2,098 matches
-
până la primăvară. Și tot ea învelește crengile copacilor în puf de zăpadă, pune cușme albe caselor. Iarna și-a dat seama că surorile ei au trecut pe aici și ca să mai vină și la anul, a pus la păstrare sub mantiile ei albe și grâul și pomii, ferindu- i de ger și ingrijindu-se să aibă un somn bun, din care ii va trezi din nou, neastâmpărata ei soră, Primăvara. Iarna a mai pregătit copiilor cele mai multe bucurii: zăpadă pentru schi, gheată
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
anotimp de foamete. De aceea copiii trebuie să construiască căsuțe pentru păsărele unde să le pună mâncare. Iarna din cauza frigului, majoritatea plantelor și animalelor au o activitate redusă. Iarna cu poruncile ei Iarna vine furioasă-n țară și-și aruncă mantia de nea peste câmpii, peste dealuri, peste codri și peste munți. Ea își toarce firul de fulgi albi pufoși care se joacă în roiuri, roiuri de fulgi care se fugăresc și se rotesc în cercuri și apoi frânți de oboseală
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
bune anul are!” Iarna este cel mai rece anotimp. Ninge și apele îngheață. Unor animale le crește blană deasă pentru a rezista la frig. Alte animale hibernează. Iarna capătă însușiri omenești și se transformă într-o frumoasă crăiasă cu o mantie albă țesută din mii de fulgi de zăpadă cu ochi strălucitori, dar de gheață. În diminețile geroase de iarnă se ridică pânze groase de aburi, care învăluie copacii dezgoliți de frunze. Oamenii se îmbracă mai gros pentru a se apăra
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
atinge pe toți, transformându-i într-o clipă. Din toată viața pe care au trăit-o pe pământ nu rămâne decât fapta, care-l va așeza pe om în rai sau în iad. 2. Învierea noastră Dacă iarna își întinde mantia ei de zăpadă și nu se mai vede nici urmă de viață, oare s-a stins viața în natură? Dacă grăuntele a fost îngropat în pământ, oare viața lui s-a sfârșit? Dacă omida se închide în gogoașă, oare viața
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
și sărutându-și copilul, căzu în genunchi înaintea bătrânului său tată și îi ceru iertare. Din clipa aceea pacea, bucuria și dragostea au învăluit pe toți ai casei. 94. Dragostea mamei Iată că într-o zi, moartea înfășurată într-o mantie neagră, trecea printr-un sat. La poarta unei case auzi un oftat: Of, Doamne, ce să mă mai fac eu? Moartea văzând o femeie cu capul între palme, se așeză lângă ea pe bancă și după aceea o întrebă ce
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
procedat în lucrarea mai sus citată, redam descrierea acestei realizări, după primul catalog de medalii românești, publicat în 1906: ,,Avers: Bustul Voievodului văzut în față cu barbă, căciulă aplecata spre stânga, cu agrafa și penaj în partea dreaptă. Îmbrăcat cu mantie cu gulerul de blană și pieptarul ornamentat cu fir. Împrejurul mărginii superioare, între două cercuri, scris legendă: MICHAEL: VAL(achia): TRANS(alpinae): VAIW(oda): S(acrae) : C(aesareae): R(egi)ae(que): M(aiestatis): CONS(iliarius): PER. (fig. 1av). Revers
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
În Catalogul medaliilor moldo-române cunoscute de la 1600 până la 1906, este prezentată o singură medalie a Unirii Principatelor cu efigia lui Cuza (probabil argint, 51mm și plumb, 35mm), după cum urmează: „Avers: Bustul Domitorului Cuza în uniformă acoperită pe jumătate de o mantie îmblănita, profil ¾, spre dreapta. Dedesubt, pe două rânduri precizarea: 1859, 24 IANUAR. Inscripția circulară consemnează: ALEKSANDRU IOAN I PRINȚUL MOLDO-ROMANU. Revers: Mărcile Moldovei și Valahiei întrunite, acoperite de coroană, încadrate de cununi de lauri. Dedesubt, în cinci rânduri: PRIN UNIRE
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
reprezentările și legendele definesc o altă realizare ce se încadrează tematic în grupă medaliilor care reflectă Actul Unirii și personalitatea lui Cuza. O vom prezența în rândurile care urmează. Pe avers este chipul domnitorului cu mustață și favoriți bogați, cu mantie îmblănita pe umărul drept, având în stânga inscripția arcuita: UNIREA DA POTERE, iar circular, pe o bandă mărginita de cercuri liniare, inscripția: ALESANDRU IONU I DOMNITORIULU ROMÂNIEI și două ramuri de lauri dispuse simetric (fig.68 av). Reversul medaliei prezintă alegoric
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
act de importanță vitală pentru tânărul stat român, la mai puțin de trei luni de la 24 ianuarie 1859. Aversul medaliei prezintă, într-un cerc perlat gravat pe marginea medaliei, bustul domnitorului orientat puțin spre dreapta, în uniformă militară și o mantie îmblănita. Chipul domnitorului este încadrat de favoriți și mustață, iar părul este pieptănat peste cap. Deasupra bustului este dispusă semicircular inscripția ALEKSANDRU IOAN I (fig. 70av). Reversul, încadrat și acesta de cerc perlat, cuprinde o inscripție cu alfabet de tranziție
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
care le contemplă. Prezentăm, în final, cateva considerații cu privire la imaginea medalistica a lui Al.I.Cuza în ansamblu. Prima reprezentare medalistica a chipului domnitorului Unirii - cea cu favoriți bogați și mustață, cu privirea jumătate dreapta, în care Cuza apare în mantie îmblănita peste tunica cu epoleți cu franjuri împletite - nu s-a impus. Această apare doar pe medaliile din perioada 1859-1862. Portretul medalistic care s-a impus este cel de pe medaliile expozițiilor din anii 1864-1865, în care Cuza apare în profil
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
Gust mărul și aud livada/ sărbătorind o naltă împlinire/ a roadelor, întru slăvirea vieții,/ de pe pământ, cu tainică iubire” - Mărul) ori plânge implacabila lor trecere („A căzut bruma.../ Sfâșietoare/ e agonia plantelor// De-aș putea,/ le-aș acoperi/ cu o mantie călduroasă,/ ruptă din sufletul meu,/ să le ocrotească de-această ucidere” - Prima brumă). Tema cântărețului și a cântecului este cea mai frecventă, în timp adăugându-i-se nuanțe noi, cu accente de gravitate a interogației. Dicțiunea se cristalizează pe o
ZAMFIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
ecou În antifetișismul Învățăturii lui Kimbangu. Ca și miturile subiacente noilor religii, ritualurile se elaborează pornindu-se de la o simbolistică ce reunește referințe diverse. Altfel, pe altarul cultului ngunzist-amicalist (Congo, anii ’50) ridicat pe câteva trepte și acoperit cu o mantie roșie, culoare asociată În mod tradițional cu fecunditatea și cu prestigiul regal, remarcăm: o fotografie (tehnica modernă) a lui André Matswa (mesia negru, fost militar), un pumnal ce reprezintă credința jurată strămoșilor, o lampă aprinsă asemenea lumânărilor din sanctuarele creștine
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
vlădică al bisericii luptătoare - biserica unită cu Roma -, martir și promotor al Școlii Ardelene, mort În sărăcie și tristețe patriotică la Roma, alungat de grofii calviniști unguri, Inochentie Micu Klein. Apoi, la „divinul” și „excentricul” Heliade Rădulescu, ce-și flutura mantia sa albă la Paris, cum o zice ironic Călinescu; Heliade, ridicol ca orice geniu În ochii generației sale stricte, care, ca orice contemporaneitate a unui gigant, se irită mai puțin de „aerele” sale, cât mai ales de vălul definitiv de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
zeitate, o incontestabilă zeitate! - care În mentalul meu face o curioasă pereche cu Eros, zeul amorului! -, să ne apropiem ușor de Domnia Sa și, făcându-i temenele, cu o copilărească viclenie, să-l cercetăm puțin de-aproape. Oare cusăturile hainelor, ale mantiei sale, sunt la fel de trainice ca și altădată, privirea furioasă pe care ne-o aruncă pe sub sprâncenele-i groase și sclipitoare are Încă vigoarea antică a acelei zeițe, Fortuna, prezentă la toate intersecțiile destinelor umane și, mai ales, gura sa mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care nu ne putem dezobișnui de a-l alunga definitiv de la curțile noastre regale, arogante, suficiente. Iată ce mi-a dăruit Exilul și singurătatea sa specifică, alta decât cea a copilăriei, a pubertății și adolescenței, fiecare dintre ele purtându-și mantia lor fâlfâitoare și uneori insuportabilă, de „neînțelegere”, de singurătate. Exilul poartă și el, aidoma acelor oceane Înghețate din vis sau munți cu piscuri inaccesibile, Înalți ca și catedralele unor giganți dispăruți -, un fel de sublim; un peisaj (uman!Ă aflat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
eclatante surprize cartea lui Theodor Codreanu merită să fie studiată mai mult decât lecturată, spre a ne desprinde de fanarul postrevoluționar al existenței culturale diurne, în care ne scufundăm plin de voluptăți omnisciente. Theodor Codreanu oferă criticii literare contemporane o mantie din purpura regală pe un promontoriu de porfir, greu de egalat dacă s-ar fi avântat ca viețuitor în capitala București. "Oglinda literară", nr. 26, februarie 2004 Viorel DINESCU Galeria oglinzilor concave În cele ce urmează, vom încerca să reținem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
viață. Nu fiindcă ar fi mai talentat decât alții, ci fiindcă el simbolizează cea mai adâncă rană a românismului rămasă nevindecată: refacerea unității naționale. Măreția lui vine de acolo că, peste durerile înăbușite de veacuri, el a reușit să pună mantia de sărbătoare a Duminicii Mari". Expeditiv în prima parte a periplului critic, eseul devine dens în cea de-a doua parte, unde grila bacoviană, esențialmente psihanalitică, asociată celei bachelardiene a elementelor materiale, permite descifrări hermeneutice (ținându-se cont și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
privească lucrul acesta ca pe un act făcut la modul cel mai competent și responsabil, astfel încât spre domeniul pus în discuție să se concentreze lumină și claritate maximă, și nu ca pe un moft postmodernist, care învăluie problemele într-o mantie de bănuieli și presupuneri. Aceasta artă a rigorii și seriozității critice autorul hușean a învățat-o de la Eminescu, maestrul și modelul lui de netăgăduit. Autorul Transmodernismului scrie mereu apăsat, mașinăria sa componistică formulează și emană numai fraze demne de subliniat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stemei: Stema municipiului Suceava, potrivit anexei nr. 13, se compune dintr-un scut albastru, încărcat cu o cetate crenelata, de argint, dotată cu ferestre, așezată pe o câmpie verde. În fața cetății, Sfanțul Gheorghe ecvestru (cal alb), nimbat de aur, purtând mantie, brâu și cizme roșii, străpunge cu o lance de aur balaurul negru. În șef se află capul de bour având o stea cu cinci raze între coarne, flancat în dreapta de o stea cu opt raze, iar în stânga, de o semiluna
HOTĂR��RE nr. 685 din 30 septembrie 1998 privind aprobarea stemelor unor municipii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121949_a_123278]
-
de succes. Au fost denunțate vehement planurile constituirii unei federații cu Iugoslavia, considerate drept o acoperire a intențiilor de anexare ale acesteia și o reînviere a vechilor planuri imperialiste. Stalin a devenit eroul Albaniei, iar Hodja s-a înveșmîntat în mantia liderului național care își apără națiunea împotriva agresiunii străine. Astfel, în timp ce Tito învinuia Uniunea Sovietică de amestec și dominație, premierul albanez profera aceleași acuzații la adresa Iugoslaviei. Modificarea politicii externe a dus bineînțeles la schimbări în conducerea albaneză. Xoxe și-a
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
italiene" și imagine a Creștinătății medievale la apogeul său, echivalent, dacă am putea spune, prin armonia și profunzimea sa, al capodoperelor arhitecturii și sculpturii gotice. De la roman la gotic Imaginea bine cunoscută, popularizată de cronicarul Raoul Glaber, a "unei albe mantii de biserici" acoperind întreaga Creștinătate la începutul secolului al XI-lea, nu trebuie să inducă în eroare. E adevărat că, în contextul progreselor economice și spirituale care definesc această perioadă, occidentalii au fost cuprinși de o febră a construcțiilor, însă
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
răspunsul. România va progresa nu va rămîne în urma Europei tot timpul. Răspunsul este corect, dar unde, Doamne, se află virgula? Înainte de NU sau după NU ? Îmi clătesc ochii cu finețea artistică a unei statui turnate în bronz. Un copil în mantie conduce un car. Datat între 478-474 înaintea lui Hristos, nu poți să nu fii copleșit de măreția oamenilor ce-au viețuit în aceste locuri. În țara lui Pericle (III) La Sfîntul Andrei Am mers destul de mult pînă ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un farmec misterios: Drept preot toarce-un greer un gând fin și obscur,/ Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur86. Dar misterul bătrânei bisericuțe în care La botez l-a dus pe micul/ La icoane l-a-nchinatu-l87 constă mai puțin în mantia de religiozitate în care este învăluită; sprijinind pereții cu nevinovăție ori folosindu-i pentru de-a v-ați ascunsa, copilul resimte că misterul se-ntâmplă înăuntru, ca un cocon învelit în ascunzișul sufletului. Atunci când participi la ceremonialul religios, îi vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de vis a copilului care se imagina zburând se regăsește transpusă mai târziu în Sărmanul Dionis: Sărutarea ei îl umplu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrățișați, [...] îi încunjură talia [...], iar cu ceilaltă mână fluturând o parte a mantiei se ridicară încet, încet prin aerul luciu și pătruns de razele lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună.286 Imaginea inițială a plânsului are concretețea realului tragic al pierderii iubirii adolescentine: Ce fuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
închinăm. Chiar înainte de-a termina, în urma noastră a intrat cineva și ne așteaptă în pridvor. E o măicuță subțire, sfioasă, nespus de frumoasă, îmbrăcată toată în negru și îmbrobodită pe sub bărbie cu un tulpan de aceeași culoare, ca și mantia monahală. Se repede spre "șerif" și dă să-i sărute dreapta, ca unui preot dar el și-o retrage. Fiți bineveniți în Casa Domnului! Poftiți, vă rugăm în odaia de oaspeți în sala de mese sunt măicuțele vă rugăm, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]