5,349 matches
-
era vorba despre „depresia maniacală.“) Se lăsa moale În scaun, apucându-se cu mâinile de cap ca În Strigătul lui Munch, și-apoi Începea: ― Mana! Criza! Așa de Îngrozitor de nu poți să crezi! Toți nu au avut servici. Aduc aminte marșurile pentru foame, toți oamenii au mers În stradă, un milion de oameni, unul după unul, unul după unul, să mergă să spună la domnul Henry Ford să deschidă fabrica. Atunci Într-o noapte am avut pe alee o larmă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nu era singura. În lunile trecute destul de multe dintre colegele mele de școală se „dezvoltaseră“, cum le plăcea adulților să spună. Nu eram total nepregătită pentru asta. În vara dinainte petrecusem o lună În tabăra Ponshewaing, lângă Port Huron. În marșul Încet al zilelor de vară, am devenit conștientă - așa cum devii conștient de bătaia ritmică a unei tobe de cealaltă parte a lacului - de ceva care se desfășura În corpurile colegelor mele de tabără. Fetele deveneau mai timide. Se Întorceau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fiecare primăvară. În șir indian, treceau pe lângă cele două dormitoare cu paturi pentru o singură persoană (care, poate, le induceau În eroare), pe lângă birourile fondatoarelor, unde Încă mai erau stilouri și bomboane, și pe lângă gramofonul la care cele două ascultau marșuri de Sousa. Fantomele domnișoarelor Baker și Inglis bântuiau școala printre busturile și portretele adevărate. O statuie din curtea școlii le Înfățișa pe educatoarele cu ochelari Într-o dispoziție capricioasă, primăvăratică, domnișoara Baker gesticulând cu un gest de papă, ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de reședință la o școală din altă zonă, de obicei cu autobuzul, aici pentru a contracara segregarea de facto din școlile publice (În urma unui decret al Curții Supreme de Justiție din S.U.A. din anul 1971). John Philip Sousa, supranumit „Regele marșurilor“ (1854-1932) - capelmaistru american și compozitor de marșuri militare. Firme producătoare de nave de agrement. Kilt - fustă scurtă din portul tradițional al scoțienilor. Organizație a dreptei radicale, fondată În Indianapolis În 1958 pentru a combate ceea ce era perceput drept infiltrarea comunismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zonă, de obicei cu autobuzul, aici pentru a contracara segregarea de facto din școlile publice (În urma unui decret al Curții Supreme de Justiție din S.U.A. din anul 1971). John Philip Sousa, supranumit „Regele marșurilor“ (1854-1932) - capelmaistru american și compozitor de marșuri militare. Firme producătoare de nave de agrement. Kilt - fustă scurtă din portul tradițional al scoțienilor. Organizație a dreptei radicale, fondată În Indianapolis În 1958 pentru a combate ceea ce era perceput drept infiltrarea comunismului În viața americană. Stîncă legendară de pe coasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dispărut. Persoane au început în acel moment să apară și să dispară aproape instantaneu înaintea ochilor mei. Spuneau câteva cuvinte inteligibile, care rămâneau în memoria mea și care creau ecouri, unele din ce în ce mai mici, altele, din ce în ce mai puternice. Au urmat evenimente. Războaie, marșuri, lupte, alegeri și revolte. Fiecare eveniment cu propriile lui caractere și sunete, fiecare cu propria lui muzică, care se suprapunea peste celelalte, încercând să le acopere, să le înfunde, să le facă uitate. A devenit imediat de nesuportat! Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
întărească convingerile. Dar în cea de-a șaptea zi, toate navele au pornit în unison spre a debarca pe orice petec de mal de pe întinsul coastei. Mercenarii au ridicat taberele în mai puțin de o zi și au pornit în marș spre interiorul continentului. Mergeau ca și cum s-ar fi aflat la paradă. Nu încercau să se ferească de gloanțele inamice. Le încasau fără nici o problemă, și cădeau morți fără nici un sunet. Totul s-a desfășurat cu un calm desăvârșit. Mai rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
el după câtva timp. Am renunțat la pod din considerente evidente. Apoi a urmat etajul trei pentru că a fost compromis de către TEG. Acum părăsim etajul doi din cauza unei scârnavii de creaturi. Nu e clar pentru toată lumea că ni se cântă marșul? Zâmbi și plecă la infirmerie, care nu era departe, s-o găsească pe Ana și să-i explice planul de bătaie pentru viitorul nu prea îndepărtat. Efortul elevilor la procesul de etanșare a etajului superior continuă în noapte, iar dovada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
publice cu bani și edificiurile din Basarabia, să fie constituită a precede la luarea în posesiune a Dobrogei și la instalarea autorităților nostre militare și civile în această provincie"328. Ulterior, o divizie a armatei române s-a pus în marș spre Brăila. Aici, la 14 noiembrie 1878, a fost trecută în revistă de către Carol I. Cu acest prilej, domnitorul a citit soldaților Proclamația către armata română, redactată cu ocazia unirii Dobrogei cu România 329. Tot din Brăila a fost lansată
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
-i că în scurtă vreme va reveni la inaugurarea portului"1900. În încheierea articolului citat, apărut în paginile săptămânalului Constanța la 17 septembrie 1895, se făcea mențiunea că "în mai multe rânduri, pe stradă și în port, muzicile au cântat marșul Deșteaptă-te Române!"1901. De altfel, este de menționat faptul că primul vas comercial românesc acostat în portul Constanța a fost vasul Medea R.M.S. care a sosit la 16 august 1895 "aducând vreo 40 pasageri și 800 saci cu făină
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
articolului dedicat acestui eveniment și publicat în săptămânalul Constanța din data de 20 august 1895 se făcea precizarea că atât la începerea serbării de la bordul vaporului, cât și la plecarea acestuia din portul Constanța, s-a cântat de către fanfara militară "marșul național, Deșteaptă-te Române!"1906. Încă de la începutul anului 1895 Grigore Manu, directorul Regiei Monopolurilor Statului, adresa parlamentului României un raport prin care afirma că, România, deținând ieșirea la Marea Neagră și gurile Dunării, era destinată să devină antrepozitul Europei Centrale
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ridica ședința, se propune a merge cu toții la palatul administrativ spre a menifesta și ruga pe reprezentantul guvernului, în persoana domnului Bastachi, cerându-i sprijinul său pe lângă guvern"2467. Pe drumul spre palatul administrativ al județului Tulcea numărul participanților la marș crește, astfel că "mulțimea (...) din ce în ce mai numeroasă și entuziasmată, însoțită de dovezile de simpatie ale întregului oraș"2468, a ajuns în fața palatului administrativ, unde "izbucnesc din mii de piepturi uralele de: Trăiască guvernul! Trăiască domnul Bastachi!"2469. În aceste împrejurări "apare
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
fiind urmată de trupele Corpului 1 Armată. Majoritatea unităților Armatei de Operații, respectiv Corpurile 2, 3 și 4 au trecut în Bulgaria pe podul de vase de la Siliștioara (Corabia). În seara zilei de 7 iulie 1913, după o serie de marșuri forțate și scurte ciocniri cu trupe bulgare, efectivele armatei române se aflau la intrarea în trecătorile munților Balcani, fiind pregătite să pătrundă în podișul Sofiei 3219. La 11 iulie 1913, din înaltul ordin al regelui Carol I, ca urmare a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de rădăcini imense. Dedesubt, erau prinși copaci mai mici, cu crengile ieșind de sub el ca niște mâini rupte. —O, Doamne, Îi spuse Bennie lui Pată Neagră pe un ton sarcastic-siropos. Dar știu că nu te-ncurci când vine vorba de marșuri forțate. —Mulțumesc, spuse Pată Neagră. —Când o să ajungem la locul acela? Întrebă Vera. —Curând, răspunse Pată Neagră. Mai mergem puțin pe aici. Curând, spuse Vera oftând și făcându-și vânt cu eșarfa. Asta a spus și acum o oră. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și bannere: „Eliberați-i pe cei unsprezece americani“, „Trăiască luptătorii pentru libertate“, „Bravo, Karen“, și unul care spunea „Bombardați SLORC“. Apoi imagini filmate la diferite seri de veghe și post din Tokio, Oslo, Madrid și Roma, iar În Germania, un marș al tăcerii unde flăcările luminau postere cu cei dispăruți, purtate de către demonstranți - și imagini nu doar cu „cei unsprezece“, ci și cu studenți, jurnaliști și suporteri birmanezi ai Ligii Naționale pentru Democrație. O mie de fotografii ale celor dispăruți. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
eu voi face la fel, termină Carol abia șoptit. Capitolul V CÂND FRIGUL IERNII ÎNGHEță SUFLUL fragil al lucrurilor, Carol inventă interminabile plimbări nocturne pe ulițele orașului. Pleca de cu seară, urmat bineînțeles de Filip, și revenea spre dimineață, după marșuri lungi și epuizante, cu oasele frânte de oboseală și carnea vânătă de frig. Cădeau apoi amândoi într-un somn lung și fără vise, pentru a relua seara totul de la început. Spre surprinderea lui Carol, Filip suportă mai ușor ca el
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un somn lung și fără vise, pentru a relua seara totul de la început. Spre surprinderea lui Carol, Filip suportă mai ușor ca el această nouă încercare fizică. Ar fi trebuit să-și închipuie. Meseria de comisionar îl antrenase în lungi marșuri prin urbe. ̨ n plus, cunoștea orașul până la cel mai întunecos ungher, ca pe propria sa cameră. Nu era casă pe care să nu o cunoască și familie despre care să nu-i povestească întâmplări ciudate, lovituri ale soartei, destine
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de evrei sau nu, precum H. R. Patapievici și alții ca el, vor, nu să-l răstignească ca pe Isus Cristos, ci pur și simplu să-l arunce la lada de gunoi ca pe o vechitură care ne încurcă în marșul nostru „triumfal” spre Europa! În articolul „Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale”, publicat în numerele 1-2 din 2002 ale revistei Flacăra și republicat în nr. 8, august 2006 al revistei Idei în dialog putem citi negru pe alb: Eminescu este
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
care i- a umilit impardonabil. Dar militarii aceștia în fuste în loc să moară încercând să scape țara de blestemul chiormanlâului, ar prefera să facă de râs armata română și să-și dea foc precum niște civili oarecare. Se pare că nici un marș de protest al militarilor nu ar prea avea mari sorți de izbândă fiindcă jigodia cotrocenistă este protejată de gunoaiele revoluției care acum poartă denumirea de revoluționari și care cum apare câte-o demonstrație care are ca țintă Cotrocenii, fac zid
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
chiar elemente de ordine, cunoscute prin atitudinea lor antidemagogică. Sidoniștii luptă contra monarhiștilor. Succesul democraților e mai mare și mai precipitat decât credeau chiar cei mai optimiști adversari ai "decembrismului". La Lisabona se organizează coloane republicane, gata să pornească în marș forțat împotriva Nordului. Dar, și de data aceasta, nu e nevoie de eroismul civic. Regimentele leale Guvernului, conduse de sidoniști care cred că apără "Republica Nouă" decembristă, atacă și înving pretutindeni trupele insurgente, demoralizate de lipsa unității în comandament. Monarhia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o cuvântare ținută mai târziu, Revoluția continua mereu, din clipa în care generalul Gomes da Costa luase armele la Braga, răzvrătindu-se împotriva demagogiei și a vechiului regim. Nimeni altul ca Salazar nu e mai sensibil la această revoluție în marș, la această necontenită prefacere morală a țării, la care colaborează nu numai prin geniul său financiar și exemplul lui de muncitor prodigios, dar mai ales printr-o curajoasă inițiativă teoretică și politică. Cu fiecare decret de lege, cu fiecare nouă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
el, împinse ambarcațiunea către malul opus; acolo îi aștepta, cu o pereche de cai de tracțiune robuști, fiul cel mai mic, încă adolescent, ca să o lege cu o funie și să o remorcheze înapoi. Ajuns dincolo de fluviu, grupul își continuă marșul către miazăzi, iar cărările, tot mai aspre, mai abrupte, se pierdeau în văi împădurite, unde primăvara deja îmbrăcase primele ramuri ale copacilor. Atunci când străbăteau zone deschise, însă, puteau vedea luciul alburiu al zăpezii ce încă stăruia pe înălțimile muntoase. întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-l îngrijoreze, nimic nu l-ar fi oprit. Popasul neprevăzut la Malaberga fusese riscant, i-ar fi putut face să piardă jumătate de zi, însă a doua zi el le impusese tuturor, încă de la primele luciri ale zorilor, un marș forțat printre munți, reușind astfel că recupereze o bună parte din timpul pierdut, astfel că, după alte cinci zile, ajunseseră, în sfârșit, la jumătatea drumul - ori aproape de jumătate. Așteptă ca hunul să-l ajungă și, când fu alături, se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al său, poate fără chiar să-și dea seama, dat fiind că, din interogatoriile luate oamenilor săi sub tortură, numele lui Reinwalt nu l-am auzit niciodată. Dar veștile proaste nu s-au sfârșit; se pare că gepizii sunt în marș spre Vesontio și, ceva mai înainte, câțiva negustori sosiți de la miazănoapte mi-au spus că mii de fugari se refugiază către Noviodunum. Sebastianus înțelese repede posibilele implicații ale ultimelor evenimente: — Vesontio! Dacă cetatea cade sau dacă doar reușesc să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bazase absolut deloc pe neutralitatea burgundă: putând conta, pentru trecerea Rinului, pe trădarea lui Reinwalt, considera mai importantă asasinarea lui Waldomar. Oricum, fusese totuși o pedeapsă, ca să spunem drept, dat fiind că Utrigúr îi ordonase să se alăture gepizilor în marșul spre Augusta, dându-l la o parte astfel din scenariul principal al războiului, care cu siguranță urma să aibă loc în Galia centrală. — Burgunzii, îi spusese cu un zâmbet grăitor, punându-i o mână pe umăr, s-ar fi luptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]