2,968 matches
-
cei mai abili, cei mai norocoși, cei care au repere la plecare, scapă de acest masacru al inocenților"863. Economia este un "masacru al inocenților", așa cum în permanență natura se află în aceeași poziție. Posibilitățile "inocentului" de a detecta momentul masacrului și de a evita să fie masacrat sunt, din păcate, extrem de reduse 864. Braudel insistă, intuind caracterul obiectiv, independent de voința omului, al crizei economice și ai ciclicității apariției sale. În orice caz, au existat perioade în care banul se
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
fi afirmativ la aceste întrebări, atunci în mod sigur toată lumea ar opta, tot timpul, pentru un model de dezvoltare liniară, mai sigur, mai aplaudat de către orice participant la viața economică, fie și doar pentru că nu s-ar mai produce acel "masacru al inocenților" despre care vorbește F. Braudel. Savantul român Mihai Drăgănescu 868 este însă, iată, de altă părere; crede că există un număr de patru modele, variante de creștere economică și le enumeră, în același timp descriindu-le pe scurt
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Muncitorii au reprezentat segmentul care a pierdut cel mai mult în procesul tranziției. Restructurarea economiei, obiectiv de care au fost convinși de însăși logica schimbării, pe care au susținut-o din toată inima, s-a dovedit pentru ei un adevărat „masacru social”: disponibilizări masive (aproape jumătate dintre muncitorii din 1990 au dispărut din sistemul salarial), erodarea substanțială a veniturilor salariale, spectrul șomajului, ce a devenit sursa majoră de îngrijorare. Dezindustrializarea a eliminat în mod special pozițiile calificate din întreprinderi, în favoarea celor
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
în creștere și discursurile extremiste. În această privință este important să existe un proces de învățare. Rapoartele ONU și cele întocmite de diferite comisii care au abordat rolul ONU și al altor actori externi în catastrofa din Rwanda, precum și în masacrul din Srebrenița (fosta Iugoslavie) trebuie să constituie, dintr-o perspectivă critică, importante puncte de referință pentru viitor. Sensul acestui proces este învățarea. Diplomați, politicieni, psihologi, sociologi sunt aproape unanimi în a accepta că, în prezent, în lume există o dilemă
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
istoriografiei dominante, pentru a contracara doctrina oficială și instituțională, lipsește, evident, o istorie a învinșilor, o istoriografie a concepțiilor dominate, o doctrină oficioasă și alternativă. Și este logic ca ea să nu existe - ar fi contra obiceiurilor seniorilor războiului. Logica masacrului integral obligă la așa ceva. Obiectivul meu nu este să fac aici istoria acestei evicțiuni. Este un subiect (interesant) care merită să-i fie consacrată integral o carte. Ea ar scoate în evidență rolul Bisericii oficiale încă din primele secole ale
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atitudini față de o comunitate cum e cea evreiască. Nu este o plăcere să te confrunți cu reziduurile unor astfel de comportamente dar e igienic să le privești pentru că rușinea curăță viitorul de repetiții similare. Dacă pogromul a fost un cumplit masacru asupra evreilor români, polonezi, unguri sau ruși sub regimul nazist uneori cu complicitatea celorlalți, alteori doar cu tăcerea lor vinovată, există și un gulag unde actanții sunt comuniștii sovietici iar pătimiții sunt cei sub jugul sovietic, aceiași est-europeni. „Arhipeleagul Gulag
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Zeci de mii de cavaleriști îmbrăcați în armuri și coifuri, pe cai arabi impunători înaintau ca fulgerul, Cambyse fiul șahului Cirus pe calul alb bine înfipt în scări, mergea în fruntea cavaleriei, șahul fiind conducătorul carelor de luptă. Cambyse ordonă masacrul preoților din toate templele, fură bogățiile acestora, aur, argint, pietre prețioase, arzându-le din temelii. Lumea sacră a lui Ramon era distrusă, templele de la Memfis, Teba, și Ammon erau pustiite și distruse. Șahul care înainta spre sud cu carele de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
acestea spectrul dispăru întrun nor de lumină orbitoare. La vârsta de patruzeci de ani parapsihologul era celebru. Pentru puterea sa de a fi deasupra lumii reale, de a vedea și lua contact cu ființele astralului superior, a fost supranumit transcendentalul. MASACRUL DIN CIMITIR Partea periferică a cimitirului era rezervată sinucigașilor și criminalilor. Cei mai înstăriți aveau cavouri de piatră și marmură, cei săraci aveau parte de pământ și cruci de lemn. În oraș aveau loc în mod frecvent ciocniri violente, între
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
avertisment: -Aruncați armele. Ridicați-i. Cei douăzeci de profanatori au fost ridicați sus, deasupra cimitirului de forțe nevăzute. Erau la peste cincizeci de metri înălțime și urlau înspăimântați. Andrei comandă: -Lăsați-i. Mafioții profanatori cădeau ca bolovanii zdrobindu-se de pământ. Masacrul din cimitir făcuse orașul celebru, alunga profanatorii și sataniștii, iar lui Andrei fostul paznic, îi aduse celebritatea și promovarea. Acum era directorul cimitirului. Morții și-au răzbunat morții. RĂZBUNAREA FANTOMEI Certurile numai conteneau. Totul se derula ca într-un infern
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fost împușcați, după care au fost arși, cenușa rezultată fiind îngropată adânc în pământ. Muncitorii de la șantier n-au venit în ziua aceia, nici în zilele următoare. După cercetări amănunțite în sat și în împrejurimi, s-a descoperit un adevărat masacru. Soțiile muncitorilor zăceau moarte. Cauza morții, mușcături violente în zona gâtului. -Au devenit vampiri. Liliecii le-a transmis gena. Suntem în pericol. Să-i căutăm peste tot. La castel, sat, pădure, peșteri. I-au găsit în cimitir. Băutorii de sânge
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
radio cu o carcasă de lemn așezat pe o consolă, știrile de la noi în care erau înfierați cu mânie proletară contrarevoluționarii maghiari care doresc destabilizarea țării lor. Seara ascultau însă posturile străine care vorbeau despre situația reală din Ungaria, despre masacrul pe care l-au făcut trupele sovietice la Budapesta. Aveam să aud aceleași lucruri, parcă trase la indigo, la posturile noastre de radio și la cele străine, în decembrie 1989, despre cetățenii Timișoarei. La 23 octombrie 1956, sute de mii
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
suportat la Auschwitz și Maidanek prin prisma războiului dar ororile din pușcăriile comuniste nu pot fi justificate pentru că au fost pe timp de pace. Comparând închisorile comuniste cu Auscwitz, Buchenwald și Dachau și apreciind că nu s-au petrecut masacre ca în lagărele fasciste, conchide că torturile din pușcăriile comuniste câteodată le-au întrecut pe acelea din lagărele morții. Și în ceea ce privește muncile la care erau supuși deținuții în lagăre, autorul exemplifică lagărul de la Periprava unde” nenorociții de deținuți sunt puși
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
adamică a acelor țări, că de altfel, paradisul acela primitiv nu era decât un mit, că oamenii se luptaseră întotdeauna, odinioară cu lăncile, astăzi cu lansatoarele de proiectile antitanc, și că singurul lucru care deosebea moartea ocupanților blindatului incendiat, de masacrul de pe vremea strămoșilor lor era complexitatea cu care această moarte, o moarte atât de individuală (vedeam, sub un strat de blindaj smuls, un braț lung și foarte subțire, aproape adolescent, cu o fină brățară din piele la încheietura mâinii) și
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
prospecțiuni geologice), căutam să ne întâlnim cu persoana care alimenta cu arme luptele ce aveau să izbucnească. „Lupte care poate n-ar izbucni, dacă n-ar exista toate aceste mijloace de a ucide“, îmi spuneam, cu două zile înainte de începutul masacrelor, vorbind cu traficantul de arme care lua avionul spre Londra. La început, credeam că ar fi fost mai simplu să-l ucidem pe acel Ron Scalper, pe el și pe cei aidoma lui, într-atât de evidentă le era neînsemnătatea
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Am simțit, în beznă, un fel de așteptare a unui răspuns. M-am îndreptat la rându-mi, gata să-mi recunosc confuzia: adevărul acela pe care-l evocai se transforma neîncetat, dând naștere unor mici adevăruri tulburi, fugare, tentaculare. Drama masacrelor era pângărită de sporovăielile mele cu vânzătorul de arme, la aeroport, de imaginea trupului său durduliu, lipit de goliciunea amantei sale. Autoritatea noastră față de americani se împotmolea în demagogia politică, de atâtea ori rescrisă, încât ajungeam în situația de a
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ruinat, trăia într-o sărăcie mai mare decât unii mujici și avea doar o singură manie: își petrecea timpul sculptându-și lemnul sicriului... Nu, mai bine și-i închipuia pe băutorii de sânge în general, atunci se-ntețea mânia, iar masacrul, împușcarea, uciderea deveneau o treabă mai ușoară. Calul înclină capul. Încetini pasul, iar Nikolai simți o ușoară zdruncinătură: iapa tânără care mergea în urmă, prinsă cu o funie, înainta dormind și la fiecare încetinire izbea cu capul în crupa calului
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
oamenii care, în birourile lor new-yorkeze sau londoneze, îmbrăcau acele războaie în învelișurile reportajelor, articolelor, emisiunilor, anchetelor. Se făceau că uită de prețul barilului, vorbeau despre dușmănii ancestrale, catastrofe umanitare, proces democratic îngrădit. — Ai să vezi, iar au să explice masacrul prin rivalitatea dintre triburile bantu și cele nilotice, spuneai, cu o nuanță de amărăciune pe care nu ți-o cunoșteam. — Păi credeam că toți sunt bantu în regiunea asta... — Vreun antropolog de serviciu o să găsească atâtea etnii cât e nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Stalin ar fi invadat toată Europa (femeia încă tânără, care vorbea de parcă recita o lecție). — Știți, în cele douăzeci de milioane se aflau desigur și toți cei care mureau de bătrânețe. În patru ani, asta înseamnă ceva lume! (fostul ministru). — Masacrele de la Katyn... (funcționara de la Cultură). — Datoria memoriei... (intelectualul). — Căința... (bărbatul care, cu câteva minute în urmă, se ciocnise ușor de o femeie în fața mesei pe care erau așezate salatele și făcuse o strâmbătură mâhnită: la fel ca acum, când vorbea
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fie identici, să fie sclavi), împotriva violenței puterii (exercitată cu instrumentele Școlii și ale Televiziunii), mergând până la „Procesul împotriva Palatului”, adică procesul împotriva Democrației Creștine, partidul politic care guverna Italia de treizeci de ani și care adusese țara în epoca „masacrelor de stat” și a tentativelor de lovitură de stat. Dar Pasolini se ridică și împotriva partidelor de opoziție, a colegilor intelectuali, cei care ar trebui să reziste în fața degradării și să se indigneze, dar care, în schimb, cad la învoială
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
istorice, destinul Burgheziei). A venit anul 1968. Pletoșii au fost absorbiți de Mișcarea Studențească; au fluturat steagurile roșii pe baricade. Limbajul lor exprima tot mai multe „chestiuni” de Stânga. (Che Guevara era și el un pletos etc.) În 1969 - odată cu masacrul de la Milano 2, cu acțiunile Mafiei, ale emisarilor coloneilor greci, odată cu complicitatea miniștrilor în acțiunile rețelei teroriste și ale instigatorilor -, pletoșii se răspândiseră enorm: deși nu constituiau încă majoritatea din punct de vedere numeric, o reprezentau la nivelul ideologic pe
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
antifascistă”. Sigur, trăiască republica antifascistă. Dar care este sensul real al acestei fraze? Să încercăm să-l analizăm. Ea provine din două fapte, care o justifică de altfel în totalitate: 1. victoria zdrobitoare a lui „contra” pe 12 mai3, 2. masacrul fascist de la Brescia, în ziua de 28 a aceleiași luni. Victoria lui „contra” este, de fapt, o înfrângere nu doar a lui Fanfani și a Vaticanului, ci, într-un anume sens, și a lui Berlinguer și a Partidului Comunist. De ce
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fost o victorie. Dar ceea ce demonstrează el în realitate este că s-a înregistrat o „transformare” a culturii italiene, care se îndepărtează atât de fascismul tradițional, cât și de progresismul socialist. Dacă astfel stau lucrurile, atunci ce rost mai are „masacrul de la Brescia”1 (sau cel de la Milano, înaintea acestuia)? Să fie oare vorba despre un masacru fascist, care implică o reacție de indignare antifascistă? Dacă cuvintele sunt cele care contează, atunci trebuie să răspundem pozitiv. Dacă în schimb contează faptele
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a culturii italiene, care se îndepărtează atât de fascismul tradițional, cât și de progresismul socialist. Dacă astfel stau lucrurile, atunci ce rost mai are „masacrul de la Brescia”1 (sau cel de la Milano, înaintea acestuia)? Să fie oare vorba despre un masacru fascist, care implică o reacție de indignare antifascistă? Dacă cuvintele sunt cele care contează, atunci trebuie să răspundem pozitiv. Dacă în schimb contează faptele, atunci răspunsul trebuie să fie negativ sau cel puțin să modifice vechii termeni ai chestiunii. Italia
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
tânăr, din punctul acesta de vedere, bătrânii încă mai pot fi deosebiți între ei). Aceasta în ceea ce-i privește pe fasciștii și pe antifasciștii medii. Cât despre extremiști, omologarea este încă și mai radicală. Fasciștii sunt cei vinovați pentru cumplitul masacru de la Brescia. Dar să aprofundăm acest fascism al lor. Se întemeiază el oare pe ideea de Dumnezeu? De Patrie? De Familie? Pe bunăvoința tradițională, pe moralitatea intolerantă, pe ordinea militară adusă în viața civilă? Iar dacă acest fascism se autodefinește
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a căror cultură este identică cu cea a partizanilor lui contra la referendum. De altfel, ei sunt câteva sute sau mii; iar dacă guvernul și poliția ar fi vrut, ei ar fi dispărut complet din scenă încă din 1969. Fascismul masacrelor este deci unul nominal, lipsit de o ideologie proprie (distrusă fiind de calitatea vieții reale a acestor fasciști) și, în plus, e artificial: el este dorit de Puterea care, după ce a lichidat tot din interese pragmatice fascismul tradițional și Biserica
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]