2,183 matches
-
La palat, la carnaval Unde este mare bal. Prezentatorul 6 -Zice-se c-a fost odată Alt moșneag și-o babă rea, Moșneagul avea o fată Baba tot la fel și ea. Fata moșului: Eu de muncă nu mă sperii Curăț, mătur și gătesc. Mama vitregă și sora Tot mereu mă necăjesc! Eu fac toată treaba-n casă Și muncesc mereu -mereu. M-au gonit acum de-acasă Și-o să muncesc din greu. Însă tata m-a-nvățat Să fiu harnică și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Da, dar pe cât era de bogat, pe atât era de rău. Pauză cu fundal muzical specific, de trecere la scena II Scena II - Casa lui Crăciun (din carton sau desenată pe o coală de flip-chart) Crăciun (strigând): Babă Iovă, ai măturat casa, ai pregătit bucatele? Că acum e noapte și vin musafirii! Iova: Am pregătit, bărbate! C: Vezi de pune pe masă din vinul cel mai bun, că vine și primarul, și prefectul, și preotul... Și mișcă-te odată, femeie, ce
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și, pentru atâta lucru, să leșini? Să leșini, mata, pe care te știam om serios și tare În fața tuturor surprizelor; pentru un drac de coșmar? Fata, venită după o căldărușă de apă, ca să poată stropi scările, mai Înainte de a le mătura, repetă, ultima parte a Întrebării: pentru un drac de coșmar? Da. Fato. Da. Că era un coșmar, nu ca oricare altul, ci, unul cu iz politic. Și? Un coșmar, după care ar fi trebuit să urmeze execuția mea, prin Împușcare
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
N-o să facem nimic. O să tăcem, și atâta tot! Nu nea văzut nimeni, În afară de șuvoaiele ploii. Și omul?, Întrebă, băiatul. Omul?, Îi răspunse, printr-o Întrebare, cel de la volan, după care-i arătă, cu palma mâinii drepte, ca un căuș, măturând, prin aer, către vale. Omul?, reluă el, acum, e, hăt, cine știe pe unde! Dar, n-o să fie găsit? Ba. Poate c-o să fie. Dar, cine știe, când, și, de către cine. Totuși, n-o să iasă balamuc? De ce să iasă balamuc
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
puștanii, strigând În gura mare fel de fel de măscări. Măcar să-și fi pus la geamuri obloane sau perdele; se pare Însă că bătrânei poloneze acest gen de spectacol Îi producea plăcere, căci târându-se În patru labe, cu țâțele măturând podeaua, poloneza miorlăia precum motanii În călduri. În afară de asta, bătrâna tăiase toate pernele din casă și se scălda În puf. Buzele bătrânei hoaște, rujate și răsrujate, atârnau ca niște ciucuri roșii de curcan. Pisicile Își frecau blana de pulpele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trăia Într-adevăr un vis urât? Un strat gros de ruj Îi acoperea gura, scurgându-se pe la colțuri. Pleoapele boite i se lăsau pe ochii strălucind de pofte. Din gâtlej Îi izvorau gemete și șoapte neobrăzate, În timp ce părul despletit Îi mătura podeaua... „Ne-am Împerecheat În interiorul acestui animal, repetă Extraterestrul. Tu Însuți, În dublă ipostază, ai fost martoră la acest proces.“ „Și acum ce se va Întâmpla cu mine?“, Întrebă femeia. „Nu fi Îngrijorată, răspunse oaspetele, Îmblânzindu-și vocea. Te voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
erau mereu discuții, Subotin Își luase angajamentul, jurând pe părinții lui, că nu se va mai atinge de alcool sau, dacă se va atinge, se va limita la un singur păhărel, ca să cinstească masa. Acum ce era de făcut? Ippolit mătură cu privirea podeaua. Oare nu cumva apriga-i nevastă venise după el? Văzând podeaua crăpată de ciment și mucurile risipite printre sticle și borcane sparte, Ippolit răsuflă pentru a doua oară ușurat. Da, se afla În depozit, În biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
corvetă Slütter, cel care venerează datoria ca pe un cult prusac, se va sacrifica, dezonorându-și uniforma, coborând, deliberat la stadiul de pirat ce colindă mările sudului. Companion sanguinar și rebel îi este infatigabilul Rasputin. De departe, de pe o punte măturată de valuri, tragedia corneliană a acestui gentleman este contemplată de visătorul Corto Maltese. Spre acest maelström de pasiuni și crime comise în numele națiunii și al datoriei se îndreaptă un alt cuplu marin, acela al fraților Groovesnore. Pandora este prima dintre
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îndeplinit dorința de a fi la Necrasovca iar revizorul a putut să-și rezolve datoriile sale de om al politicii. A și angajat om în locul meu. Și timpul trecea, iarna abia ițindu-se prin cele patru ferestre ale camerei mari, mereu măturată de resturile stufului din care făceam focul. Și iată-ne în 17 februarie. Eu mă gândeam la crapul, somnul și vinul pregătit pentru o mică petrecere de către directorul școlii, Afanase Palamarciuc, în timp ce acasă, Steluța și Nina făceau dizertații prematernale. Știi
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
după părerea lui Bikinski, le aducea vântul cel bun, ce ziua umbla cu capul răvășit pe câmp și odată cu lăsarea serii pătrundea pe nesimțite În oraș, tulburând În somn mintea fiecărui muritor. În zori, același vânt, ițit din așternuturi mucede, mătura toate aceste adevăruri, cărându-le, ca pe niște frunze moarte, afară din oraș. Dizertând pe tema omului și a subomului, pictorul găsise un aliat neașteptat În masterandul Lawrence Oliver, care de câtva timp se oploșise pe la masa lor, ținând prelegeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de la misiunea care-i fusese Încredințată de Însuși Tatăl ce viețuia În neantul de deasupra, ce se reflecta În bezna așternută dedesubt. Acesta, coborând pe scară, Îi poruncise să caute adevărul revărsat pe pământ din cer, pe care omul Îl mătura odată cu gunoiul În casa sa și-l ascundea sub preș. Când ridica, târându-se În patru labe, covorul de un colț, Lawrence descoprea mici fulgere și tunete amestecate cu firimituri și mucuri de țigară. În contact cu aerul proaspăt, tunetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dădea bătut. Halatele Îi țineau isonul, gâdilându-l mereu pe scoarță, până masterandul, scoțând un ultim strigăt, leșina. Apucându-l unul de cap, altul de picioare, infirmierii Întindeau corpul Învinețit de atâta râs al lui Oliver pe pat. După care măturau frunzele și le aruncau pe geam... Inginerul Satanovski apărea și el, de la o vreme, seara În salon, uneori Întreg, alteori sub o formă ușor simplificată, de degete și mâini ce jucau zaruri sau cărți, sau de degete și mâini ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
brâu. „Nu ar strica să-i mai turnăm un păhărel”, Își spuse medicul. „Poate aflăm câte ceva...” Celălalt, ca la comandă, Îi și Întinse paharul gol. „Orice ați vrea să aflați, vă stau la dispoziție...” Piciorul se Înclină ceremonios dinaintea medicului, măturând cu tricornul său podeaua... „Parcă ați fi un spadasin...” „Nu-i așa”, zise el, „că aduc c-un mușchetar?” „Parcă sunteți Motanul Încălțat... Vă lipsesc doar mustățile. În rest, cum să vă spun, aveți de toate... Aș vrea să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de o forfotă neobișnuită. Domnea o atmosferă de veselie generală. Ici-colo se auzeau voci mai ridicate, care Însă se calmau cu de la sine putere. Brusc Începu să bată vântul și fețele clienților fură acoperite de ziare. Iar când ziarele fură măturate de o altă rafală de vânt, În locul chipurilor apărură niște litere și cifre care ieșeau ca niște mușuroie lunguiețe dintre omoplați. Pentru o clipă apărură, stând una lîngă alta, femeia-sicriu și femeia-girafă, femeia-pâlnie, femeia-beschie și femeia-capră, confecțioate din litere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În loc să se revolte, În loc să fie cuprins de indignare, străluminează de fericire, fără măcar să se uite dacă piciorul se termină cu un toc gros sau unul subțire. Nătărăul e fericit, pur si simplu fericit că cineva Îl calcă În picioare și mătură cu el podeaua, da, e fericit, pur și simplu fericit. Spre deosebire de alții, Noimann nu accepta pe creștetul său decât un singur toc, un toc cui, deasupra căruia izvorau două splendide picioare, ce se Înălțau până În tavan. „Lilith, Lilith, unde ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ridicându-și ochii spre Directoarea Tăgadă, zice: Dacă tu ai fost aia care mi-a luat roata de exerciții, o vreau înapoi. Cu mâinile ușor depărtate, zice: E din plastic roz și cam atâta de mare. Ți-o amintești, nu? Măturând părul de pisică de pe bandajele ei de mătase galbenă, Directoarea spune: — Și de copilul din burtă ce zici? Și, mângâindu-și burtica, Miss America spune: — Pețitorul ar trebui să-mi dea mie penisul lui să-l mănânc. Spune: Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o coapsă trandafirie. Apoi a urmat o ploaie de boabe albe de polistiren. Bulele de plastic au pocnit, fâșiile au căzut. Și o fetiță trandafirie, goală pușcă, atârna din pumnul detectivului ridicat înspre tavan. Părul ei blond cădea în bucle, măturând podeaua. Brațele goale îi spânzurau de o parte și de cealaltă a capului. Gura căscată într-o uimire mută îi arăta dinții albi, mici cât niște perle, și cerul gurii roz și neted. O fetiță la vârsta vânătorilor de Paști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
șalele bărbaților. În momentul În care Nilus Își Încheiase opusul biografic, Începură să apară foiletoanele mai sus‑numitului Krușevan. Sămânța căzuse pe un teren fertil. Călătorul francez Duchelle va publica În luna mai a anului 1921 (crezând că revoluția Îl măturase de pe suprafața pamântului pe bătrânul păcătos) un articol În care va vorbi despre Nilus cu un respect cuvenit doar răposaților: „Înainte de a deschide prețiosul cufăr, va Începe să‑mi citească din cartea sa, apoi fragmente dintr‑o lucrare cu caracter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să plec vinerea în timp util de la serviciu ca să ajung la slujbă; s a mai uitat o dată lung la mine și mi-a spus să aștept până termină toate slujbele în biserică. Am așteptat și, când femeile începuseră deja să măture, am îngenuncheat în ușa din stânga altarului, am ascultat și trăit moliftele. Am mulțumit și am ieșit din biserică foarte atentă să văd ce mi se întâmplă. După câțiva pași am avut o ușoară amețeală, dar până să pun mâna pe
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
agate femeiuști drăgălașe pe stradă ca să fie duse în diferitele lui apartamente secrete este... Hedrock văzu cum Triner apucă convulsiv statueta. Se ridică exact cînd Royan urlă ca să-l avertizeze. Focul tras de tun dezintegră scaunul pe care șezuse Hedrock, mătură biroul metalic și șterse cu o flacără tavanul. Era o lovitură de o violență imensă, cel puțin nouăzeci de mii de cicli, dar nu destul de puternică încît Hedrock să nu observe fulgerul din pistolul lui Royan. După o clipă, suita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și cu buzele răsucite de răutate. N-au decît să se mire și să se îndoiască. Îl luaseră o dată prin surprindere printr-o arestare neașteptată. De data asta era altceva. De data asta era gata pentru ei. Privirea lui îi mătură impertinent pe cei douăzeci și nouă de oameni așezați în jurul mesei în formă de V, pe care o folosea Consiliul Făuritorilor de Arme pentru audierile lor publice. Așteptă pînă cînd Peter Cadron, cel de-al treizecilea membru al acestui înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
am ridicat ochii la vreme pentru a-i surprinde pe Fermín și pe tata schimbînd o privire complice. — Halal mijlocitoare, am zis eu. Încă mai rîdeau de mine cînd am ieșit pe ușă scoțînd scîntei. O adiere rece și tăioasă mătura străzile, semănînd În cale tușe de abur. Un soare oțelit smulgea ecouri de aramă din orizontul de acoperișuri și clopotnițe ale cartierului gotic. Mai erau cîteva ore pînă la Întîlnirea mea cu Bea din claustrul universității și m-am hotărît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
auz și cu mirosul de copită arsă în nări, privesc în jur cu aduceri aminte... Hai să intrăm pe Ulița Strâmbă - mă trezește bătrânul din visare. Pășesc alături de el cu privirea fugărită peste tot ce ne înconjoară. Câte o gospodină mătură colbul din fața casei și apoi îl astâmpără stropindu-l cu apă. Dughengiii își așază marfa la vedere. Zarzavagiii își poartă coșurile din nuiele pline-ochi strigând din rărunchi: „Hai la barabuli, curechi și chipăruși! Altul îi răspunde în șagă: „O ridicî
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cari ar fi de rînd, pe toată ziua să cerceteze podurile, și unde va afla vre o pode stricată sau smintită din locul ei, să puie să o tocmească”. După aceea, căpitanul trebuie să aibă grijă ca: „Fieștecare dughengiu să măture podul de două ori pe săptămână, de tină (praf) și de gunoiu cât va cuprinde dughiana sa; iar pe unde n-ar fi dughene, să măture podarii”. Pe urmă: „Să nu îngăduiască pe nimine a ieși cu dughiana sau cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să o tocmească”. După aceea, căpitanul trebuie să aibă grijă ca: „Fieștecare dughengiu să măture podul de două ori pe săptămână, de tină (praf) și de gunoiu cât va cuprinde dughiana sa; iar pe unde n-ar fi dughene, să măture podarii”. Pe urmă: „Să nu îngăduiască pe nimine a ieși cu dughiana sau cu casa sa, lăcomind ca să ia din locul uliții; nici să lase pe cinevaș a arunca gunoiu pe ulițe, sau pe mahalale; ce fieștecare să scoată gunoiul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]