ de vreo oră. — Ce tip nerușinat! Se simte ca la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
spre stradă. — Luați-o pe-aici și imediat la stînga, spuse cel tînăr trăgîndu-și nasul și arătînd cu bărbia spațiul dintre magazie și clădire. Se uită apoi spre cerul Întunecat și apăsător și-și astupă cu mîna degetul mare de la mănușa uzată. O luă și el după cel mai În vîrstă. Biroul era exact unde mi se spusese: imediat la stînga, după aleea cea Îngustă. Am dat de o ușă glisantă din lemn de chiparos, prost făcută. Fereastra crăpată fusese cîrpită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
zi Întreagă numai pentru cinci mașini. — Eu nu știu. Oricum, și dacă stau acasă nu fac altceva decît să mă uit la televizor și să beau ceai. Nu te jena, ia banii. Cu o mînă ce părea Încătușată Într-o mănușă din piele de șarpe adună, liniștit, chilipirul neașteptat. — În afară de șirul acesta, mai rămîn În fiecare zi locuri libere și pe cele opt rînduri Închiriate cu luna, așa că-i putem servi și pe clienții ocazionali. E o muncă ușoară pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am observat că cineva scrisese cu caractere mari În praful de pe ea: PROSTULE. Cred că cel care scrisese profitase de un moment de neatenție din partea mea, sfîrșitul cuvîntului fiind cam rasolit, semn că fusese scris În mare grabă... Oricum, purtase mănuși groase. M-am Întors pe strada principală exact pe unde venisem Într-o vitrină modernă din colțul de pe dreapta, am văzut un manechin fără picioare atîrnat pe sîrmă, decorat În toate nuanțele de mov. Diverse articole de Îmbrăcăminte - pentru mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
jos. Am urcat cele cinci trepte. În fața altarului din Încăperea principală se afla o pernă roșie cu fire aurii și un suport din lemn, simplu, pentru arderea tămîiei. CÎnd am ajuns acolo, mi-am dat seama că Încă mai purtam mănușile, așa că mi le-am scos repede. Am oferit și eu niște tămîie, așa cum cerea ritualul, foarte atent Însă să nu-mi șifonez pantalonii pe cînd Îngenuncheam și pentru prima oară am privit și eu atent fotografia expusă În fața altarului. Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dintre palele late ale gulerului, ieși la iveală un obraz mare, stacojiu. Ochii mititei cercetară împrejuru-i. Care a băgat de samă la cal și la lăicere?... întrebă el c-o voce gâlgâită de om gras, cu gâtul scurt. Își scoase mănușile groase de lână c-un singur deget, își înălță căciula de pe sprâncenele roșcate și-și dădu pe umeri gulerul. — Ce vânt te-aduce pe la noi, domnule primar? întrebă Faliboga. Slujbașul stăpânirii se întoarse; buzele groase i se întinseră a zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la tipar. Dă-mi voie să-ți arăt despre ce e vorba. Am bătut din palme (chiar mi-a plăcut partea asta, m-am simțit ca unul din băieții răi dintr-un film cu James Bond) și un chelner cu mănuși albe a adus pe o tavă o cutiuță mică și grea pe care i-a prezentat-o. (Repetasem mișcarea de mai multe ori înainte.) Cu ochii mari, Blythe a luat-o, a deschis-o, a rămas uitându-se lung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dar nu aveai voie să înfigi degetele în ochii adversarului. În cele din urmă, își făcură apariția atleții care practicau pugilatul cu arme; erau aproape goi și încercau să-și învingă adversarul sfâșiindu-i carnea cu lamele ascuțite fixate pe mănușile de luptă. Mulțimea izbucni în strigăte, din ce în ce mai ațâțată la vederea sângelui care îmbiba nisipul. Chipuri desfigurate, pântece spintecate, urechi și nasuri tăiate dintr-o lovitură... La fiecare rană, la fiecare mutilare publicul era în delir. În scurta pauză ce urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dușman. Reprezintă un instrument de fortificație provizorie. Centurie de pământ: unitate de măsură agrară egală cu 200 de iugăre (cca 50.000 m2). Atât primeau soldații la terminarea carierei militare. Chiroteca: din grecescul cheiros („mână“) și teca („recipient“); este o mănușă specială din piele și metal, folosită de gladiatori pentru a-și proteja mâna înarmată de impactul cu armele adversarului. Nu a fost adoptată de armată deoarece aici distanța față de dușman era mai mică decât în gladiatură. Cirrus: cârlionț sau șuviță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
m-am hotărât, totuși, să-i deschid un cont în bancă. Am completat formularele sub supravegherea atentă și calmă a neclintitei Selina. În dimineața aceea a venit în pat cu ciorapi negri, centură dantelată, sandale de satin, bolero de mătase, mănuși de muselină, un lănțișor care îi cuprindea talia, și colier de aur. Trebuie să recunosc că m-am purtat ca un porc. O oră și jumătate mai târziu se întorcea spre mine cu piciorul încă agățat de căpătâiul patului. — Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a făcut un lucru cu adevărat dificil. S-a întors acasă. Eu am fost dus înapoi la tatăl meu, la Shakespeare. Aveam deja cincisprezece ani și eram cât Barry. Am început să muncesc, ceea ce mi s-a potrivit ca o mănușă. Mica mea familie s-a împrăștiat. Lily s-a recăsătorit: își ajută soțul în magazinul lui de delicatese din Fort Lauderdale. Și Julie e căsătorită pe undeva prin Canada și are copii. Nick face Dumnezeu mai știe ce în Golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
când funcționărașii se dau spirituali prin cârciumi, încercându-și norocul la mesele lungi prin bistrourile ieftine, când în zilele apatice dinainte a Anului Nou oamenii își arată lumii cadourile prin autobuze și metrouri: gulerele strâng gâtul ca o compresă rece, mănușile stau țepene în poală ca niște caracatițe marinate, ceasuri și stilouri scânteiază în lumina de împrumut. Crăciunul e momentul când toate fetele vorbesc despre lucruri ca fiind încântătoare și calde. Prima zăpadă a anului a provocat panică, prăbușiri nervoase, anarhie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
într-un coc, nu doar câteva șuvițe la întâmplare (zău) și un colier de perle care sper că susținea asemănarea cu Audrey Hepburn (tocmai revăzusem Breakfast at Tiffany’s și eram încă obsedată de ea). Cu regret, am renunțat la mănușile negre până la cot, fiind exagerate pentru prima întâlnire. —Arăți minunat, a spus el pe un ton flatant. Dorești ceva de băut? — Da, te rog. Doar nu m-am luptat cu ușile alea de la intrare ca să refuz de cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
strîngere de mînă. 37 Mi-am petrecut noaptea veghind, Întins pe pat, cu lumina aprinsă, contemplîndu-mi scînteietorul stilou Montblanc, cu care nu mai scrisesem de ani de zile și care Începea să se transforme În cea mai bună pereche de mănuși ce i-a fost vreodată oferită unui ciung. Nu o dată m-am simțit ispitit să mă duc la casa familiei Aguilar și, În lipsă de un alt final mai bun, să mă predau, Însă, după ce am mai meditat, am presupus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Gustavo. S-a dus la un client și presupun că n-are să se Întoarcă pînă... — Perfect. Fiindcă nu pe el voiam să-l văd, iar ceea ce o să-ți spun e mai bine să nu audă. Îmi făcu din ochi, scoțîndu-și mănușile și uitîndu-se prin prăvălie cu indiferență. — Dar colegul nostru Fermín? — Dispărut În luptă. — Presupun că punîndu-și În aplicare talentele Întru rezolvarea cazului Carax. — Cu trup și suflet. Ultima dată cînd l-am zărit purta sutană și Împărțea binecuvîntarea urbi et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să-și golească buzunarele pardesiului (care Îi aparținuse lui Miquel) și să lase un pumn de bani pe masă. Începînd de atunci, a Început să iasă aproape În fiecare noapte. În Întuneric, acoperit cu o pălărie și un fular, cu mănuși și gabardină, era o umbră printre atîtea altele. Nu-mi spunea niciodată unde se ducea. Mai Întotdeauna aducea bani sau bijuterii. Dormea dimineața, așezat drept În fotoliu, cu ochii deschiși. Odată i-am găsit un pumnal În buzunar. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se Înălța silueta unui bătrîn, sau poate că era un Înger dezertor, cu părul alb, Îmbrăcat Într-un formidabil pardesiu cenușiu. Aidoma unui rege al zorilor, Își ridica privirea spre cer și Încerca zadarnic să prindă fulgii de zăpadă cu mănușile, rîzÎnd. CÎnd am trecut prin dreptul lui, s-a uitat la mine și mi-a zîmbit grav, ca și cînd mi-ar fi putut citi În suflet dintr-o ochire. Avea ochii aurii, ca niște monede vrăjite de pe fundul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]