1,741 matches
-
parte, o anumită reputație publică de care profită soțul, „un om nul”, și îi conferă eroinei o anumită formă de respectabilitate. Aceste teme sunt comune în literatură (adulterul, suferința sexuală), ele făcând obiectul unui proces intentat lui Gustave Flaubert pentru "Madame Bovary". Balzac a introdus legenda napoleoniană în întreaga "La Comédie humaine". În romanul " Femeia de treizeci de ani", el evocă: Criticul Alexandru Paleologu îl considera pe Balzac ca fiind „geniul suprem al literaturii franceze (...), cu nimic mai prejos de Shakespeare
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
Ea a fost republicata apoi, printre alții, de Théophile Gautier, Arsène Houssaye, Louis Mărie de Lahaye Cormenin, primindu-i pe scriitorii ce fuseseră respinși de "Revue des deux Mondes", mai ales Gustave Flaubert, care i-a oferit spre publicare românul "Madame Bovary". În acel moment, "" scosese mai multe pasaje din carte pentru că se temea, nu fără motiv, de un proces. Flaubert, care publicase în această revista deoarece prietenul său Maxime Du Câmp se află în redacția ei, a regretat acest lucru
Revue de Paris () [Corola-website/Science/335303_a_336632]
-
Opera di Romă", sub baghetă dirijorului Vladimir Jurowski. În 1997, Fernando del Valle a jucat rolul lui „Don José” din Carmen de Bizeț la "Gran Teatro La Fenice di Venezia" (Teatrul La Fenice din Veneția) și rolul lui „Pinkerton” din "Madama Butterfly" de Puccini. Tot în 1997 a cântat în "Faust" de Gounod, la Colmar, Franța. În 1998 a avut prima apariție pe o scenă din Germania în rolul „Rodolfo” din "Boema" de Puccini, la Operă din Frankfurt, sub conducerea veneratului
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
lupta, la fel și Nottingham și Russel, convinși fiind că francezii nu sunt atât de puternici cum a raportat pesimistul amiral Torrington și că doar defetismul sau trădarea puteau explica acest raport. Devonshire este și mai nemulțumit: "Este datoria mea, Madame, să spun maiestății sale exact ceea ce gândesc asupra unei chestiuni atât de importante; și eu cred că Lord Torrington nu este un bărbat în care să ne încredem în ceea ce privește destinul a trei regate". Torrington anunță intenția sa de a se
Bătălia de la Beachy Head () [Corola-website/Science/331855_a_333184]
-
la vârsta de 17 ani. Succesiunea lui, în ciuda manevrelor lui Wei Zhongxian de a-și menține dominația la Curte, a fost ajutată de împărăteasa Zang. Imediat după ce a preluat puterea, Chongzhen l-a eliminat pe eunucul Wei Zhongxian și pe Madame Ke, care deveniseră "de facto" conducători ai imperiului. Chongzhen a încercat să conducă el însuși și a făcut tot ce a putut să salveze Dinastia Ming. Totuși, anii de corupție internă și o visterie goală au dus la imposibilitatea de
Împăratul Chongzhen () [Corola-website/Science/331891_a_333220]
-
cu doi frați Condé. Fratele ei s-a căsătorit cu Louise Élisabeth de Bourbon. Soțul ei era fiul cel mare al lui Louise Françoise de Bourbon - fiica recunoscută a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a metresei acestuia, Madame de Montespan Noul cuplu, în ciuda faptului că au fost căsătoriți șapte ani, nu au avut niciodată copii. În timpul mariajului, ea a avut o aventură cu Chevalier du Challar. Mărie Anne a murit la Paris în 1720 la vârsta de 30
Marie Anne de Bourbon (1689–1720) () [Corola-website/Science/331893_a_333222]
-
Aimée"; decembrie 1600 - 12 august 1679) a fost o aristocrată franceză, renumită pentru a fi în centrul multora dintre intrigile de la curtea franceză din prima jumătate a secolului al XVII-lea. În diverse surse, ea este adesea cunoscută doar ca "Madame de Chevreuse". , "Mademoiselle de Montbazon", a fost fiica lui Hercule de Rohan, Duce de Montbazon și șeful Casei de Rohan, care deținea domenii întinse în Bretania și Anjou și titlul de prinț străin la curtea Franței. Mama ei a fost
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
metresa regelui Victor Amadeus al II-lea al Sardiniei și strămoașa regilor savoiarzi ai Italiei. Fratele ei vitreg a fost Francois de Rohan, Prinț de Soubise, fondatorul liniei Soubise a Casei de Rohan. Soția lui a fost Anne de Rohan-Chabot, "Madame de Soubise", care a fost metresa regelui Ludovic al XIV-lea. După moartea lui Luynes de scarlatină în 1621, văduvă la 21 de ani, ea s-a căsătorit cu iubitul ei Claude de Lorena, Duce de Chevreuse la 21 aprilie
Marie de Rohan () [Corola-website/Science/335585_a_336914]
-
alt clopot de 150 de livre se afla în corul călugărițelor. Aceasta este clopotul pe care tânăra novice de 16 ani, Domnișoara Gabrielle Livron, l-a aruncat la întâmplare, după cum îi impunea, între „o sută de alte mortificări”, stareța sa, Madame de Lenocourt, care avea obișnuința „să o trimită singură noaptea să sune utrenia, pentru a învinge teama care era slăbiciunea ei.” Două odăi contigue formau sacristia. Într-una (care făcea oficiul de rezervă), un cufăr mare și două dulapuri mari
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
creșterii porumbeilor, a căror carne fină era foarte apreciată. Cele două cotețe de găini, mai mici și la mică înălțime, adăposteau păsări de curte (200 de găini și 30 de cocoși, potrivit cifrelor din inventar). „Durata tulburărilor epuizând întregul venit, [Madame de Livron] s-a aflat obligată să întemeieze o altă menajerie pe unul din pământurile sale care este aproape de Verdun,” la Bezonvaux, deoarece trupele, aflate în garnizoană în clădirile "Curții de Păsări" a mănăstirii, devoraseră tot! Este singura clădire care
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
țara în mai 1732. El a abdicat în favoarea fiului său Honoré anul următor. Și-a petrecut ultimii ani ai vieții la Versailles și la Paris. Mademoiselle du Maine, o nepoată a regelui Ludovic al XIV-lea și a metresei sale, Madame de Montespan, i-a fost propusă ca soție. În ciuda faptului că avea o zestre generoasă (era fiica ducelui du Main și a Louisei Bénédicte de Bourbon), căsătoria nu s-a materializat și Prințul nu s-a recăsătorit niciodată. Reședința sa
Jacques I, Prinț de Monaco () [Corola-website/Science/332711_a_334040]
-
Istoricii sunt de părere că Afacerea colierului a reprezentat unul dintre evenimentele care au dus la discreditarea monarhiei în ochii poporului francez, culminând apoi cu Revoluția franceză. În 1772, Ludovic al XV-lea a decis să-i facă metresei sale Madame du Barry, de care era îndrăgostit nebunește, un cadou special estimat la costul de 2.000.000 de livre. El a cerut ca bijutierii parizieni Boehmer și Bassenge să creeze un colier de diamante care să-l depășească pe toate
Afacerea Colierul reginei () [Corola-website/Science/334530_a_335859]
-
și ciucuri. Bijutierii au sperat că noua regină a Franței, Maria Antoaneta, l-ar putea cumpăra și, într-adevăr, în 1778 noul rege, Ludovic al XVI-lea, l-a oferit soției sale drept cadou, dar ea l-a refuzat.Conform Madame Campan, regina l-a refuzat afirmând că banii ar fi putut fi mai bine cheltuiți pentru echiparea soldaților. Unii au spus că Maria Antoaneta a refuzat colierul deoarece nu a vrut să poarte o bijuterie care a fost proiectată pentru
Afacerea Colierul reginei () [Corola-website/Science/334530_a_335859]
-
-n dreapta că e prietena reginei, mulți credeau acest lucru. Bijutierii Boehmer și Bassenge s-au gândit s-o folosească pentru a-și vinde colierul. Inițial ea a refuzat comisionul, dar apoi s-a răzgândit și l-a acceptat. Conform Madame Campan, Jeanne, pretinzând că ar fi regina, a trimis câteva scrisori cardinalului inclusiv ordinul de a cumpăra colierul. La 21 ianuarie 1785, Jeanne i-a spus cardinalului că Maria Antoaneta voia să cumpere colier dar nu dorea să facă o
Afacerea Colierul reginei () [Corola-website/Science/334530_a_335859]
-
fiind una dintre profesoarele ce vor preda "Selfishness 101"), Lady Tremaine și fetele ei din "Cenușăreasa" (Lady Tremaine este profesoară la Școala Dragonului și predă "Evil Schemes and Nasty Plots" în timp ce pisica ei Lucifer este mascota școlii), Clayton din "Tarzan", Madame Mim din "Sabia din stâncă", Guvernatorul John Ratcliffe din "Pocahontas", Gaston din "Frumoasa și Bestia", Shan Yu din "Mulan", Shere Khan din "Cartea Junglei", Scar din "Regele Leu", Regele Încornorat din "Ceaunul Negru", Professor Padraic Ratigan din "Marele Șoarece Detectiv
Descendenții (film din 2015) () [Corola-website/Science/334625_a_335954]
-
5 septembrie 1705 - 15 aprilie 1765) a fost prințesa franceză, fiica lui Louis, Prinț Condé și a Louise-Françoise de Bourbon. Tatăl ei era nepot al "Marelui Condé" iar mama era fiica regelui Ludovic al XIV-lea și a metresei acestuia, Madame de Montespan. Élisabeth Alexandrine s-a născut la Paris în 1705 și a fost unul din cei nouă copii ai părinților ei. Numită în onoarea surorii sale mai mari, Louise "Élisabeth" și a unchiului ei Louis "Alexandre" de Bourbon (Conte
Élisabeth Alexandrine de Bourbon () [Corola-website/Science/334837_a_336166]
-
mai mare, Louis d'Orléans, insă mătușa ei, mândră Ducesa de Orléans, voia pentru fiul ei o mireasă mai importantă. Élisabeth Alexandrine n-a jucat niciodată un rol politic proeminent. Ea a fost o prietenă apropiată a metresei regelui, faimoasa Madame de Pompadour, care a fost introdusă la curte de sora mai mare a Alexandrinei, Louise Élisabeth. Ca și sora ei mai mare, Louise Anne, a deținut multe teritorii și reședințe private în afara capitalei. În 1734 ea a cumpărat "Hôtel de
Élisabeth Alexandrine de Bourbon () [Corola-website/Science/334837_a_336166]
-
Como, Pavia, Cremona, Reggio Emilia, Novarra, Modena și Piacenza, în Coreea de Sud, Japonia, Taiwan, China și Chile. S-a remarcat în roluri precum: Contessa - Nunta lui Figaro, Arminda - La finta giardiniera, Donna Elvira - Don Giovanni, Liu - Turandot, Mimi - La Bohème, Țoșca, Madama Butterfly, Nedda - I Pagliacci, Aida, Amelia - Simon Boccanegra, Leonora - Îl Trovatore, Desdemona - Otello, Elenă - Vecerniile siciliene, Amelia - Bal mascat, Elisabetta - Don Carlo. Dirijorii importanți cu care colaborează sunt Seiji Ozawa, Juliano Carella, Mark Elder, Ascher Fisch, Eugene Kohn, Jiri Kout
Concert extraordinar la Sala Radio: George Petean în rolul titular din „Simon Boccanegra” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105809_a_107101]
-
ani de la compunere). Din anul 2012 ocupa funcția de maestru de cor la Operă Brașov, de-a lungul celor patru stagiuni pregătind sau dirijând ansamblul coral al instituției în peste 100 de spectacole, dintre care vom enumeră doar premierele operelor Madama Butterfly de Puccini, Țoșca de Puccini, Îl Tabarro de Puccini, Flautul fermecat de Mozart, Îl Trovatore de Verdi, operetei Țară surâsului de Lehár și a oratoriului Stabat Mater de Rossini. De asemenea, Ciprian Tuțu s-a aflat la pupitrul orchestrei
Concert extraordinar la Sala Radio: George Petean în rolul titular din „Simon Boccanegra” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105809_a_107101]
-
de Dangeau, Ludovic al XIV-lea a vizitat-o în noiembrie 1685 și „a găsit-o de o admirabilă măreție”. În schimb, el a criticat marmura monumentală a lui Bernini, reprezentând un cal, care fusese amplasată la parter. Jean-Marc Nattier, Madame Adelaide de France, fiica lui Ludovic al XV-lea Adăpostind în fiecare iarnă arborii exotici de la Versailles, această Orangerie, cea mai majestuoasă din lume, poate fi vizitată sau închiriată în timpul verii pentru manifestări de prestigiu. Atunci, poate fi admirat și
Serbări fastuoase la Versailles by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105845_a_107137]
-
regia lui Gian Carlo Menotti, în 1975 La Bohème de Puccini, în regia lui Franco Zeffirelli, cu Luciano Pavarotti și Ileana Cotrubaș (reluată în 1976 și 1977), în 1976 Werther de Massenet, cu Alfredo Kraus și Elena Obraztsova, în 1978 Madama Butterfly și imediat după aceea Manon Lescaut de Puccini cu Sylvia Sass și Placido Domingo, în regia lui Piero Faggioni. Tot în 1978, a condus dipticul ravelian format din L'enfant et les sortileges și L’heure espagnole. A revenit
Celebrul dirijor Georges Prêtre, care a fost la pupitrul marilor orchestre de la Scala, Viena și Metropolitan, a plecat să dirijeze în ceruri by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105872_a_107164]
-
titlu de noblețe. La curtea Franței era o obișnuință ca „preacucernicul suveran” să aibă, pe lângă soție, și un număr de amante. Henric al IV-lea avea chiar un harem de amante. Dintre toate metresele însă, cea mai vestită a rămas „madame de Pompadour”, amanta lui Ludovic al XV-lea. Născută pe 29 decembrie 1721, în familia lui François Poisson, valet al unuia dintre cei mai mari finanțiști francezi, Le Normant de Tournehem și, după unele surse, era chiar fiica nelegitimă a
Madame de Pompadour, viață furtunoasă- ”După mine, potopul” - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102285_a_103577]
-
chiar dacă Franța era pe marginea prăpastiei. Îmbătrânită înainte de vreme, din cauza exceselor, bolnavă de tuberculoză, a recurs la o ultima metodă de a-și păstra influența asupra regelui, furnizându-i amante tinere, care-i spuneau tot ce se petrece la curte. Madame de Pompadour va muri la 43 de ani pe 15 aprilie 1764. Văzându-i cortegiul funerar cum înainta încet, printr-o ploaie mocănească, cinicul rege ar fi spus: ”Marchiza n-o să aibă vreme bună azi”. Pe scara doamnei de Pompadour
Madame de Pompadour, viață furtunoasă- ”După mine, potopul” - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102285_a_103577]
-
Marchiza n-o să aibă vreme bună azi”. Pe scara doamnei de Pompadour se auzeau deja, așa cum anunțase Voltaire, pașii pantofilor auriți care coborau și cei ai tălpilor desculțe și aspre, care urcau....venea Revoluția. Voltaire Două expresii îi sunt atribuite madamei de Pompadour: 1. ”Apres moi, le deluge” (După mine potopul) sau ”Apres nous, le deluge” (După noi, potopul) este o expresie care aparține fie lui Ludovic al XV-lea, dar mai degrabă marchizei de Pompadour și ar fi fost rostită
Madame de Pompadour, viață furtunoasă- ”După mine, potopul” - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102285_a_103577]
-
lume de demoni de dragul unui înger”. Expresia aparține fie cancelarului austriac von Metternich (1773-1859), dar probabil omul de stat de la Viena o cita pe marchiza de Pompadour. Regele Ludovic al XV-lea deși dusese Franța în ruină economică, îi făcea madamei de Pompadour toate plăcerile chiar dacă acestea erau extrem de costisitoare.
Madame de Pompadour, viață furtunoasă- ”După mine, potopul” - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102285_a_103577]