4,696 matches
-
-ne, când Terra se rostogolea cu vaiete de vulcani și sânge de lavă prin albiturile Căii Lactee. Oricum, lăudată în veci fie nașterea noastră din focul ceresc lăudată în tot infinitul să fie (și lăudată va fi) - fierbintea ofrandă a vieși mărețe, ieștă spontan din cutremurarea luminii, din ruperea apelor cosmice, fără să-i fie teamă de zeii olimpici surprinși care, începând ei înșiși cumplit să se teamă, s-au ascuns timorați în legende ori în trupuri firave de oameni, Iar noi
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
stelele pe nume, celula imensă a haosului spațial, melc uriași de lumini pulverizate, în a cărui cochilie de foc locuim și noi ca-ntr-o inimă incandescentă a Universului, subchiriași cei mai legali ai Soarelui - Galxie Locală, lentilă spirală și măreață a cosmosului, rasa umană s-a jurat de curând să te străbată cu viteze tahionice de la un capăt la altul al lumilor tale! Omenirea prezentă și viitoare vrea să-ți viziteze pe rând brațele de lumină mișcătoare făcând din spirala
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
se-ntâlnesc. ATÂTEA ASTRE... Atâtea astre pentru atât de puțini oameni!? Atâta cosmos pentru mine?? ! Dar cine sunt eu? Și de ce? Prea mare atenție mi-a dat Dumnezeul Universului creându-mă... Prea mare onoare plasându-mă în inima acestui cosmos măreț al cărui centru văd că, oriunde merg, sunt, totuși, eu! M-a onorat fără să-mi ceară nimic, decât să-I urmez legile care, toate, toate, sunt în favoarea mea!... Infinitul trebuie să-l simt prin golul stelelor, pe care golurile
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
pentru a avea o funcție trebuie să fii înrudit cu ei. (ziarul „Timpul” din 30 iulie 1881). Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință toată clădirea măreață a civilizației creștine. Shakespeare cedează bufoneriilor și dramelor de incest și adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfințesc, zeii mor. (ziarul „Timpul” din 7 aprilie 1879). Cum îi percepeți pe intelectualii noștri așa-ziși „de elită”? Vorbesc pe nas
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
neuitați. -Toți au trăit în cuprinsul ăsta, unii trăgându-se dintr-un străvechi neam, stăpânind cândva sate din josul Firijbei, pe unde te stârnea întruna cântatul fierăstraielor sau a firejurilor și care animau acest ținut înconjurat de păduri. Pe atunci mărețul Olt își purta bogatele-i ape pe lângă poalele acelui deal. Vrednici pădurari îngrijeau codrii de fag și de stejar care se-ntindeau până-n părțile Hurezului. În lunca râului mereu mustind de apă se cultivau legume. Și cu orice s-ar
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
și respectul! -Da, da! Te-am necăjit în glumă, bărbate! Până la urmă, ungurenii s-au amestecat printre localnici și, cu vremea, și-au impus multe din știutele și obișnuitele păstrate din moși. Dar ale mai de seamă, costumul tradițional și mărețele porți, au pătruns mintea, sufletul, simțirea celor ce i-au primit pe ciobanii aceia destoinici! De porți nu făcu întrebare băiatul, căci despre așa lucrări meștere îi vorbise tată-său altădată, când se lăudase că bunicii săi stau într-o
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
au ajuns împreună... N-a venit Culai pe-un cal alb și-a furat-o pe Agripina chiar din horă?! Și români, și rudari au rămas minunați de raptul ăsta! Ce flăcău strașnic se povestea c-ar fi fost Culai. Măreț la trup, zvelt, cu fața smeadă de pe care te furau o pereche de ochi negri genați din cale-afară, o gură zugrăvită de buze roșii de parcă ar fi degustat doar afine și merișor... Iar părul, da, părul era corbiu și des
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
pe masura ce, în jurul nostru, apar grupuri de turiști, pe fața cărora citești aceeași încântare și surpriză pe care o încerc și eu. Nu am mai simțit demult un interes și o plăcere așa de mare să cunosc un oraș. O combinație măreață de stiluri arhitectonice, decorațiuni uimitoare și diversitate culturală și etnică. Marius este un ghid excepțional și mi se confirmă încă o dată că nu am greșit luând această decizie, de a veni în această călătorie. Marius îmi prezintă toate piațetele, teatrul
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
FLORI Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016 Toate Articolele Autorului A nins cu flori minune azi-noapte. Flori albe, flori roșii, cu lujerii lungi, albaștri și luna de pe cer se desfăcea-n petale, cea mai măreață floare dintre aștri. A nins cu flori galbene ca lumânarea ce pâlpâie firav în sufletul meu și dimineață soarele-mi surâse, frumos îmi surâse când, de iubire nebună, sărutam cu patimă un curcubeu. Referință Bibliografică: A nins cu flori / Cristina
A NINS CU FLORI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373365_a_374694]
-
Ca și trecutul ce-i scrie povestea E castelul ce-l privesc prin fereastră, în noapte. Clipește obosit de istorie Ca o mireasă văduva, Etalandu-si orgolios mantia-i albă, Incredibil de strălucitoare încă. Își povestește neobosit istoria crudă, dar măreață Tuturor necunoscuților ce-i scotocesc camarile prăfuite. Noaptea îl învăluie într-o mantie misterioasă și rece, Turlele-i ascuțite împung ceață lăptoasa, Făcându-l ireal de frumos Si totusi înghețat și străin. Două lumi, timpuri, limbi diferite, Față în fața întâmplător
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
din lume,de l-ai strâns grămezi, O clipă doar,toate le lași și ai să vezi, Că-n viață,moartea-i lucrul cel mai sigur! De ce cu Dumnezeu nu vrei s-aduni, Să fii primit la masa Lui,împărătește? Măreață-i flacăra,dar se transformă în tăciuni, Ce au luat cu ei când au plecat ai tăi străbuni, Afară de comoara-n cer ,ce-n veci nu ruginește? Vorbim despre necazuri toți, Pe stradă sau în piețe; La toți le spui
NUMAI CU DUMNEZEU! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373474_a_374803]
-
Națiune, cândva ilustră prin setea de libertate, prin spiritul ei mistic de jertfă întru mântuirea noastră ca Neam ales. Refugiul De ce mi-e dor de Basarabia... (16 februarie 2012) Alexandra-Svetlana vine din răstimpul Străbunicului-erou, de confruntare istorică a celor mai mărețe revendicări întru făurirea idealului divin de unitate națională. Mândria ei creștină de Româncă ne descoperă figura unui străbun falnic ca bradul, în fața căruia se cade o pioasă recunoștință și o smerită reverență: „E înalt, voinic, bine făcut. O prezență impunătoare
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
îl aude, cu mâinile strânse ca într-o rugăciune de mulțumire și cu atenția toată îndreptată spre cel care citește... Un bărbat care radiază... Din tot chipul său inundat de lumină răzbătând fericirea de a fi martorul împlinirii acestui vis măreț... Cum să nu plâng în hohote când acest bărbat e chiar străbunicul meu?!” (ibid.p. 50-51) Floarea din Asfalt-Alexandra Svet-Svetlana este sortită Aici, pe pământul nostru străbun să răsară viguros, cu rădăcini adânc înfipte în trunchiul martirilor, cu coloana dreaptă spre
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
viguros, cu rădăcini adânc înfipte în trunchiul martirilor, cu coloana dreaptă spre Infinit, cu corola plină de lumină în care se reflectă strălucitor razele Tricolorului, împrăștiindu-i mireasma mărturiei în Dorul prelins, ca într-o lacrimă de chihlimbar, Chipul frumos, măreț și duhovnicesc al Dacoromâniei Mari. Ființa ei plină de har, cu chipul minunat și armonios adie într-o manifestare a genialității. Dalta unui iscusit artist, penelul sau cuvântul îmbracă straie sărăcăcioase în fața naturii ei, răsfățate cu un spirit profund rafinat
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
de azur. Prospețimea minții, flacăra rugii, glasul inimii suie în cățui de stihie spirituală, emanând o voință de argint, aurită într-o stăpânire de sine. Sufletul ei are pe chip un surâs oriental, fiind parcă o revelație vie a Străbunului măreț de la Alba Iulia... Cu vocea delicată și dulce, stârnește cântarea unui farmec deosebit, vibrând deseori, atunci când trebuie cu tăria metalului, uimind și mirând cutezanțele: Lumea e mirată de preocupările mele? Ar fi mai bine pentru toată lumea să îmi văd de
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
pe jar. Iubitului ce-a uitat calea să vină, Indiferentă, aș vrea să-i fac în necaz. Dar dor de iubire adolescentină, Nici pentru o clipă nu îmi mai dă răgaz. Când aprig dor vine, gândurile-mi poartă Spre ideal măreț ce-l vreau înaripat. Că năzuința găsește loc în soarță, Doar dacă puțin noroc omului i-e dat. Autor, Maria Filipoiu Referință Bibliografică: Poezia, prietena mea - poezii de coautor / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1692, Anul V
POEZII DE COAUTOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373530_a_374859]
-
care le adapă cu apă de izvoare dulci și curative ale Câmpulungului Moldovenesc. Acest oraș e o inimă pentru Cătălin Maximiuc, niciodată departe de artist, chiar dacă uneori se află la sute sau mii de kilometri distanță. Oricând, tot aproape este! Măreață e iubirea pentru inima aceasta, statornică legătura artistului cu palma de pământ natal, care e un glob și o lume singură, neînstrăinabilă pe tot globul cel real, cu lumea lui imensă! Cătălin Maximiuc și cântecul bucovinean sunt amândoi întocmai acului
CĂTĂLIN MAXIMIUC CÂMPULUNG MOLDOVENESC, O INIMĂ, UN GLOB ŞI O LUME DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373534_a_374863]
-
Autorului Sunt oameni care pun suflet în tot ceea ce construiesc. Sunt oameni care fac în silă orișice treabă,se chinuiesc. Sunt și artiști, care oricât de multă muncă pun o fac firesc. Mai sunt și lașii ,care nu încep nimic măreț căci nu îndrăznesc. Mă încânta acei oameni talentați ce din darul lor ne oferă. Recunoscuți sau nu în timpul vieții, ei material nu prosperă. Dar în tot ceea ce creează , ei pun acel sublim numit har. Și toată osteneala și dăruirea lor
DICHIS de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373577_a_374906]
-
la îndemâna noastră? percep sensul creației cu legea-i supremă iubirea sunt o verigă în conexiune cu acest univers binecuvântat imensitate liniștită atât de vie în necuprinsul ei... M-a frapat acest volum de poezie, îmi pare că fac un gest măreț dăruindu-l mai departe ca tot ce vreți: poezie a vieții, cântec de înfruntat moartea, lecții de contemplare, filozofie antisceptică, dar mai ales demarcarea între important și nonimportant ca sens al existenței. Pace și armonie cu natura și cu tine
DEBUT- RODICA DASCĂLU- DANSUL VIEȚII(VERSURI) de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373554_a_374883]
-
La Mulți, Binecuvântați și Fericiți Ani!” Să vă bucurați de realizările și împlinirile de până acum, să le cultivați și să le înmulțiți pe mai departe, îndeosebi pe cele de ordin pastoral - misionar, duhovnicesc și cărturăresc, în această nobilă și măreață ascultare de Păstor Duhovnicesc al românilor dreptslăvitori creștini, de aici și de pretutindeni!... Dumnezeu să vă ajute, în continuare, în tot lucrul cel bun! Amin!... Așadar, acum, la ceas de mare bucurie spirituală, îi urăm cu toții un sincer și călduros
PREAFERICITUL PĂRINTE PATRIARH DANIEL AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE – LA CEAS OMAGIAL ŞI ANIVERSAR – ÎMPLINIREA FRUMOASEI VÂRSTE DE 65 DE ANI (1951 – 2016)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2026 din 18 [Corola-blog/BlogPost/373618_a_374947]
-
ea să tragă-nvățăminte, Pune-mi cununa îndurării pe creștet Doamne, ieși ´nainte Binecuvântă-mi casa-ntreagă, Părinte drag! Te rog fierbinte, Ca fericirea și-ndurarea să ne-nsoțească-n astă lume, Să locuim cu toți în Templu și să-Ți slăvim mărețul Nume. Cât pentru mine, fericirea este de Domnul să m-apropii, Un loc de adăpost să-mi fie, căci El m-a scos din fundul gropii, Vreau ca să povestesc lucrarea ce a făcut prin Duhul care, A dat celui înfrânt
CÂND VOM PĂŞI ÎN NEMURIRE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371307_a_372636]
-
de lemn,am vizitat Aquatic Park, un muzeu de vase în aer liber,începând cu un vas de pânze de pe la 1800,și terminând cu un submarin din al doilea război mondial. Și-ncet,încet am ajuns și la Golden Gate . Măreț,grandios,impunător. Americanii ăștia au ceva aparte. Totul trebuie să fie mare,să-ți atragă privirea ,să te încânte ,dar în același timp să îți impună și respect. Într-o parte golful,în cealaltă oceanul. Trotuare pavate cu lemn la
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
repezită. Am hotărât pe care stog de fân să ni-l facem cameră de oaspeți, astfel încât, de la înălțimea lui, să putem vedea întregul câmp cosit până la râu și șosea, pe de o parte și până la poalele pădurii ce se întindea măreață câtre înălțimi, pe cealalaltă parte. Ne-am cățărat cu greu, după mai multe încercări, folosindu-ne de acel par de mijloc ce dădea stabilitate întregii așezări, peste care am aruncat o funie pe post de lasou. Odată cocoțați în vârf
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
de diferențiere - la o structură autonomă și o destinație proprie. Atracția sufletului uman pentru artă- forma cea mai cristalizata a valorii estetice- a fost întotdeauna datorat în parte și faptului că ea a rămas și rămâne, de neînlocuit, oricât de mărețe și uluitoare uneori ar fi cuceririle spiritului în alte direcții.Însă, au fost accidente istorice care au influențat în negativ operele de artă. În acest context, una dintre trăsăturile specifice umanității o constituie aceea de a atribui tuturor lucrărilor- atît
CONTEXTUL ISTORIC DETERMINĂ, ACCIDENTAL, VALOAREA ARTISTICĂ, SAU FALSUL DESTIN AL OPEREI DE ARTĂ, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371531_a_372860]
-
de discuții dintre marele nostru rege, Ludovic cel Înțelept, și Autocratul Rusiei s-a bucurat de prezența străluci- tului ministru de externe, excelența sa prințul de Talleyrand-Périgord, cel care a oferit întreaga sa experiență pentru ca viitorul omenirii, dar mai ales al mărețului nostru regat nostru să cunoască o nouă perioadă de pace și progres. Pe timpul discuțiilor a fost remar- cată și pitoreasca prezență a unei delegații de cazaci care a jurat credință prea-luminatului nostru Rege. Acesta a răsplătit gestul lor binecuvântându-i
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]