5,147 matches
-
el însuși ministru de externe în prima jumătate a anului 1941, și Mihai Antonescu, titularul M.A.S. dintre 29 iunie 1941 și 23 august 1944, care a pregătit - în fruntea unei echipe de excelenți specialiști și patrioți - toată documentația pentru Mareșal în întâlnirile sale cu Hitler, a condus „războiul nervilor" cu Budapesta, a adunat și a sistematizat în cadrul cunoscutului Birou al Păcii de după 16 iunie 1942, toate materialele trebuincioase pentru viitoarea Conferință de pace ori a pregătit și editat monumentala lucrare
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
reticențe, atât în memoriile sale , cât și, mai ales, în cursul interogatoriului luat de învingători, după război. La un moment dat, Schmidt a declarat anchetatorilor săi americani:”.... Toate conferințele cu ungurii și românii au atins și problema Transilvaniei... În special, Mareșalul Antonescu nu obosea niciodată, afirmând că românii erau de origine română, că România era o țară europeană, o insulă europeană în marea slavă și că Transilvania era stânca cea mai mare a insulei.” În abordarea problemei, rolul lui Paul Schmidt
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
a luat în calcul sporirea efectivelor militare furnizate de aliați. Pentru atingerea obiectivelor propuse, partea germană nu a ezitat să folosească "atuul" reprezentat de problema Transilvaniei. Inițiativa a venit din partea Fuhrer-ului, care, la 29 decembrie 1941, a adresat scrisori personale mareșalului Antonescu și regentului Horthy, solicitându-le creșterea contingentelor militare destinate frontului de răsărit. Antonescu s-a declarat de acord, la 5 ianuarie 1942, cu condiția creșterii contribuției militare a Ungariei. Guvernul maghiar a încercat să reziste cererilor germane, dar fără
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
acord, la 5 ianuarie 1942, cu condiția creșterii contribuției militare a Ungariei. Guvernul maghiar a încercat să reziste cererilor germane, dar fără succes. A fost de ajuns ca feldmareșalul Keitel să le reamintească oficialităților militare maghiareîn treacăt - „ disponibilitatea” manifestată de mareșalul Antonescu la cererile germane, pentru ca Budapesta să cedeze și să promită participarea a 15 divizii (cinci în calitate de trupe de ocupație) la proiectata ofensivă. Evident, Conducătorul statului român, pentru a-și menține „ șansele” în disputa cu Ungaria, trebuia să „supraliciteze”contribuția
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
corpului ofițeresc, iar ca scop al luptei românești în război, s-a lăsat să se înțeleagă, retrocedarea ulterioară a părții anexate a Ardealului - oarecum ca o recompensă pentru ajutorul românesc". Dezastrul de la Stalingrad, a produs o cotitură în relațiile româno-germane, mareșalul Antonescu fiind constrâns să admită că redobândirea teritoriului cedat nu mai putea fi obținută cu ajutorul german, în urma unei victorii a celui deal Treilea Reich. Prin urmare, se impunea o reevaluare a strategiei politice și militare a României pentru perioada următoare
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
fapt, Hitler nu dorea implicarea armatei române în cadrul operațiunii „Margareta F , ceea ce conta era promisiunea participării României, argument cu care maghiarii puteau fi modelați în conformitate cu interesele germane . După înfăptuirea acestei operațiuni, la 19 martie 1944, Hitler l-a convocat pe mareșalul Antonescu, la Klessheim, unde i-a adus la cunoștință, la 23 martie 1944, că „Germania nu consideră necesar să mai funcționeze, în continuare, ca semnatară a arbitrajului de la Viena". Deși la prima vedere, această declarație părea să tranșeze diferendul în favoarea
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
că numai prin simple promisiuni nu va reuși să mențină România alături de Reich, într-un moment când armatele germane înregistrau eșecuri pe toate câmpurile de luptă, iar aliații făcuseră public caracterul „nul și neavenit” al deciziei din 30 august 1940. Mareșalul Antonescu a căzut din nou victimă politicii duplicitare promovate de Hitler. Ca și la sfârșitul lui 1940, el a crezut că a obținut de această dată, definitiv, câștig de cauză în disputa cu Ungaria. În realitate, nu se modificase aproape
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
nu se modificase aproape nimic în privința raporturilor româno-maghiare și a poziției Reichului în această chestiune, datele problemei fiind - în linii mari - aceleași, comparativ cu situația existentă în toamna lui 1940. În perioada rămasă până la înlăturarea sa, consumată în august 1944, mareșalul a rămas prizonierul propriei iluzii, o iluzie care a fost, însă, scump plătită de România. Aceste afirmații sunt confirmate și de istoricul Gheorghe Buzatu, care apreciază că reuniunile din 23-24 martie 1944, deci la numai câteva zile după ocuparea Ungariei
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
dictatul, ceea ce a făcut întruna, după ce guvernul său l-a declarat caduc la 15 septembrie 1941. În contextul precizat, însuși Hitler a deschis problema, observând că nu mai poate rămâne singurul susținător al Arbitrajului de la Viena, ceea ce i-a îngăduit mareșalului - după cum desprindem din notele dictate lui Radu Davidescu, șeful Cabinetului Militar la Conducătorului Statului - să facă o expunere sintetică a trecutului românilor: „ Poporul românesc este o unică națiune cu un trecut îndelungat de lupte, sacrificii și suferințe și... singur a
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
De la anul 900 poporul românesc a început lupta contra ungurilor. Această luptă a durat o mie de ani și când, la 1918, credeam că s-a terminat, acest proces istoric a fost redeschis prin Arbitrajul de la Viena...”. În ciuda demersurilor sale, Mareșalul n-a provocat, până în august 1944, o intervenție a Fuhrerului - nici nu putea impune ca însuși făuritorul Axei s-o demoleze din interiorpentru anularea concretă a dictatului vienez, ci doar promisiuni, apoi asigurări în acest sens. În definitiv, a fost
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
și anume, că istoria nu avea să se oprească la acel moment - cu recunoașterea deschisă a faptului că arbitrajul nu reprezenta nicicum “soluția ideală”. A fost motivul fundamental, pentru care, la ultima sa întrevedere cu Hitler, din 5 august 1944, Mareșalul, pretindea el, căutând să exprime condițiile în care România ar mai putea rămâne alături de Germania, a dorit să afle o sumă de asigurări, drept care, după problemele concrete puse liderului nazist (sprijinul Reichului pentru apărarea terestră a nord-estului României, pentru apărarea
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
confirmă pe Antonescu. Pe deplin stăpân atunci pe destinele Ungariei, Hitler a dat o garanție absolută că nu se va întâmpla nimic”, că va interveni decisiv „în cazul celui mai mic pericol (Schmidt). Era vorba, evident, de desfășurarea ostilităților și Mareșalul putea pleca liniștit de la Rastenburg, convins că Fuhrerul avea să se răzgândească în privința arbitrajului vienez. Oricum, Antonescu n-o declară, dar deja se putea dispensa de o asemenea asigurare, de vreme ce Germania nemaifiind capabilă să asiste România, el a rămas convins
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
de vreme ce Germania nemaifiind capabilă să asiste România, el a rămas convins că-l alertase pe Hitler în privința posibilei detașări a Bucureștilor de Axă , deși stenograma Schmidt îl contrazice categoric, nespunând ceva despre un asemenea demers. Subliniem că, dacă cu adevărat, Mareșalul optase din acel moment, de la 5 august 1944, pentru părăsirea Axei, fapt pe care l-a comunicat precis lui Clodius în seara zilei de 22 august 1944 la București, el avea asigurări de la Aliați - cu care tratase intens prin delegații
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
1944 la București, el avea asigurări de la Aliați - cu care tratase intens prin delegații proprii și intermediari începând din martie 1944 - că, în cazul unui armistițiu, dictatul de la Viena avea să fie anulat. Se impune să atragem atenția asupra inițiativei Mareșalului Antonescu de a edita temeinicul album, indicând fruntariile României (în mai multe limbi de circulație internațională) care a slujit delegației române, la Paris în 1946 și ulterior, a fost reeditat. Să reținem câteva rânduri din memorandumul redactat de Mihai Antonescu
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
edita temeinicul album, indicând fruntariile României (în mai multe limbi de circulație internațională) care a slujit delegației române, la Paris în 1946 și ulterior, a fost reeditat. Să reținem câteva rânduri din memorandumul redactat de Mihai Antonescu și predat de Mareșal lui Hitler cu prilejul vizitei sale la M.C.G. al Wermachtului din 11 februarie...” Cum nu poți scoate pe Niebelungi și pe luptătorii lui Adolf Hitler din Valea Rinului, nici o forță de pe lume nu ne va scoate din Podișul Transilvaniei. Poporul
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
nu va fi un singur român care să nu moară pentru ea. Mai bine să ne prăbușim într-o luptă dreaptă, decât să trăim veacuri în rușinea nedreptății” . La rândul lui, Mihai Antonescu a fost permanent alături sau pe urmele Mareșalului, susținând drepturile României asupra nordului Transilvaniei, în întrevederile sale cu Adolf Hitler (din 28 noiembrie 1941 sau 23 septembrie 1942), cât, mai ales, în cele cu Joachim von Ribbentrop, al cărui invitat a fost la Berlin și căruia, la 16
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
de la Viena este un act mort... Că acest act nu va putea să rămână niciodată în picioare, pentru că poporul român îl va călca în picioare, dacă nu se va putea altfel”. În ianuarie 1943, Mihai Antonescu l-a însoțit pe Mareșal la Rastenburg, la întrevederea cu Hitler din 10 ale lunii respective ori la discuțiile separate cu Joachim von Ribbentrop. Acestuia i-a anunțat ca subiect special al discuțiilor tot problema Transilvaniei, astfel că, atunci când Fuhrerul a primit delegația română, a
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
care m-a întrebat Fuhrerul imediat, a fost: câte ceasuri i-ai vorbit lui Ribbentrop pe chestia Transilvaniei? Spun: Nu încă, mi-o rezerv pentru diseară. La care Fuhrerul mi-a răspuns: Nu mai este nevoie, că mi-a vorbit Mareșalul destul. I-am spus: Totuși va trebui s-o reiau, afară dacă Excelența Voastră îmi dă răspuns care să facă inutilă convorbirea... ” Anularea Dictatului de la Viena a fost posibilă, o dată cu evenimentele de la 23 august 1944. În Proclamația regelui, citită la
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
pe pământ între popoare, trebuie negreșit ca aceasta să pornească de la pacea între oameni”. Pentru perioada 1939 - 1944, Biserica ortodoxă română manifestă o atenție deosebită față de evoluțiile internaționale, cu consecințe directe și imediate asupra României. Ierarhia ortodoxă este cooptată de mareșalul Ion Antonescu în angrenajul teoretic și programatic al „războiului sfânt”. Surprinde, din această perspectivă, o asemănare cu activitatea Bisericii ortodoxe din Uniunea Sovietică, cooptată de Stalin, în mobilizarea milioanelor de credincioși ruși împotriva invadatorului german. „Războiul sfânt” introduce în ortodoxia
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Coajă Costel () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92814]
-
Ilfov (1919- 1940), fiind și autor al unor lucrări juridice. Membru al Partidului Național Țărănesc, este ales vicepreședinte al filialei București, iar în 1932 deputat de Ilfov. În timpul celui de-al doilea război mondial, în urma aplicării legilor rasiale ale guvernării mareșalului Ion Antonescu, i se interzice să mai pledeze. Din 1948 se stabilește în Franța. Debutează precoce, în 1908, la numai cincisprezece ani, la „Noua revistă română”. Din 1913 e prezent cu articole în „Viața românească”, unde deține un timp și
WEISS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290676_a_292005]
-
în favoarea liberalizării regimului și, când primii insurgenți sunt judecați, verdictele sunt mai degrabă clemente. O nouă plenară a partidului, supus presiunilor sovietice, începe pe 19 octombrie: Armata Roșie staționată în țară se îndreaptă spre Varșovia, iar Hrușciov, Mikoian, Molotov și mareșalul Koniev aterizează fără a preveni pe nimeni în capitala poloneză. Tensiunea este la apogeu, dar Gomulka, bizuindu-se pe susținerea populației și a armatei, garantează conducătorilor sovietici că situația nu va depăși anumite limite: alianța cu URSS nu va fi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1920, 48000 de foști ofițeri sunt reînrolați, voluntar sau nu - sub amenințarea sau chiar luarea ca ostatici a membrilor familiilor lor - printre care Serghei Kamenev, viitor comandant-șef, Boris Sapoșnikov - viitor șef de stat-major -, sau tânărul locotenent Mihail Tuhacevski - viitor mareșal -, cărora li se adaugă 215000 de subofițeri, printre care viitorii mareșali Voroșilov și Budionnîi. Declanșat în primăvara anului 1918, războiul civil este adevărata școală militară a Armatei Roșii și matricea regimului sovietic; el aduce la un grad extrem brutalizarea populațiilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
amenințarea sau chiar luarea ca ostatici a membrilor familiilor lor - printre care Serghei Kamenev, viitor comandant-șef, Boris Sapoșnikov - viitor șef de stat-major -, sau tânărul locotenent Mihail Tuhacevski - viitor mareșal -, cărora li se adaugă 215000 de subofițeri, printre care viitorii mareșali Voroșilov și Budionnîi. Declanșat în primăvara anului 1918, războiul civil este adevărata școală militară a Armatei Roșii și matricea regimului sovietic; el aduce la un grad extrem brutalizarea populațiilor civilă și militară, supusă suferințelor a opt ani de război (1914-1920
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
toamna anului următor, mai mult de 70% din membrii comandamentului suprem cad victime epurărilor. Din cei 85 de membri ai Consiliului Militar ai Comisariatului Poporului de la Apărare, 68 sunt executați, iar 4 se sinucid sau mor în închisoare. Din 5 mareșali, 3 sunt asasinați (printre ei și Tuhacevski), precum și 8 amirali din 9. Accelerarea promovărilor completează parțial rândurile înalților gradați: în 1939, în armată vin 100000 de cadre noi; dar numai 7% sunt beneficiarii unei formați militare superioare, și aceasta va
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
PCUS, înainte de a-și lua, în aprilie 1966, titlul de secretar general. împărțind puterea cu Aleksei Kosâghin și cu Nikolai Podgornîi, Brejnev se arată inițial preocupat de respectarea funcționării colegiale; curând însă, el începe să cumuleze titluri și funcții: proclamat mareșal în 1976, el este în 1977 secretar general al PCUS, șef al statului și comandant-șef al armatelor. Pe plan politic, el înnoiește cadrele partidului numind responsabili mai tineri, recrutați local, pe ansamblul teritoriului, ceea ce are ca efect instituționalizarea birocrației
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]