1,876 matches
-
descoperită pe 19 august 1885 de către astronomul amator irlandez Isaac Ward în Belfast, și, independent, în ziua următoare de către Ernst Hartwig la Observatorul Dorpat (Tartu) din Estonia. Acesta supernovă se afla la 2,6 milioane ani-lumină și a ajuns la magnitudinea 6, dar s-a stins la magnitudinea 16 în februarie 1890.
S Andromedae () [Corola-website/Science/321813_a_323142]
-
amator irlandez Isaac Ward în Belfast, și, independent, în ziua următoare de către Ernst Hartwig la Observatorul Dorpat (Tartu) din Estonia. Acesta supernovă se afla la 2,6 milioane ani-lumină și a ajuns la magnitudinea 6, dar s-a stins la magnitudinea 16 în februarie 1890.
S Andromedae () [Corola-website/Science/321813_a_323142]
-
la scară globală, afirmându-se chiar că un robot umanoi nu poate fi deosebit de un om la o examinare exterioară, nici măcar de către un expert robopsiholog. Pe de altă parte, în seria Elijah Baley nu apar creiere pozitronice de o asemenea magnitudine, iar roboții umanoizi sunt ușor de deosebit de oameni. În "Soarele gol", unul dintre elementele principale ale intrigii îl constituie capacitatea lui R. Daneel de a impersona un auroran sosit pe Solaria, fără ca solarienii sau roboții să își dea seama că
Seria Roboților () [Corola-website/Science/321430_a_322759]
-
Cutremurul din Tōhoku din 11 martie 2011 a fost un seism de magnitudine 9,0 M cu epicentrul în regiunea Tohoku din oceanul Pacific, în apropierea orașului japonez Sendai, aflat pe coasta de est a Japoniei. Cutremurul a provocat valuri tsunami ale Pacificului de până la zece metri în înălțime. Pe scara de intensitate
Cutremurul din Tōhoku (2011) () [Corola-website/Science/322310_a_323639]
-
în ziua de vineri 11 martie 2011 la ora 05:46:23 UTC. Hipocentrul acestuia s-a aflat în largul coastei de est a regiunii Tohoku, Japonia, la o adâncime de 24,4 km. Inițial măsurată la 7,9 grade, magnitudinea a fost reestimată de serviciul de prospectare geologică al Statelor Unite la 8,8 și apoi la 8,9 grade. Cutremurul este considerat ca fiind cel mai mare din istoria Japoniei. Centrul american pentru alerte de tsunami în Pacific l-a
Cutremurul din Tōhoku (2011) () [Corola-website/Science/322310_a_323639]
-
electrică (prin întreruperi de câteva ore zilnic) din motive de securitate dar și din evidentă criză de curent. Cutremurul de 9 grade pe scara Richter a durat cca 6 minute și a fost urmat de o serie de replici de magnitudine mare (7,2 M, 6 M, 7 M, 7,4 M, 7,2 M, 4,5 M, 7,9 M și alte valori) și de un tsunami de mare amploare. Compania germană de asigurări Munich Re a calculat că pierderile
Cutremurul din Tōhoku (2011) () [Corola-website/Science/322310_a_323639]
-
Intensitatea unui cutremur descrie efectele locale ale acestuia asupra mediului înconjurător, clădirilor și populației. Descrierea este de natură calitativă; istoric, ea s-a făcut fără utilizarea unor instrumente de măsură. În contrast cu intensitatea, magnitudinea dă o descriere cantitativă a cutremurului, caracterizat prin energia eliberată, independent de efectele sale locale. Dintre scările seismice de intensitate utilizate sunt bine cunoscute scara de intensitate Mercalli și scara de intensitate seismică a Agenției Meteorologice a Japoniei. gg
Intensitate (cutremur) () [Corola-website/Science/322377_a_323706]
-
când a fost afectată instalația de apă a bucureștenilor, astfel că foarte multe cișmele nu au mai putut fi folosite. Alte trei seisme mai importante au avut loc în anii 1804 și 1812 (cel mai puternic în 1812, cu o magnitudine de 6,5 M).
Cutremurul din 1802 (România) () [Corola-website/Science/316979_a_318308]
-
jurul punctelor L si L Soare - Jupiter. Observații recente sugerează că punctele L si L Soare - Neptun, ale căror obiecte sunt denumite troieni ai lui Neptun, ar putea fi foarte populate, conținând corpuri de dimensiuni mari, cu un ordin de magnitudine mai numeroși decât troienii lui Jupiter. Alte obiecte de acest tip pot fi găsite în sistemul Soare - Marte și în sistemul Saturn - sateliți saturnieni. Nu se cunosc corpuri de dimensiuni mari în punctele troiene ale sistemului Pământ - Soare, însă au
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]
-
ar fi efectul Yarkovsky. Mult mai recent, primul asteroid troian al Pământului - 2010 TK7 a fost identificat împreună cu alte obiecte, ca sursă posibilă pentru obiectele de tip 1991 VG. De la descoperirea obiectului 1991 VG, aproximativ 80% dintre asteroizii mici, cu magnitudini absolute (H) puțin strălucitoare sub 22.0 (corespunzătoare unor dimensiuni mai mici decât cca. 200 de metri) și cu curbe de lumină măsurate au perioade de rotație de 2 ore. Rotația rapidă face ca aceste obiecte (care sunt formate din
1991 VG () [Corola-website/Science/328931_a_330260]
-
ar fi sonda Bracewell, deoarece cursul său orbital nu se aseamănă cu nici un obiect făcut de om precum rachetele sau sondele-spațiale. Dr. Duncan Steel a sugerat proviniența extraterestră a obiectului într-un articolul din "The Observatory". 1991 VG are o magnitudine absolută H=28,5 ceea ce ar corespunde unui asteroid cu un diametru de aproximativ 6-12 metri și este, prin urmare, mult prea slab pentru continuarea studiilor, în afară de timpul când se află în apropiere de Pământ. Următoare abordare a Pământului va
1991 VG () [Corola-website/Science/328931_a_330260]
-
în Chile, la data de 10 august 1975, apoi la 13 august și la 24 septembrie. Conform calculelor efectuate de astronomul Brian G. Marsden, cometa trece la periheliu la data de 25 februarie 1976 la 0,1966 ua de Soare. Magnitudinea sa atinge atunci -3. Deși a fost o cometă spectaculoasă, vizibilă cu ochiul liber începând din februarie 1976 până la jumătatea lui aprilie, trecerea sa a avut puțin ecou în Mass media, spre deosebire de cometa Kohoutek. După estimări prea optimiste ale acesteia
Cometa West () [Corola-website/Science/325975_a_327304]
-
Cum indică denumirea sa oficială, "cometa Encke" este cea de-a doua cometă periodică descoperită după cometa lui Halley (1P/Halley). Ea este cea care posedă cea mai scurtă perioadă: 3,3 ani. La trecerile sale cele mai aproape de Soare, magnitudinea sa culminează la circa 5, prezentând un nucleu înconjurat de nebulozități și, în cel mai bun caz, de o coadă foarte scurtă. Nucleul cometei Encke este de 4,8 kilometri. Când a fost descoperită, în 1786, de Pierre Méchain, niciun
Cometa Encke () [Corola-website/Science/325984_a_327313]
-
(α CMi, α Caniș Minoris, Alpha Caniș Minoris) este cea mai strălucitoare stea din constelația australa Câinele Mic. Privită doar cu ochii pare o singură stea, a șaptea cea mai luminoasă de pe cerul nopții, cu magnitudinea aparentă de 0,34. De fapt este un sistem stelar binar format din steaua principala de clasă spectrala F5 IV-V, numită A, si o pitica albă cu clasa spectrala DA, numită Procyon B. Se află la 11,46 ani
Procyon () [Corola-website/Science/324923_a_326252]
-
km) de Pământ la 26 decembrie 2013. Unele elemente orbitale ale cometei ISON sunt similare celor ale Marii Comete din 1680, iar cele două corpuri cerești ar putea fi două fragmente ale unui același corp părinte. În momentul descoperirii sale, magnitudinea aparentă a cometei era de circa 18,8, mult prea slabă pentru a fi vizibilă cu ochiul liber, dar suficientă pentru a fi reperată cu ajutorul unor telescoape puternice de amator.. Luminozitatea cometei a crescut progresiv, pe măsura apropierii sale de
Cometa ISON () [Corola-website/Science/327423_a_328752]
-
noiembrie 2013, s-a aflat la mai puțin de 1° de Soare, ceea ce a făcut observarea dificilă din cauza strălucirii Soarelui. În continuare, cometa ar fi putut deveni extrem de strălucitoare dacă ar fi rămas intactă și ar fi putut atinge o magnitudine negativă. În această situație, ar putut fi considerată drept "Marea Cometă din 2013". Potrivit publicației britanice "Astronomy Now", ea ar fi putut, rapid, să devină mai luminoasă decât Luna plină. Însă forțele mareice au condus la distrugerea cometei. Totodată, dacă
Cometa ISON () [Corola-website/Science/327423_a_328752]
-
fi supraviețuiețuit trecerii la periheliu, ea ar fi putut să se asemene Cometei Mac Naught, Marii Comete din 1680 sau cometei C/2011 W3 (Lovejoy). Cea mai strălucitoare cometă observată, după 1935, a fost cometa Ikeya-Seki în 1965, cu o magnitudine de -10. ISON nu a supraviețuit trecerii pe lângă Soare.
Cometa ISON () [Corola-website/Science/327423_a_328752]
-
oameni, dar doar după modificarea concentrației de metan din atmosferă. Anumite nemulțumiri de ordin comercial determină Liga să asasineze un grup de hothri prezenți pe Arista. Replica rasei hothri îi surprinde pe oameni atât prin rapiditatea ei, cât și prin magnitudine: într-un interval de timp extrem de scurt, orbita planetei se umple de nave hothri sosite prin hiperspațiu, care distrug toate dispozitivele militare spațial umane. În războiul care urmează pentru stăpânirea acelei regiuni din spațiu, Arista deține un rol strategic crucial
Asediul Aristei () [Corola-website/Science/327468_a_328797]
-
al-ghușn al-zaitūn, "ramură de măslin". Această stea, împreună cu ζ CMa, λ CMa, γ Col, θ Col, κ Col, λ Col, μ Col și ξ Col, au format Al Ḳurūd (ألقرد - "al-qird"), Maimuțele . era denumită anterior 3 Caniș Majoris. Are o magnitudine aparentă de 3,853. Se află la o distanță de aproximativ 237 ani-lumină (72,66 parseci) de Pământ.
Delta Columbae () [Corola-website/Science/326923_a_328252]
-
data de 29 decembrie 2004, la , apoi la 9 noiembrie 2008, la de kilometri (0,0503 u.a., pentru precizie). Astronomii au prevăzut că apropierea de la 12 decembrie 2012 va fi la o distanță de 0,046 UA. Cu o magnitudine de 10,7 asteroidul nu ar fi putut fi vizibil cu ochiul liber, însă obsevatorii experimentați l-ar fi observat cu un instrument potrivit, de exemplu un binoclu astronomic. Într-adevăr, ultima sa apropiere de Pământ a avut loc la
4179 Toutatis () [Corola-website/Science/326943_a_328272]
-
când armata lui Arai ajunge la oraș, Takeo descoperă că seniorul îl trădase, dorind alianța cu el doar pentru a pune mâna pe Hagi. Fumio îl ucide pe Arai cu ajutorul armei de foc, moment în care un cutremur de mare magnitudine devastează cele trei țări. Armata lui Arai este distrusă, la fel ca și castelul lui Fujiwara, într-un exemplu de Deus ex machina. Maestrul Kikuta Kotaro încearcă să îl asasineze pe Takeo, la fel cum a făcut-o și cu
Strălucirea lunii, adierea vântului () [Corola-website/Science/323536_a_324865]
-
Garissa, în urmă cu treizeci de ani. Șoimul de vid "Oenone" ajunge pe Jupiter și, în timp ce asistența medicală și consilierea psihologică încep vindecarea lui Syrinx, Consensului Jovian îi sunt transmise informațiile de la Laton și cele despre evenimentele de pe Atlantis. Conștientizând magnitudinea crizei, edeniștii își pun economia pe picior de război și dezvoltă un sistem de interogare a personalității care să protejeze toți edeniștii, șoimii de vid și habitatele în fața posedării. De asemenea, un sfert din flota de șoimi de vid este
Alchimistul neutronic () [Corola-website/Science/323102_a_324431]
-
considerabile, pentru care este posibilă o coliziune este clasificat ca Asteroid cu potențial de risc (APR). Aceștia sunt asteroizii care intersectează orbita Pământului la o distanță destul de mică (MOID) care este mai mică de 0,05 UA și a cărui magnitudine absolută este de 22 de ori mai mică. Concepul ARP a apărut cu scopul de a înlocui definiția abandonată AAP (Asteroid din apropierea Pământului) sau ECA de care s-au dezis în anii trecuți. Înainte în sistemul AAP trebuiau să fie
Lista planetelor minore care intersectează orbita Pământului () [Corola-website/Science/326856_a_328185]
-
îi dăduseră o perioadă orbitală de 75.000 de ani.. Cometa a fost descoperită în timp ce se afla încă departe de Soare, la circa 74 de milioane de kilometri. Astronomii îi prevedeau o strălucire excepțională la apropierea de periheliu, cu o magnitudine de -10. O importantă campanie de observații internaționale a fost lansată, incluzând echipajele stațiilor orbitale Skylab și Soiuz 13, ceea ce a făcut din Kohoutek prima cometă observată de o navă spațială. Cunoscând previziunile, Mass-media s-au entuziasmat și au anunțat
Cometa Kohoutek () [Corola-website/Science/326032_a_327361]
-
orbitale Skylab și Soiuz 13, ceea ce a făcut din Kohoutek prima cometă observată de o navă spațială. Cunoscând previziunile, Mass-media s-au entuziasmat și au anunțat "cometa secolului". Din nefericire, astrul a fost mult mai puțin strălucitor decât se presupuse. Magnitudinea sa nu era decât de 5, pe cerul de dimineață, la sfârșitul lui noiembrie. La apropierea de Soare, cometa a devenit dificil de observat de pe sol, echipajul de pe Skylab a semnalat-o cu o magnitudine de -3. După trecerea la
Cometa Kohoutek () [Corola-website/Science/326032_a_327361]