KorAP: Find »[drukola/base=marmură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...67 68 69 ...210 >

5,243 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

învinge trufia, dacă nu putem recurge la metodele noastre? — Continuați antrenamentul, răspunse Manteus liniștit. Iar pe el aduceți-l la mine. Străbătură curtea interioară, care fusese transformată în arenă pentru antrenamente și era mărginită de un șir de coloane din marmură, mândria acelei vile, ce fusese una dintre cele mai somptuoase din Augusta, înainte să devină sediu pentru Ludi. Ajungând în capul scărilor, Valerius se opri, privind dincolo de zid, spre colina ce se zărea în depărtare. Fusese acolo într-o noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
lăsând în spate șirul de tabernae unde se vindea grâu, vin și ulei, trecu prin fața negustorului de pește la care Vitellius îl trimitea să scotocească după delicatese pe care ceilalți bucătari nu le băgaseră în seamă; în fața depozitului negustorului de marmură văzu o copie a zeiței Venus ieșind din apă, care-i aruncă o privire îmbietoare. Se opri gâfâind în fața prăvăliei negustorului de mantii. Intră precaut ca un hoț și, urmărit de privirea neîncrezătoare a negustorului, aruncă pe tarabă câțiva bănuți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
suntem în vârful unui deal! strigă tracul uimit. Jos se vedea amfiteatrul ce înconjura arena, transformată într-un peisaj cu coline înierbate printre care curgea un râu, cu tufișuri, copaci și pășuni. Dincolo de zidurile amfiteatrului se întindea Roma, cu strălucirea marmurei și casele cenușii cu trei niveluri din cartierele populare. Mai departe se vedeau câmpia încă verde și Mons Albanus. Valerius privi repede peisajul acela splendid, apoi își lăsă capul în jos și rămase așa, sprijinit în lance, susținându-și scutul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Augustus orașului. Ani la rând stătuse în sala principală a Pretoriului, până când fusese cumpărată de Calvia Crispinilla, care reușise să convingă cu banii ei un guvernator din cale-afară de slab... Calvia pusese să se adauge două aripi mari efigiei de marmură a zeiței, pentru a o transforma în statuia Victoriei și a celebra astfel victoria lui Antonius Primus la Bedriacum. Un numid ducea mesajul în care Calvia îi scria lui Antonius că statuia îi fusese dedicată și că se afla în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
o masă încărcată, înconjurat de curtea sa. Cei dintâi veneau cântăreții, îmbrăcați în veșminte colorate, care își duceau anciile, flautele, sisterele și cimbalele. Veneau apoi patru fercula. Sprijinit de canatul ușii, Valerius îl recunoscu imediat pe Vitellius în bustul de marmură de pe primul ferculum. Se mișca în sus și în jos, odată cu lectica purtată pe umeri de patru sclavi blonzi, toți la fel de înalți. Urmau armele gladiatorilor și un grup statuar de marmură reprezentând doi preoți ce băteau cu ciocanul pe nicovala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Valerius îl recunoscu imediat pe Vitellius în bustul de marmură de pe primul ferculum. Se mișca în sus și în jos, odată cu lectica purtată pe umeri de patru sclavi blonzi, toți la fel de înalți. Urmau armele gladiatorilor și un grup statuar de marmură reprezentând doi preoți ce băteau cu ciocanul pe nicovala zeului Vulcanus. Pe ultimul ferculum se afla un soi de cartuș din metal, pe care Valerius citi cuvântul „Perseverați“. Zâmbi ironic, gândindu-se că poporul era entuziasmat de jocuri, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
care i le aducea Listarius. Privea flăcările și asculta strigătele soldaților săi care, în cele din urmă, reușiseră să pătrundă în Capitolium. Soldații lui Vitellius îi ucideau cu lovituri de sabie pe asediați. Alunecând pe sângele care acoperea pardoseala de marmură, îi omorau pe cei care încercau să le țină piept și îi urmăreau pe cei care voiau să fugă. Îi uciseră pe ofițerii și soldații din cohortele și milițiile urbane, prost comandați de înspăimântatul Flavius Sabinus, care fu repede înconjurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

obligat să-mi manifest entuziasmul față de tot ce văd, dar e mult de când mi-am epuizat resursele de prefăcătorie, așa că pe fata mea imobilă se poate citi o ușoară consternare. Ieri am fost la o expoziție cu nuduri clasice de marmură. E foarte plăcut să vezi femei părând atât de indiferent e și neutre în zăpușeala de aici. Nu erau ele chiar în pielea goală, nudurile alea, fiind înțolite de o mână contemporană. Sunt ridicole învelitorile alea pe care le-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

acest ceva să fie nițel mai original decât acele rațe zburătoare din ceramică. Așa că a comandat o Planetă plutitoare de asemenea proporții, încât decorațiunile precedente păreau niște bile de rulment pe lângă ea. Duggie a prezis că toate sălile uriașe de marmură vor avea câte una în sezonul următor. Îmi petrecusem ultimele luni transpirând deasupra nenorocitului obiect (literlamente: măștile de sudură sunt un chin pentru ten. Îmi făceam un tratament cu argilă pentru a curăța impuritățile de câte ori o foloseam) și ultimele săptămâni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Îmi petrecusem ultimele luni transpirând deasupra nenorocitului obiect (literlamente: măștile de sudură sunt un chin pentru ten. Îmi făceam un tratament cu argilă pentru a curăța impuritățile de câte ori o foloseam) și ultimele săptămâni, asamblându-l în mai sus-amintita sală de marmură. Îl făcusem din bucăți, ca pe o portocală, căci altfel nu ar fi ieșit niciodată pe ușa atelierului meu, cu atât mai puțin nu ar fi încăput în dubiță. Comitetul care comandase capodopera pentru bancă se gândise că ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
întrebat deodată dacă nu cumva și-o fi făcut apariția în după-amiaza asta într-o mașină de la departamentul crimă organizată. La naiba, sper că nu. Și așa imaginea mea avusese de suferit în ochii vecinilor. Masivul bloc de granit și marmură care era Banca de Investiții Mowbray Steiner ocupa întreaga zonă în care se intersectau străzile Liverpool și Broadgate, părând îndeajuns de grea încât să-i crape fundația și să se scufunde maiestuos în trotuar. Asta nu era o remarcă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
la mică depărtare, pe Broadgate, luând pe sus câteva clădiri la fel de mari ca Mowbray Steiner. Bill îmi spusese cum colegul lui pe tura de noapte din clădirea vecină se întorsese la birou exact după explozie, găsind un maldăr enorm de marmură de Toscana instalat exact unde ar fi stat el dacă nu ar fi fost nevoit să facă pipi în acel moment critic. Sau poate a fost doar o povestioară pe care Bill o inventase ca să justifice obiceiul de a-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
am avut senzația că e gata să zică ceva; apoi mormăi: — Ar trebui să te duci. Se îndepărtă și își făcu de lucru la consolă. Nu mai puteam spune nimic. Era pentru prima dată când purtam tocuri pe pavajul de marmură din atrium; făceau un zgomot ridicol, semnalându-mi trecerea ca un cod Morse. Trăgând aer în piept, am deschis cu forță una dintre ușile masive de mahon. Sunetul de pahare ciocnite, murmurul conversațiilor și ocazionalele râsete masculine s-au revărsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
romanele lui Hemingway. Singurul lucru frumos al atriumului era balconul, care s-a dovedit un loc bun pentru agățat obiectul. Și totuși, balustrada curbată din bronz a balconului, cu spoturile sale luminoase, ca să nu mai zic de podeaua placată cu marmură verde și albă, și ea încrustată cu bronz, precum pardoseala unei catedrale opulente, nu mergeau deloc cu Planeta Plutitoare. Dacă ar fi vrut să se potrivească, mi-ar fi cerut ceva placat cu aur și armonios proporționat. — Mai dorești ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
dacă îmi făceam simțită prezența, Sir Richard și-ar schimba atitudinea. Acesta nu este un loc potrivit pentru femei și copii, Shaw, așa că spune-i amabil prietenei tale s-o șteargă. Ușile liftului se deschiseră. Eram la parter, pătratele de marmură verde și albă a holului întinzându-se în fața noastră ca o imensă tablă de șah; însă în centru era ceva imens și nelalocul lui. Sculptura nu mai era atârnată în aer; căzuse cu un zgomot puternic. Și fusese cineva exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
fac o firmă de design interior - sunt sigură că le-a spus tuturor că ea a aranjat casa. ceea ce e complet fals eu am făcut chiar și finisările la zugrăvit- știi, am făcut un curs, am pus și imitația de marmură verde etrusc din baia tatei... —Vinișoarele au ieșit perfect, i-am spus lingușitor. —Trebuie să folosești pene, mi-a mărturisit Suki. Îți arăt, dacă vrei. Oricum, eu am făcut-o și nu Genny. Doamne, o urăsc. Deci ți-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Brand presupusese că Charles venise aici să se drogheze; ca întotdeauna, coridorul și toaletele erau goale. Să târăști pe cineva de-a lungul holului și prin atrium n-ar dura decât o clipă; toate podelele erau fie placate, fie din marmură, nici un covor de care să se agațe cadavrul. M-am privit în oglindă și mi-am ciufulit părul puțin, dându-i timp lui David Stronge să dispară. Nu stătea pe la ușa toaletei; când am ajuns în atrium, am scos întâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
poziție de totală abandonare, cu mâinile pe lângă corp. Pielea era la fel de fină ca a unui bebeluș, întinsă ca satinul peste mușchii lui lungi, ceva mai subțire pe coapse și, în timp ce îl mângâiam, mă simțeam de parcă îngrijeam o sculptură, lucioasă ca marmura. Nu l-aș fi lăsat să se miște; am luat ce am vrut și i-am împins mâinile când a încercat să mă tragă în sus să mă sărute, simțindu-mă parcă îmbătată de puterea pe care asta mi-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

rege decât „Cântarea României“ și „Daciada“... Am mers totuși cu ea până în holul Facultății. I-am spus să intre în amfiteatru și să-mi țină un loc lângă ea. Aveam să vin și eu. M-am așezat pe banca de marmură de lângă bustul lui Eminescu, neștiind încă ce să fac. Trebuia să hotărăsc, dar nu știam ce anume. Era mai mult spaima de ceea ce avea să urmeze dacă acceptam să intru și acum în plasa întinsă de ei. Știam că acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
a unui spațiu pe care urmează să le iei în stăpânire. Așa cum fac adeseori, în astfel de așteptări, iau dicționarul latin și-l deschid la întâmplare. Cuvintele reci mi se par, cu o muzică a lor interioară severă, lespezi de marmură albă, strălucitoare, peste morminte de înțelesuri. Mă fascinează pierderea aceasta în cuvintele dicționarului latin. Sintagme Moarte, reale în perfecțiunea construcției lor, îmi excită imaginația, îmi stârnesc amintirile, îmi fac sufletul să vibreze ca ramurile unui copac stârnit de boarea venită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

vilă maiestuoasă cu trei etaje. Nu-i trecuse niciodată prin minte că niște oameni În carne și oase ar fi putut locui Într-un astfel de loc. Se lăsă tîrÎt prin vestibul, traversă o Încăpere boltită, unde o scară din marmură urca Împodobită cu perdele din catifea, și pătrunse Într-o sală mare, ai cărei pereți erau Înțesați cu cărți, de la pămînt și pînă la infinit. — Ce părere ai? Întrebă Aldaya. Julián abia dacă Îl auzea. Damián, spune-i lui Jorge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
am pătruns pe proprietate. Prin desiș se deslușeau piedestale de statui dărîmate fără milă. Apropiindu-mă de casă, am băgat de seamă cum una dintre statui, efigia unui Înger purificator, fusese abandonată În interiorul unei fîntîni ce Împodobea grădina. Silueta de marmură Înnegrită strălucea ca un spectru sub stratul de apă ce se revărsa În bazin. MÎna Îngerului de foc se ridica din apă; un deget acuzator, ascuțit ca o baionetă, arăta spre intrarea principală a locuinței. Poarta din stejar sculptat era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Aldaya, e tot ce știu. Cum ai reușit să intri și de unde știai... — Vino, o să facem focul să te Încălzești. M-a condus de-a lungul coridorului pînă În galeria care prezida curtea interioară. Salonul se Înălța În coloane de marmură și ziduri golașe ce se tîrau spre tavanul decorat În casete, prăbușit pe alocuri. Se zăreau ramele unor tablouri și oglinzi care, cu ceva vreme În urmă, acoperiseră pereții, precum și urme de mobile pe pardoseala de marmură. La un capăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
În coloane de marmură și ziduri golașe ce se tîrau spre tavanul decorat În casete, prăbușit pe alocuri. Se zăreau ramele unor tablouri și oglinzi care, cu ceva vreme În urmă, acoperiseră pereții, precum și urme de mobile pe pardoseala de marmură. La un capăt al salonului se afla un cămin cu cîteva lemne pregătite. Un teanc de ziare vechi zăcea lîngă vătrai. Șemineul mirosea a foc recent și a cărbune. Bea Îngenunche și Începu să strecoare mai multe foi de ziar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
urnă de zaruri. — Uită-te la mine, zise ea. Mi-am ridicat ochii și i-am susținut privirea. N-am putut să-i răspund. Bea Își coborî privirea și se Îndepărtă spre capătul galeriei. O ușă dădea spre balustrada de marmură, deschisă către curtea interioară a casei. I-am văzut silueta topindu-se În ploaie. M-am dus după ea și am oprit-o, smulgîndu-i plicul din mînă. Ploaia Îi biciuia chipul, spălîndu-i lacrimile și mînia. Am condus-o Înapoi În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]