4,697 matches
-
să vezi cum uităm. Nu mergem la masă? (Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța) Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor: subit și melancolia. 2 puncte 2. Explică rolul cratimei în secvența mă-ntorc. 2 puncte 3. Construiește un enunț în care să folosești o locuțiune/expresie care să conțină substantivul viață. 2 puncte 4. Precizează tema dialogului dintre personajele din textul dat. 4
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
așezarea în pagină, lizibilitatea - 1 punct, încadrarea în limitele de spațiu indicate - 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum două pagini (600 de cuvinte) și să dezvolte subiectul propus. REZOLVARE Subiectul I subit = brusc, neprevăzut; melancolia = tristețea, nostalgia. Cratima marchează căderea unei vocale și rostirea într-o silabă a două cuvinte diferite. De câteva zile, Marin învață mai cu viață. Sfârșitul vacanței. Mărci ale adresării directe din text: verb la modul imperativ - dați și substantiv în
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
zile, Marin învață mai cu viață. Sfârșitul vacanței. Mărci ale adresării directe din text: verb la modul imperativ - dați și substantiv în vocativ - domnule. O modalitate de caracterizare a personajului prezentă în text este caracterizarea directă: „ȘTEFAN (scuturându-se din melancolia care i-a cuprins pe toți): Bună treabă mi-ai făcut, domnule Bogoiu. Te felicit. În câte e azi? În câte e azi? Iacă, știi în câte e azi. Îți place? (Face un gest circular, arătându-i vag pe toți
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
plus, este pus în perspectiva devenirii irepresibile: „An de final, în viața de liceu e seară” („Promoție de iunie”). În pofida intenției de a scoate „regretul din gând” („De comun acord”), tonalitatea de bază a volumului este una de tristețe și melancolie. Este o notă favorizantă, fiindcă să ne amintim ce spunea Edgar Allan Poe în „Principiul poetic”, „melancolia este cel mai legitim dintre toate tonurile poetice”. În fapt, nu este vorba de o melancolie goală și abstractă. Lirismul este impregnat de
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
de iunie”). În pofida intenției de a scoate „regretul din gând” („De comun acord”), tonalitatea de bază a volumului este una de tristețe și melancolie. Este o notă favorizantă, fiindcă să ne amintim ce spunea Edgar Allan Poe în „Principiul poetic”, „melancolia este cel mai legitim dintre toate tonurile poetice”. În fapt, nu este vorba de o melancolie goală și abstractă. Lirismul este impregnat de o tristețe meditativă, de interiorizare a faptelor de viață și punere în perspectivă a unei înțelegeri binevoitoare
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
a volumului este una de tristețe și melancolie. Este o notă favorizantă, fiindcă să ne amintim ce spunea Edgar Allan Poe în „Principiul poetic”, „melancolia este cel mai legitim dintre toate tonurile poetice”. În fapt, nu este vorba de o melancolie goală și abstractă. Lirismul este impregnat de o tristețe meditativă, de interiorizare a faptelor de viață și punere în perspectivă a unei înțelegeri binevoitoare. Privirea reflexivă este o alternativă la indiferență. Ea este, totodată, interogativă și iscoditoare, vizând înțelegerea unor
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
și în acest sens Eugen Lovinescu scria: Bacovia a creat o atmosferă de copleșitoare dezolare, de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenați într-un peisaj de mahala, între cimitir și abator, cu căsuțe scufundate în noroaie eterne, cu melancolia caterincilor și bucuria panoramelor... o atmosferă de plumb în care plutește o obsesie a morții. Regăsim în poezia lui Bacovia ecourile liricii decadente: dezgustul de viață sau spleen-ul mai amar decât tristețea și mai întunecat decât disperarea. De altfel
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
de sentimentul unor trăiri adânc deslușite. Am înțeles că Emilia Dănescu face contrariul afirmat în prima poezie citită, adică slujește cu adevărat cuvintele. Nu am găsit decât rareori cuvinte grele (moarte, etc) în versuri, dar cel mai des întâlnite sunt melancolie, tristețe, toamnă, septembrie, cer, dor, poate și altele care definesc acest debut poetic. Ascund în ele focul nemuritor al eternei iubiri ce definesc sufletul ca esență divină. Căderi și înălțări, pași sau odihnă, frământări și nostalgice amintiri se împletesc în
Emilia Dănescu: Zestrea toamnei () [Corola-blog/BlogPost/339622_a_340951]
-
internă (reveria sentimentelor ce pornesc din interior) și o alta externă (reveria indusă de caracterele estetice, atrăgător-încântătoare și seductive ale naturii). Reținem ca surse la reverie și șoaptele („Șoapte”), mângâierile („În căutarea mângâierii tardive”), neliniștea („Constrâns la amurguri”; „Extreme albe”), melancoliile („Vârstă”) și timpul („Formă de concesie”; „Înspre gândurile lui Dumnezeu”). Visul își trage, deci, puterea și din natură. Zăpada, de exemplu, îmbie la visare: „De pe sanie,/scrutam dealurile cu privire mândră/de mare domnitor/ domnitor al tăcerii” („Zăpadă și vis
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]
-
din 1992 (relatată). Este vorba, în fapt, de o singură meditativă călătorie complexă în care converg o călătorie emoțională, o călătorie intelectuală, un element al prezentului și un fundament al trecutului. Eul artistic trăiește experiența unei nostalgii și a unei melancolii: „conduc prin propriul meu trecut visător” (p. 48). O carte pasionantă, o lectură desfătătoare cu o concluzie legată intim de trecerea timpului: drumurile sunt pentru a călători, iar nu pentru a ne conduce la o destinație; cât suntem pe drum
ANDREI CODRESCU: Transparenţa S.U.A./U.S.A. transparence (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339585_a_340914]
-
plus, este pus în perspectiva devenirii irepresibile: „An de final, în viața de liceu e seară” („Promoție de iunie”). În pofida intenției de a scoate „regretul din gând” („De comun acord”), tonalitatea de bază a volumului este una de tristețe și melancolie. Este o notă favorizantă, fiindcă să ne amintim ce spunea Edgar Allan Poe în „Principiul poetic”, „melancolia este cel mai legitim dintre toate tonurile poetice”. În fapt, nu este vorba de o melancolie goală și abstractă. Lirismul este impregnat de
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
de iunie”). În pofida intenției de a scoate „regretul din gând” („De comun acord”), tonalitatea de bază a volumului este una de tristețe și melancolie. Este o notă favorizantă, fiindcă să ne amintim ce spunea Edgar Allan Poe în „Principiul poetic”, „melancolia este cel mai legitim dintre toate tonurile poetice”. În fapt, nu este vorba de o melancolie goală și abstractă. Lirismul este impregnat de o tristețe meditativă, de interiorizare a faptelor de viață și punere în perspectivă a unei înțelegeri binevoitoare
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
a volumului este una de tristețe și melancolie. Este o notă favorizantă, fiindcă să ne amintim ce spunea Edgar Allan Poe în „Principiul poetic”, „melancolia este cel mai legitim dintre toate tonurile poetice”. În fapt, nu este vorba de o melancolie goală și abstractă. Lirismul este impregnat de o tristețe meditativă, de interiorizare a faptelor de viață și punere în perspectivă a unei înțelegeri binevoitoare. Privirea reflexivă este o alternativă la indiferență. Ea este, totodată, interogativă și iscoditoare, vizând înțelegerea unor
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339628_a_340957]
-
spirit elevat, uitându-se atent să vadă pe unde merge. Privirea înregistrează prospețimea peisajului. Totodată, în mod analog, spiritul filmează câmpul de comprehensiune intelectuală. Privirea este modulată de sfială. Spiritul este marcat de devoțiune. Jurnal ce reține locuri și gânduri, melancolii lirice și peisaje, „Sextant” este o lectură de nostalgii meditative și de neliniști intelectualizate. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
internă (reveria sentimentelor ce pornesc din interior) și o alta externă (reveria indusă de caracterele estetice, atrăgător-încântătoare și seductive ale naturii). Reținem ca surse la reverie și șoaptele („Șoapte”), mângâierile („În căutarea mângâierii tardive”), neliniștea („Constrâns la amurguri”; „Extreme albe”), melancoliile („Vârstă”) și timpul („Formă de concesie”; „Înspre gândurile lui Dumnezeu”). Visul își trage, deci, puterea și din natură. Zăpada, de exemplu, îmbie la visare: „De pe sanie,/scrutam dealurile cu privire mândră/de mare domnitor/ domnitor al tăcerii” („Zăpadă și vis
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie () [Corola-blog/BlogPost/339672_a_341001]
-
explică, doar ni le impune fără discuție. Divinitatea este supremă și îndreptățită, de la scara profundului ei cosmic, să dispună de fatumul nostru. Cu un text care îmbină filosofia cu investigația psihologică, Pan Izverna reconstituie realități ale unei lumi prinse de melancolie, în orice caz, fără suficientă rezistență în fața agresiunii economice de astăzi. Cartea (în sens general, ca obiect dăruit cu pagini care oglindesc spații anticipate sau nu) ne oferă acel răgaz, de a sta de vorbă cu noi înșine, pe care
Pan Izverna: Cartea unui romantic laborios () [Corola-blog/BlogPost/339684_a_341013]
-
Îmi cerea fără gesturi să-l scot dintre păianjeni și să-l mărturisesc de acum încolo la orice pas. Nu am făcut-o. De ce m-aș fi băgat unde nu-mi era locul? A trecut încă o toamnă roasă de melancolie și o iarnă viforoasă peste catapeteasma Bisericii mele. Iisus este tot acolo și mă așteaptă sigur. Uneori îl visez plângând. În scrisoarea Iisus cel bătut în cuie de cositor, poposim în casa bunicilor scriitoarei. Iisus era între noi, la locul
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
Prin interferențe și prin inserție, liedurile baciene creează un joc continuu de lumini și umbre, în care bucuria de a trăi alternează, ca-n viață, cu sentimente de nepăsare, iubirea se preface foarte des în ură, tristețea se mângâie cu melancolia: „Stăteam așa, cu mine, privindu-te./ Tâmpla timpului/ semăna c-o seară de vineri / albă și plină de suflet.// Și tu, curgătoare ca o umbră,/ alergai în jurul inimii mele, / făcută țurțur” (Lied 27, p.81). De multe ori, textul devine
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
durere nimicitoare. Pentru alții poate fi un rău necesar, o normalitate, o obișnuință, o stare de spirit. În multe lieduri, G. Baciu abordează sentimentul singurătății care doare, în „basmul lumii”, într-un decor „cu zgomot de iguane/ și țipăt de melancolie” (Lied 24). Alte ori, singurătatea poetului intră în rezonanță cu natura, cu leagănul toamnei care „bolborosește pe trotuare/ mâncând rădăcini de copaci la prânz”, iar în acest decor sumbru, poetul găsește interesant „numai cântecul umbrei/ care ți se prelinge pe
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU ZIDURILOR Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU ZIDURILOR De nu s-ar fi înălțat, până la Ceruri, si zidurile, si meșterii, si iedera, ar fi murit de melancolie - de nu s-ar fi prăbușit, răscoapte, zidurile și îngerii, si întemnițații, si sihaștrii, ar fi murit de melancolie. ELOGIU PATRIARHULUI Sunt patriarhul vieții mele! și, cojoc, pe umăr port, de baci la stele - sunt dragele-mi mioare, si ce
ELOGIU ZIDURILOR de ION MARZAC în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340793_a_342122]
-
Autorului ELOGIU ZIDURILOR De nu s-ar fi înălțat, până la Ceruri, si zidurile, si meșterii, si iedera, ar fi murit de melancolie - de nu s-ar fi prăbușit, răscoapte, zidurile și îngerii, si întemnițații, si sihaștrii, ar fi murit de melancolie. ELOGIU PATRIARHULUI Sunt patriarhul vieții mele! și, cojoc, pe umăr port, de baci la stele - sunt dragele-mi mioare, si ce bogat mă țin, și-s mândru că tot ceru-i carpatin - sunt patriarhul vieții mele! și cușma port, ca
ELOGIU ZIDURILOR de ION MARZAC în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340793_a_342122]
-
Autorului Și umbra nu mai pleacă de pe-aici Și-a instalat un cort de veșnicie Chiar un descântec de ai ști să zici Nu mai miroase-acum a iasomie... Izvoare nu mai cântă sus în munți Tăcerea le-a adus melancolia Și printre frunze plâng copaci cărunți A adormit în toamne ciocârlia... Privighetoarea și-a pierdut sonorul E liniște de moarte-n dimineți Pe ici , pe colo mai aleargă dorul Prinzându-și lacrima între scaieți... Îmi place să fiu singură în
SINGURĂ ÎN TOAMNA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340829_a_342158]
-
momentelor si a gesturilor dintre cei doi iubiți. Sentimentul de reverie rezultă și din cele două secvențe temporale, trecutul și prezentul, ce se întâlnesc într-o simetrie perfectă. “Mă voi întoarce din drum cândva”, afirmă poeta, amplificând astfel atmosfera de melancolie în care se înscrie întreaga poezie. “Trebuie să fie și altceva!!!!” În “Masca”, reflecția asupra trecerii timpului, ușor mirată, stă sub semnul cugetării filosofice: Aceeași masă pe care scriu,/ Aceeași copaci care-și leagănă frunza,/ Oamenii ce seamănă între ei
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
ochii mei de cer ai întins perdea de toamne Umbre ai născut și pier diminețile. Și Doamne, De ce mă ascunzi în el când nimic nu mai ajunge Printre ploile din noi? Visul verde-n ochi se frânge... Și eu cânt melancolii peste brațe desfrunzite Cu arcuș de mângâiere peste frunzele rănite; Goale ramuri se apleacă înspre destinații false Toamna râde peste vară-mprăștiind tristeți și farse... Precum orbii te mai simt încă-n mine cum exiști Te mai știu din amintiri, te
EU, VIOARĂ FĂRĂ NUME de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341262_a_342591]
-
atâtea inimi furi! Valsează-n ton cu tine atâtea constelații Cu galbene eșarfe pe brațe de furtuni, Se-nchină-adânc și luna, stârnind reverberații Când sunetele ploii în suflete ne-aduni... Ce roșu mă-ntomnezi, tu, toamna mea nurlie Cu zbuciumul din gene, melancolii născând; Ecouri strigi în mine și ploi și simfonie Mai ning din ceruri astăzi, în galben suspinând... Referință Bibliografică: Ce roșu mă-ntomnezi! / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
CE ROŞU MĂ-NTOMNEZI! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341271_a_342600]