6,257 matches
-
acest lucru duce la un război universal. Sau axioma este falsă și, în acest caz, oamenii se luptă pentru a se ruina. Și vă mai amintiți că, înainte de a fi rege, chiar această axiomă v-a condus pe cale logică la maximele: "Ceea ce unul câștigă, altul pierde. Profitul unuia este paguba altuia", care implică un antagonism iremediabil între toți oamenii. E foarte sigur că așa stau lucrurile. Filozof sau legislator, fie că raționez, fie că acționez, plecând de la acest principiu banii înseamnă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să învețe, cărți; dacă doresc să se deplaseze, vehicule, și așa mai departe. Bogăția unei țări se vede în abundența și buna distribuție a tuturor acestor lucruri. De unde trebuie să recunoașteți plin de fericire cât de falsă este această tristă maximă a lui Bacon: Ceea ce un popor câștigă, celălalt pierde în mod necesar; maximă exprimată într-o manieră și mai dezolantă de către Montaigne în acești termeni: Profitul unuia este paguba celuilalt. Când Sem, Ham și Iafet 41 își împart vastele solitudini
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
urcă, într-adevăr, așa cum ați făcut și dumneavoastră în cartea dumneavoastră, până la regimul restrictiv, care reprezintă primul avânt și singurul avânt practic al societății pe declivitatea fatală; dar în prezența acestei vii negații a dreptului de proprietate, dacă, în locul acestei maxime a cărții dumneavoastră "Drepturile sunt sau nu sunt; dacă ele sunt, ele angrenează consecințe absolute" puneți următoarea maximă: "Iată un caz particular în care binele național impune sacrificarea dreptului", în acel moment, toată forța și rațiunea pe care credeți că
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
morții, deci gândul că în fața confruntării cu aceeași limită absolută toate viețile devin egale. Datorită destinului oamenii ajung inegali în fața morții, căci posibilitatea administrării felurite a lotului finitudinii dă o șansă de originalitate fiecărei vieți în parte. Destinul reprezintă exersarea maximei libertăți în cadrul finitudinii ca nelibertate supremă. * Disfuncțiile libertății în raport cu realizarea destinului pot fi determinate ca maladii de destin. Maladiile de destin (lenea, ratarea, eșecul etc.) sânt generate nu de absența libertății, ci fie de refuzul de a o utiliza în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
numai pretextul concentrărilor. Oricare ar fi credințele asupră - ni, cetitorul va găsi-o foarte natural că, în momente în care e în cestiune nu pacea noastră, ci a Europei întregi, a pune mînile 'n sân ar fi o nesocotință, iar maxima veche și prevăzătoare "și vis pacem para bellum" singura a cărei aplicare se impune de sine. Miniștrii noștri s-au întors de la Livadia. Desigur că, afară de unele lămuriri de o fatală, generalitate, puține lucruri ni se vom împărtăși din întreverderile
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
numai ni se va concede, credem, că bătrânii, așa cum se reprezentează la noi, sunt uneori cam uniformi. E adevărat că adesea rolul e uniform și nu permite o mai mare variație în joc, dar atuncea trebuie să reamintim o veche maximă teatrală: un actor e dator să gândească nu numai cu autorul, dar adesa și în locul lui. Câte piese nu dătoresc succesul lor nu valorii lor interne, ci jocului bine meditat al actorilor! În sine farsa franceză nu are nici un merit
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să fie liniștit. Un orb agitat de spaimă sau de patimi este un spectacol penibil. Tot astfel nebunia reflexivă și numai aceasta este într-adevăr dramatică. Nebunii lui Shakespeare sunt adevărați înțelepți. Cuprinși de o idee fixă, ei esprimă în maxime paradoxale adevăruri vecinice, dar aceste idei paradoxale, pe care omul cuminte le esprimă c-un fel de agitație, nebunul le spune liniștit, ca un ce cu totul firesc. Antiteza la cel Întâi este: seninul ochilor minții și întunericul ochilor trupului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe care omul cuminte le esprimă c-un fel de agitație, nebunul le spune liniștit, ca un ce cu totul firesc. Antiteza la cel Întâi este: seninul ochilor minții și întunericul ochilor trupului; antiteza la cel de al doilea sunt maximele de înțelept în gură de nebun, dar aceste antiteze nu se luptă, ci se-mpreună în liniște, din care cauză aceste infirmități - singurele însă - nu jignesc simțul estetic. Un nebun sau un orb agitat sunt o priveliște penibilă, urâtă, și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
unui cabinet nou, însă preste noapte se schimbară lucrurile. Ungurii au știut, prin mijlocirea contelui Andrassy, să-l convingă pe împărat că un alt ministeriu unguresc nu-i cu putință și că acesta este le meilleur des ministčres possibles, aplicând maxima lui Leibnitz la oasele muritoare ale d-lui Tisza. Se vede că lucrul era prevăzut și precugetat astfel. D. Tisza a reintrat în ministeriul unguresc pe ușa pe care ieșise, și toată demisia sa n-a fost decât o comedie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Morgenthau înțelege cultura diplomatică drept un produs al unei tradiții socio-istorice specifice. Ca tradiție, ea este însușită practic. Pe de altă parte, diplomația actuală este condusă de practicieni care nu aparțin unei astfel de tradiții. În viziunea acestor politicieni, însușirea maximelor diplomației tradiționale reclamă o neîncetată justificare rațională. Pentru a reuni tradiția și rațiunea, este într-adevăr foarte tentant să transformi aceste maxime, adevărate lecții ale istoriei, în legi științifice. În edițiile ulterioare ale cărții sale, Morgenthau și-a îmbunătățit perspectiva
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
diplomația actuală este condusă de practicieni care nu aparțin unei astfel de tradiții. În viziunea acestor politicieni, însușirea maximelor diplomației tradiționale reclamă o neîncetată justificare rațională. Pentru a reuni tradiția și rațiunea, este într-adevăr foarte tentant să transformi aceste maxime, adevărate lecții ale istoriei, în legi științifice. În edițiile ulterioare ale cărții sale, Morgenthau și-a îmbunătățit perspectiva științifică. Noua introducere a dat întregii sale întreprinderi un aspect mai unitar, în ciuda subtilității sale istorice din restul cărții. Regularitățile relațiilor internaționale
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care Morgenthau îl admira și a cărui definiție a acceptat-o ca fiind analogă cu a sa: ""Rațiunea" unui stat constă în a fi conștient de sine însuși și de mediul său propriu și în a deriva din această cunoaștere maximele acțiunii [...] Pentru fiecare stat în fiecare situație există o unică logică ideală a acțiunii, o unică rațiune ideală de stat. Atît omul de stat, care acționează, cît și istoricul, care meditează, încearcă mereu să înțeleagă acest lucru." (Meinecke 1965 [1924
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
devine astfel foarte potrivită pentru a se adpata la marea eterogenitate a societății franceze, deja descrisă în această carte. Granițele unei agglomération, ca mai toate EPCI, trebuie să se conformeze diviziunilor existente și trebuie să respecte limita minimă și cea maximă a populației. În cele din urmă, funcțiile celor două tipuri de asociații sunt diferite. O unitate de tip pays are sarcina de a proiecta și implementa un proiect de dezvoltare în timp ce o agglomération este preocupată mai mult cu oferirea de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Societate Deschisă, sondaj realizat de institutul The Gallup Organization România, august 2000, www.gender.ro. Barometrul de opinie publică, http://www.osf.ro/bop/2005/noiembrie/05. Bourdieu, Pierre, La Domination masculine, Seuil, Paris, 1998. Bădescu, Constantin (coord.), Reflecții și maxime, vol. II, Editura științifică și Enciclopedică, București, 1989. Bălan, Elena et al., Fete și băieți. Parteneri în viața privată și publică, Editura Nemira, București, 2003. Bulai, Ana; Stănciugelu, Irina, Gen și reprezentare socială, Editura Politeia ă SNSPA, București, 2004. Burke
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
povestirilor, remarcăm faptul că povestitoarele stăpânesc retorica, cunosc tehnica discursului. Fiecare naratoare se adresează auditoriului cu o formulă plină de eleganță și de politețe. Urmează apoi o captatio benevoletiae, prin anunțarea unui adevăr cu caracter general (de multe ori o maximă sau un proverb, în stilul gnomic, ce va fi demonstrat sau argumentat de povestirea istorisită). Eroinele sunt niște erudite în domeniul paremiologiei. Personajele feminine vorbesc, glumesc, se exersează printr-un umor fin, sunt grave atunci când situația o cere, pudice și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din cronicile vremii, dar și din autorii clasici atât de prețuiți, cum ar fi Tit Liviu, Tacit, Valeriu Maximus, Ovidiu. Tonul moralist, aproape vehement prin finalitatea pe care o urmărește, caracterizează opera. În deznodământul multor povești este notată câte o maximă sau un îndemn spre 623 „Nu cu mult timp în urmă, ilustre doamne, în timp ce m-am îndepărtat de mulțimea ignorantă și m-am eliberat de alte griji, am scris o mică carte doar pentru a cinsti principiul feminin (mai mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și cu numeroasele digresiuni întâlnite în Filocolo, observăm că, într-un stil simplu, se îndreaptă rapid spre deznodământ. Multe tehnici din popularele cantare pot fi regăsite, cum ar fi de exemplu vocea naratorului care anticipă acțiunile, folosirea proverbelor și a maximelor familiare auditoriului. Limbajul din Filostrato este de asemenea popular, deși sunt fragmente în care de resimte strident diferența între cuvintele comune juxtapuse unor termeni elevați sau unor pasaje lirice. Doamnele de la curte o încurajează pe Criseida în momentul plecării ei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dezlegare pentru necazurile pe care le avem. Pe de altă parte, când este vorba de dificultăți de ordin intelectual, tocmai Zeul este acela care le provoacă și ni le propune spre rezolvare” (384 f). Este cazul enigmei lui E, al maximelor delfice și al oracolului care Îi Îndemna pe delieni să dubleze volumul altarului lui Apollo, pentru a-i face să studieze geometria. Pentru Ammonios, oracolul este, așadar, un instrument de cercetare filosofică. Zeul propune enigme, omului Îi revine sarcina de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Încolo și Încoace, ei au reușit să spulbere orice opinie defavorabilă lor, izbutind până la urmă să-și Însușească pe nedrept și renumele de Înțelepți șsophosț; au Încropit și au răspândit și ei la rândul lor vorbe de duh și câteva maxime asemănătoare cu ale celor cinci. Aceștia Însă s-au supărat foc. Totuși, n-au avut curajul să se pună cu asemenea oameni plini de o cumplită trufie, cum erau tiranii, și nici să-și atragă ura unor oameni atât de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
acestea ni le spunea Eustrophos, (F) fără urmă de șagă, ci pentru că pe atunci mă dedicasem cu pasiune studiului matematicii. Dar, nu după mult timp, o dată devenit student la Academie, era de datoria mea să respect În orice Împrejurare evaluarea maximei „Nimic prea mult”. 8. Spusei atunci că explicația lui Eustrophos privitoare la teoria numărului rezolva foarte bine aporia. „Într-adevăr”, continuai eu, „numerele se Împart În pare și impare, dar unitatea În sine (cifra 1) este atât pară, cât și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
se află, să aibă puterea de a dărui celui care Îi pronunță numele - chiar În momentul când Îl pronunță - inteligență și esență divină. Adevărul este că pe fiecare dintre noi, când se apropie de acest loc, Zeul Îl Întâmpină cu maxima „Cunoaște-te pe tine Însuți”, care, fără Îndoială, corespunde formulei de salut „Bucură-te”1. Iar noi, În schimb, răspundem astfel, adresându-ne Zeului: „Tu ești”2, prin această formulă conferindu-i un apelativ corect și veridic, unicul ce i
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
făcută nu poate nicicum arăta În chip credibil că a fost formulată În cunoștință de cauză, deoarece infinitatea posibilităților atrage după sine tot felul de consecințe. Dar haide să ne exprimăm mai clar. Omul priceput În profeții, cel pe care maxima Îl proclamă șprofetul prin excelențăț 2, lasă impresia cuiva care, bizuindu-se pe Întâmplări verosimile, caută să descopere cărările viitorului și le urmărește cu perseverență. Dar Sibyllele și acești Bakis 1, Într-un fel cu totul arbitrar, au aruncat și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
se poate afirma că astfel de versuri, aidoma celor pronunțate de oracol, nu pot fi altceva decât un joc al hazardului. Să luăm totuși seama. La o adică, de ce n-ar putea cineva să-i spună și lui Boethos că maximele fundamentale 1 nu sunt opera lui Epicur al vostru, ci o colecție de zicale, grupate după voia Întâmplării pentru a alcătui cartea despre care este vorba? 12. Tot vorbind Între noi, Înaintăm Încet. O dată sosiți În fața tezaurului corintian, admiram palmierul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
târziu În timp de la această Înclinație pentru poezie, s-a trecut la folosirea sunetelor lirei și ale vocii 2 cel mai adesea pentru a exprima critici, pentru a expune În mod deschis o părere sau pentru a formula apologuri și maxime; În sfârșit, imnurile, rugile, peanurile În cinstea zeilor erau compuse și ele În versuri puse pe muzică, fie datorită unui talent natural, fie unei obișnuințe dobândite. Când era vorba despre divinație, nici Apollo n-a refuzat figurile de stil și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ceea ce apare, după cum cred eu, având la bază două izvoare diferite 1, teologii și profeții din vremurile Îndepărtate nu au luat-o În seamă decât pe cea mai distinsă dintre aceste două surse. Fără să ia seama, aplicau pretutindeni această maximă generală: «Zeus este principiul și centrul, de la Zeus vine totul»2. Pe acea vreme nu apăruse Însă preocuparea pentru cauzele necesare și fizice. Contrar acestor Înaintași, generațiile următoare de filosofi, așa-numiții physikoi, (E) au renunțat să ia În seamă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]