6,722 matches
-
în Tâlva, tata era la Câmpulung cu serviciul, acasă fiind doar bunica, mătușa Tinca, sora mamei, trei prietene ale ei și dna Calimache, moașa comunală - Du-te, Tinco, la Vergina, c-a făcut Didina copchilul, îi zise bunica tușii Tinca. Mătușa Vergina locuia aproape de noi, la două case mai la vale, așa că peste puțin timp și-a făcut apariția, gravă și sfătoasă, cum îi e felul. Mult mai târziu aveam să reconstitui evenimentul acelei zile, după cele povestite de minunata tușa
AMINTIRI DE ION DOREL ENACHE -ANTREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357022_a_358351]
-
Stoicoiu îl cunoscuse Mitică Sinu la Cluj, unde era și asistent universitar. Părăsise România cu mulți ani în urmă. Trecuse granița ajutat de un fotbalist de origine maghiară din Cluj, Iuliu Bodola, cu care se împrietenise după ce o operase pe mătușa acestuia...Traiectoria vieții lui în exil s-a înscris în câteva coordonate interesante: Ungaria - Austria - Franța și în cele din urmă, Canada. Cei doi, Traian și Nicolae Stoicoiu mai aveau un frate, Virgil, pe care nea Mitică își amintește că
UN ROMÂN PISĂLOG SAU UN INGINER NOROCOS?!(CAPITOLULXXI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357174_a_358503]
-
Prima cață care i-a întrat în grații a fost Tatiana, care avea cea mai frumoasă trusă de creioane colorate din toată școala. Ne uitam cu admirație la ele, dar nimeni nu îndrăznea nici măcar să le atingă! Erau cadou de la mătușa ei, din nu știu ce țară. Luminița își arata dinții albi și într-un zâmbet forțat, întindea mâna și îi cerea culoarea de care avea nevoie. Tatiana fericită îi dădea nu numai creionul cerut, ci îi întindea toată trusa din care aceasta
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
Și în acest sens, Melania Cuc evocă o scenă din copilăria ei, unde unchiul, împreună cu un vecin conversau, în zilele de vizită: “Erau într-o complementaritate naturală, trăiau evenimentul dialogului cu eleganță burgheză. Pe atunci, cafeaua naturală era rarisimă, și mătușa mea număra boabele de cafea prospăt prăjită, în palmă, apoi le îndesa în râșniță și toată casa aceea frumoasă mirosea a bunăstare, a fericire domestică, deși știam cu toții că dincolo de pereții tapetați cu mătase veche, era orașul muncitoresc, erau cozile
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
iar numele său a rămas scris cu litere mari în istoria neamului...În 1950, închisorile comuniste găzduiau nu mai puțin de 11 membri ai familiei Tătărăscu: Gheorghe Tătărăscu și patru frați ai săi, Sanda - fiica demnitarului, trei veri și două mătuși ale politicianului român. Acestea din urmă nu au rezistat și s-au sinucis în detenție. La Paris, unde fratele Sandei Tătărăscu studia dreptul s-a întâmplat o altă nenorocire: când a auzit că tatăl său a fost arestat, băiatul lui
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
Naratiune > GÂNDĂCEII MICI Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 359 din 25 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Gândăceii mici ... Ana nu prea cunoștea dorințele băieților, când mama ei, datorită generozității unei prietene, a trimis-o la Praid, la niște mătuși teribile. În casa acea mare, care-și deschidea numeroase geamuri către stradă, ea a primit o odaie separată. Expediția întreprinsă încă din primele zile, a dezvăluit o cameră de zi, în care biblioteca era învăluită în misterul baroneselor și mușchetarilor
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
-Până când stai aici la Praid? -Doar o săptămână, din care trei zile deja au trecut... Nu mai este timp să se împrietenească, se gândea Ana, interval în care el a fost chemat la masă, iar ea a plecat numaidecât. Mătușile, din casa de pe colț, o răsfățau cu atenția lor, îi povesteau despre secretele mușcatelor crescute cu coroane bogate până la cer... le plăcea pe verandă unde nu bătea soarele direct... altă dată o serveau cu șampanie de soc... dar eu nu
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
mormântul bunicii și al bunicului... din timpuri vechi, intangibile... mormintele parcă înviau prin vizitele lor zilnice... Ana se simțea mai liniștită, a alinat remușcările materne... o vizită la doctorul Weis... alte vizite la mormintele bunicilor... * A luat pătura oferită de mătușile din casă și a întins-o în grădină să citească, vroia să termine cartea începută, ca să treacă la alta cât mai repede... spre seară a vrut să ia o nouă carte din biblioteca muzeală. Era un pelerinaj adevărat pentru ea
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
alta cât mai repede... spre seară a vrut să ia o nouă carte din biblioteca muzeală. Era un pelerinaj adevărat pentru ea: pătrunderea în camera de zi în timpul nopții și libertatea de a alege orice corp acoperit cu piele moale... mătușile erau mândre de ea, că există cineva care vrea cărțile tinereții lor... da, pe coperți simțea și urme de mâini, care purtau o dragoste împlinită sau neîmplinită, integrau o enigmă vitală, care mulțumește sau nu... -Citește draga mea, orice ai
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
uneori să-i surprindă ploaia, când nu puteau să meargă la scăldat, nici în grădină. În ultimă instanță se retrăgeau în camera de zi, după ce gustau din gemurile cele bune, pregătite cu rețete secrete și păinea coaptă în casă, a mătușelor. Este o tradiție seculară impregnarea femeii în familie prin creații culinare, o șansă sigură de a ajunge în istoria neamului pe lângă alte calități: duioșie, dragoste, simț al datoriei. Masa gustoasă se termina cu servirea socatei, cu bule de șampanie, apoi
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
flutura aripa dreaptă încărcată de inele și brățări către Costel. - Săru-mâna, tanti, și să știi că am dat de mâncare la rațe, iar la noi, la Fâlfani totu-i bine, rosti directorul general formula consacrată pentru comunicarea cu teribila lui mătușă dinspre mamă. Mulțumită de rezultat, balena se rostogoli pe partea cealaltă invadând ecranul cu bogăția spatelui său ce se răsfăța, nestingherit de vreo textilă, sub razele fierbinți ale soarelui tropical. - Bagă, bă, limba-n gură și notează ce-ț’ spui
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
la schi în Alpi. Bine, nu pe pârtie, ci la restaurant, îndopându-se cu varză călită, dar în Alpi nu la Maglavit, unde nu sunt nici măcar dealuri. - Săru-mâna dadă-mare spuse rapid Costel, dar nu mai apucă să dea întreg raportul. Mătușa rupea furioasă un copan și n-avea timp de conversație. - Ia zî, bă, mușcă dovleacu’ dă-n planu’ mio!? Cum ieși? Ieși bine, păi, cum să iasă altfel, că doar io-l gândii! Cumpărași toate ziarili? S-apucară țâganii dă
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
și stareța mănăstirii, au sosit la Agafton de la Schit Orășeni, rămânând aici pentru tot restul vieții. Maicile care le-au prins în viață au povestit apoi generațiilor ce le-au urmat despre desele vizite pe care Mihai Eminescu le făcea mătușilor, la Agafton, tăind de-a dreptul dinspre Ipotești pădurea Baisei, ca să ajungă la „mănăstirea din codri“. „Pentru Eminescu, Agaftonul a fost a doua casă. Venea foarte des la mătușile lui, chiar de când era copil. Apoi, când deja devenise un poet
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
au urmat despre desele vizite pe care Mihai Eminescu le făcea mătușilor, la Agafton, tăind de-a dreptul dinspre Ipotești pădurea Baisei, ca să ajungă la „mănăstirea din codri“. „Pentru Eminescu, Agaftonul a fost a doua casă. Venea foarte des la mătușile lui, chiar de când era copil. Apoi, când deja devenise un poet cunoscut, maicile îi spuneau „domnul Eminescu“. Aici, în mănăstire, era scutul lui de protecție. Îi plăcea, se spune, să străbată, singuratic, poienile pădurii din apropiere, să asculte sunetul clopotelor
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
dedau la „patimi bahice”, sau erau „plesniți cu leoca” închiși în ei și singuratici, au influențat și viața poetului. Copil fiind, Eminescu își petrecea o mare parte din timp la bunicii din partea mamei, la Joldești, adus de Raluca, sau la mătușile lui de la Agafton. Aici și-a format primele noțiunoi despre viață, aici a pus ochii pe Biblie, aici a urmărit purtările mătușilor și ale unchilor și a încercat să-i imite atât în cele bune cât și în cele rele
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
își petrecea o mare parte din timp la bunicii din partea mamei, la Joldești, adus de Raluca, sau la mătușile lui de la Agafton. Aici și-a format primele noțiunoi despre viață, aici a pus ochii pe Biblie, aici a urmărit purtările mătușilor și ale unchilor și a încercat să-i imite atât în cele bune cât și în cele rele. Acum îndrăgește natura, creația populară, cimiliturile și proverbele , acum prinde gustul singurătății și tot acum prinde gustul băuturii și al fumatului. La
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
și proverbele , acum prinde gustul singurătății și tot acum prinde gustul băuturii și al fumatului. La 14 ani Eminescu bea vârtos vin și se-apucase de fumat. Cu o inteligență ieșită din comun care semăna cu a unchilor și a mătușelor din partea mamei, el era conștient încă de mic de faptul că viața lui va fi pusă sub semnul îndoielii. Eminescu era un om religios, educat încă de mic de Raluca în frica de Dumnezeu. Prietenul său Slavici povestește că „ Eu
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
unei brutării și primise drept răsplată o căruță destul de bună încă, ideea ar fi fost să cumpere un căluț, pe care să-l iubească și să-l hrănească, da' cu ce bani, de-abia își ținea zilele, noroc cu o mătușă care îi dădea lapte, dacă îi spărgea lemnele și cu alea cinci găini ale lui, care se ouau zilnic. Bani de pîine și de-o bere mai făcea el rost, trudind din greu ici-colo, pentru că era căutat de oameni, se
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
un tânăr frumos, căci îmi plăcea mie, ce călătorea spre Arad, acolo unde mai avea de satisfăcut ultimile două-trei luni de serviciu militar obligatoriu, caracteristic zonei est-europene comuniste! Eu, o proaspătă absolventă de liceu, călătoream plină de interes, către o mătușă din Cehoslovacia - o soră de-a lui tata, stabilită acolo de mai bine de patru decenii −, iar el, alternând între posomorâre și nerăbdare, către „două luni și restul zile”, de cătănie, ce o mai avea de suportat în Arad. Această
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
și pe oceane să dansați, dansați pe mame și pe tați, dansați cu luna peste deal, dansați în ritmuri de caval, dansați pe doină și pe dor, dansați pe ce-i înălțător, dansați pe propria cenușă, pe bunicuți și pe mătușă, dansați pe viață și pe moarte, dansați pe dragostea de carte debusolați, fără cărare, dansați mereu a disperare. miercuri, 17 octombrie 2012 Referință Bibliografică: dansați / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 656, Anul II, 17 octombrie 2012
DANSAŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358086_a_359415]
-
lui Hitler și, iată, strategul-șef al acestuia (al lui Ponta), recte Goebbels, încarnat în Hrebenciuc, a aprins cărbunele celui de-al treilea război mondial!” Bravo, maestre Turcescu! Ne-ai convins...Dar mă tem că ai...sărit calul “deontologiei”! Niște mătușe de la mine din sat scuipă de un ceas în sân. Una dă detalii: ”Maică Precistă!... Am încălzit la sân un Hitler (un hitlerist, vrea să zică), da’ eram tânără pe-atunci...Acum nu mă mai bizui! Ptiu, drace!” Vezi ce-
ROMÂNI, ATENŢIE LA HITLER! (PAMFLET) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 552 din 05 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358203_a_359532]
-
pământ cu rădăcini... XII. GÂNDĂCEII MICI, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 359 din 25 decembrie 2011. Gândăceii mici ... Ana nu prea cunoștea dorințele băieților, când mama ei, datorită generozității unei prietene, a trimis-o la Praid, la niște mătuși teribile. În casa acea mare, care-și deschidea numeroase geamuri către stradă, ea a primit o odaie separată. Expediția întreprinsă încă din primele zile, a dezvăluit o cameră de zi, în care bibliotecă era învăluita în misterul baroneselor și muschetarilor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
te culci, mângâia coperțile vechi, îmbrăcate în piele, cu litere aurite, imprimate, ca să trăiască secole. Citește mai mult Gândăceii mici ...Ana nu prea cunoștea dorințele băieților, când mama ei, datorită generozității unei prietene, a trimis-o la Praid, la niște mătuși teribile. În casa acea mare, care-și deschidea numeroase geamuri către stradă, ea a primit o odaie separată. Expediția întreprinsă încă din primele zile, a dezvăluit o cameră de zi, în care bibliotecă era învăluita în misterul baroneselor și muschetarilor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
fost un copil cuminte, măcar în limitele decentei, dacă se poate spune așa!!! - Care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveți din copilărie? - Cele mai frumoase amintiri sunt legate de vacanțele de vară, când mergeam la mare cu mătușa și unchiul meu. Atunci chiar nu știam ce înseamna griji, eventual începeam să cunosc supărările specifice unui copil destul de alintat. „Doamna învățătoare ne-a servit cu bomboane!!!” - Știu că la șapte ani ați intrat internă la Scoala Centrală de Fete
„CEI MAI FRUMOSI ANI, ANII COPILARIEI, NU SE MAI INTORC...” INTERVIU CU ILEANA-LUMINITA NICULESCU DESPRE O ZI SPECIALA: 1 IUNIE, ZIUA INTERNATIONALA A COPILULUI de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 5 [Corola-blog/BlogPost/357571_a_358900]
-
plecau în week-end acasă și mai aduceau de-ale gurii, de la sat, și pentru gazde. Mă uitam înmărmurită acum la ea...la tâmplele ei grizonate deja...la părul acela luuuuung, adunat într-un coc de gospodină, așa cum și-l făcea mătușa mea când frământa pâinea...la ochii aceia, de veveriță, acum stinși, cu riduri fine în jurul lor...Buzele își dobândiseră o tristă coborâre a colțurilor... Conversația, însă, era fără “colțurile” de altădată. Lecțiile, deosebite. M-a cutremurat ideea că, desigur, așa
“CE STRANIU LUCRU ... VREMEA!” de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 512 din 26 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357586_a_358915]