2,962 matches
-
locul unde o casă este demolată și apoi, apropiindu-se și mai mult, pe zidul (căzut, povîrnit sau rămas Încă puțină vreme În picioare) unde un melc se deplasează cu lentoarea-i caracteristică - netulburat. Sau poate, textul nu ne spune, melcul se află de multă vreme acolo, fixat pe zid (el sau doar cochilia În care a trăit). În felul acesta, fără să deformeze cu nimic autenticitatea lor, textul evocă imaginile existente aevea și ni le aduce În fața ochilor. Putem discerne
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
un anume univers tematic care circumscrie ambele imagini - casa. Al doilea este cuvîntul netulburat. Plecînd de la ele, putem sesiza și cîteva diferențe, opoziții și contraste. Există o opoziție Între universul uman și cel al ființelor simple din natură, reprezentat de melc. Opoziție care devine contrastantă cînd luăm aminte la acțiunile violente și ușor isterice ale omului care ridică și dărîmă case În comparație cu melcul care-și duce mereu, una și aceeași, casa cu el. Casă care crește din el, odată cu el, care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
opoziții și contraste. Există o opoziție Între universul uman și cel al ființelor simple din natură, reprezentat de melc. Opoziție care devine contrastantă cînd luăm aminte la acțiunile violente și ușor isterice ale omului care ridică și dărîmă case În comparație cu melcul care-și duce mereu, una și aceeași, casa cu el. Casă care crește din el, odată cu el, care e una cu el. Casă care rămîne nealterată În urma lui, așa cum o găsim și azi În straturile geologice din urmă cu milioane
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
În vreun fel din poemul de mai sus această atitudine? Vituperează autoarea În apărarea patrimoniului periclitat? O podidesc lacrimile cînd vede sacrilegiul? Categoric, se abține. Poate că am putea-o ghici acum, cînd știm despre ce e vorba, În postura melcului retras cu discreție, cu toate regretele sale, În cochilia unui haiku. Covata crăpată sub streașinăcovata crăpată plină cu soare Iulian Dămăcuș 4-6-5, schema silabică neglijată compromițător sau luată-n răspăr? Dar poți vorbi oare cu suficientă credibilitate de o covată
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
gazdei. g) Cum ne comportăm pe stradă? Dar în mijloacele de transport în comun? Pe stradă trebuie să avem o ținută corectă și firească. Mersul trebuie să aibă un ritm normal. Nu alergăm, dar nici nu mergem în pași de melc. Nu trebuie să-i deranjăm pe cei din jurul nostru. Dacă din greșeală am lovit pe cineva neapărat ne cerem scuze. Suntem foarte atenți când traversăm strada și nu ne aventurăm să „tăiem” calea tramvaielor sau mașinilor. Nu trebuie să contăm
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
a întrunit cea mai largă susținere științifică pornește de la rom. vechi buăr (< lat. bubalus), auzit de slavi *buhăr (dovadă o variantă dialectală actuală bohor) și transformat în bihor (ca în bubalus > buvalo > bivol); încă o dovadă o reprezintă bulg. buher, „melc“, care, cum se spune în folclorul nostru, „scoate coarne bourești“. Toponimul Bihor, fonetizat de slavi, a fost „retrecut“ la romîni. De la aceștia l-au luat maghiarii sub forma Bihor (la fel cum sl. bivol a fost adaptat ca bival). Așadar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
carte de bucate datează de la începutul secolului 14, iar cel mai vechi manuscris de la noi, cu acest conținut, datează de la jumătatea secolului 17, din epoca brâncovenească, și se numește Carte întru care să scriu mâncările de pește și raci, stridii, melci, legumi, ierburi și alte mâncăruri de sec și de dulce, dupre orânduiala lor. Cuvinte moștenite din latină Despre prânzurile prelungite ale aristocraților romani s-a scris mult. Despre ce mâncau oamenii de rând aflăm din cuvintele latinești transmise limbilor romanice
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
din această cauză rușii, în optica lui Păstorel, nu au o bucătărie națională. Ce lipsește? În primul rând, tendința către exhaustivitate... Acel meniu trebuie să cuprindă (ori să poată cuprinde) aproape tot ceea ce este mâncabil: de la stridii până la fazan, de la melci și broaște până la fructe, toate trebuie să fie/să poată fi prelucrate conform unui stil culinar național. Din această enumerare vor lipsi, desigur, anumite ingrediente pe care barierele culturale le transformă, pentru europeni, de pildă, în lucruri ne-mâncabile (ne
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sunt apoi afumate deasupra unui foc de coji de nucă și, la sfârșit, carnea este prăjită cu boabe de susan. Putem vorbi despre tendință către exhaustivitate? Cum să nu?!5 Este suficient să precizăm că se mănâncă destul de frecvent și melci, labă de urs ori broască țestoasă. Alte animale nu vor fi pomenite aici... Un text clasic chinezesc, „Primăvara și toamna lui Lü Buwei“ (Analele lui Lü Buwei, compilație scrisă în jurul anului 240 î.Cr.), cuprinde o secțiune consacrată gastronomiei; un nobil
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
face, dacă nu va veni ploaie, atunci «norocul grădinarilor!»“ (Din psihologia poporului român). Referindu-se tot la bucătăria țărănească, Radu Anton Roman lansează o întrebare căreia nu îi poate găsi răspuns; descoperind multe izvoare care pomenesc consumul destul de important de melci, scoici, raci și broaște în lumea rurală de pe vremuri și constatând dispariția totală a acestora din bucătăria țărănească a ultimei jumătăți a secolului XX (și disprețul față de astfel de „spurcăciuni“), domnia sa se întreabă: „Ce s-a întâmplat în mai puțin
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
o asemenea distanță față de bucate altfel gustoase, ieftine și la ndemână? [...] N-am putut detecta nici o cauză limpede.“ Nu există un răspuns la această întrebare, deoarece premisa de la care se naște întrebarea este eronată. țăranii români nu mâncau scoici, raci, melci ori broaște din cine știe ce rafinat interes gastronomic, ci pur și simplu din dorința de a „păcăli“ posturile, de a avea în farfurie ceva proteine de origine animală în lungile intervaluri de interdicții alimentare. De pildă, așa cum afirmă Mihai Lupescu, „racii
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
post, dar de când l-a apucat un pește de deget pe Domnul Cristos și l-a încruntat de a curs sânge, de atunci nu se mănâncă.“ Pentru țărănimea săracă, peștele era mai dificil de pus în farfurie; de aceea, scoicile, melcii, racii ori broaștele, care erau la îndemână și, mai ales, nu costau nimic, au devenit „peștii“ amărâților. Ce aveau în comun cu aceștia din urmă? Aceeași „absență“ a sângelui, care trebuie înțeleasă ca absență a sângelui cald. Atunci când biserica a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de nevoie toarăș și l fac, Din absolut orice parte, Toți se feresc ! Ca de drac! Morală: Cu un prost la drum de ești, Să-ți faci bine cărțile, Spre-a putea să te ferești, Din tus patru părțile! FABULA MELCILOR Într-o margine de pădure, Umbroasă și fără poteci Printre fragi roșii și mure, Locuiau cu casa-n spinare, Câteva sute de melci; Dintre ei în fiece dată Se detașa net o ființă aparte, Puțin cam... ciudată, Dar foarte dotată
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
ești, Să-ți faci bine cărțile, Spre-a putea să te ferești, Din tus patru părțile! FABULA MELCILOR Într-o margine de pădure, Umbroasă și fără poteci Printre fragi roșii și mure, Locuiau cu casa-n spinare, Câteva sute de melci; Dintre ei în fiece dată Se detașa net o ființă aparte, Puțin cam... ciudată, Dar foarte dotată : Frumoasă ! Era minunată, Înzestrată cu daruri sublime și multe, Îi plăcea să citească, s-asculte Literatură și muzică bună, Zeiește știa să compună
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
și rece, Umezeală...era, Mâncare... se mai găsea, Iar timpul trece și trece... Ființa era grațioasă, Dar și foarte, foarte gingașă, Ba chiar era mofturoasă; Va pleca mai departe După ce absolut toate, Vor fi curate, curate! Știți cum lucra ? Ca melcul încet, cu răbdare, Doar știți ce avea în ...spinare! Ce ciudățenie, Nenorocitul principiu De... curățenie! Era cred, un viciu Care timpu-i fura, Timp ce nu mai...era! Cu tristețe vă spun, în sfârșit, Că de muncă-n zădar s-a
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
succes! Are ca mascotă o ,,pajură"...și-un ,,cap"pe revers! 36. Astăzi oricine înfruntă, fără frică, un eu...românesc ! 37. Ce calități nutritive posedă brânza caprelor...de tăiat lemne ?! 38. La masă ne-a fost oferită, delicioasa supă de melci... fosilizați ! 39. Se poate crește în coteț fără a-i murdări codița -un porcușor...de apă dulce?! 40. Este foarte periculos să arunci în curtea vecinului, pisica...sălbatică ! 41. Ca animal de companie mi-ar plăcea să mă plimb cu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
umezelii, al sevei de sub cojile trunchiurilor... Priveam minute-n șir furnicile suind pe scoarța pătată de rășină, răsturnam cîte-o piatră ca să găsesc vreo scolopendră decolorată... încercam 52 să scot din cochilia lui uscată, lipită pe-o frunză, fragilă ca hârtia, melcul care se străvedea înăuntru ca o încîlceală de firișoare verzui și negre... pipăiam sporii aspri de pe dosul frunzelor de ferigă... Mă ghemuiam acolo, în cel mai umed, cel mai secret ascunziș al grădinii, și rămâneam așa, privind libelulele și păianjenii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Dar cum? în ce fel se leagă toate lucrurile astea? Pentru că mai simt că legăturile sânt oblice, că acolo, în obscuritatea de nepătruns unde se ating molatic sinapsele, unde chemoreceptorii se întind în cărnița transparentă ca firicelul negru din coarnele melcului, Lulu nu este el însuși un mesaj, ci trimite la un mesaj, Lulu e numele unui tunel, al unui coridor aflat adânc sub țeasta mea, un loc obligatoriu de trecere spre adevărata Enigmă. Pe culoarul Lulu sânt uși încuiate, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și scârbă, am apucat lacătul și l-am smuls din vergele. Sângele cafeniu a țâșnit în toate părțile, stropind ușa până jos și udîndu-mi mâinile. Am simțit satisfacția vinovată și îngrozită pe care-o aveam în copilărie, când apucam cornițele melcilor și le smulgeam din carnea perlată. Dădeam apoi cu melcul de pământ, priveam cuprins de frisoane cum se scurge lichidul bălos prin carapacea pleznită și fugeam știind că voi fi pedepsit, așteptând dintr-o clipă într-alta o răzbunare nedeslușită
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vergele. Sângele cafeniu a țâșnit în toate părțile, stropind ușa până jos și udîndu-mi mâinile. Am simțit satisfacția vinovată și îngrozită pe care-o aveam în copilărie, când apucam cornițele melcilor și le smulgeam din carnea perlată. Dădeam apoi cu melcul de pământ, priveam cuprins de frisoane cum se scurge lichidul bălos prin carapacea pleznită și fugeam știind că voi fi pedepsit, așteptând dintr-o clipă într-alta o răzbunare nedeslușită. Am deschis ușa. Era mama, tânără, cu părul buclat, într-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ușa glisantă, cu geam arzător, și mă trezeam în plin vis. Cunoșteam holul cel larg, vopsit în verde sumbru, știam ușa mirosind a culori de ulei prin care intrasem și ieșisem de atâtea sute de ori, iar scara melancolică, în melc, ducând la etaj era parcă sculptată în substanța cenușie a creierului meu. Un leșin, o fascinație dulce și tristă mă cuprindeau acolo, în holul întunecat (și totuși iradiind lumina vrăjitorească a amintirilor mai vechi decât memoria), în fața fostei mele case
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
a dat jos, pentru că nu semăna cu al meșterului, pentru că meșterul Luca nu l-a recunoscut după cum l-a învățat pe el tradiția iconografică, scund foarte și subțirel, mare la cap, cu nasul plecat și nările late, galben cam albineț, melcii ochilor găvănați și ochii mari beșicați, mare la frunte și golaș, cu multe zbârcituri și cu urechile mari, barba mică și rară, părul plăviț și cărunt și fălcile trase înlăuntru, pe acest Ioan Gură de Aur eu l-am transfigurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
două case erau deschise, la una stătea o fată cu mai multe pete decât piele, iar la cealaltă un bătrân cu fața deformată și mâini tremurătoare. Nici unul dintre ei nu părea În stare să lucreze mai repede decât cu viteza melcului. Femeia din fața lui cumpărase cam toate sortimentele de meniuri gata preparate imaginabile: curry și cartofi, pizza și cartofi, pui cu cartofi, burger cu cartofi, lasagna cu cartofi... Nu era nici măcar un fruct sau o legumă În căruciorul ei, dar erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
respir puțin aer faustic și mă Îndrept către colina ce urcă lin; mă așez În iarbă și ascult dangătul materiei; jos, la baza colinei, unde Începe aleea, iarba a crescut Înaltă și grasă; piciorul meu se mișcă amenințător către un melc Învărgat, lăsând o dâră de bale argintoase pe lujerul ierbii; Îl iau În palmă, nu se strânge, e lipicios, miroase a spermă proaspătă, Îi recit: „La râpa Uvedenrode/ Ce multe gasteropode/ supramuzicale/ suprasexuale“. Este extrem de atent la poezia lui Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Leigh. — Haide, să plecăm, că poate coboară și vor vedea că sunt cu tine și nu cu un jucător de polo sud-american. — Parcă ziceai că e om de afaceri. — Mă rog. Taxiul se strecura pe Thirteenth Street cu viteza unui melc, prins în traficul din centru care, sâmbătă seara, făcea ca distanța de numai câteva străzi să pară cât o navetă de la New Jersey. Le-ar fi luat zece minute de la clădirea Universității până în West Village, dar niciuna n-avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]