2,571 matches
-
AGENDĂ! urlă Bud pe fundalul zgomotului făcut de malaxor. Gilette, cu ochii dați peste cap: — Sertar, lîngă TV... ambulanță. Bud Îi dădu drumul și alergă În camera de zi. Sertarele erau goale, așa că fugi Înapoi În bucătărie. Gilette, pe podea, mesteca niște hîrtii. Îl strînse pe tip de beregată și acesta scuipă o foaie pe jumătate mestecată. Bud o ridică și ieși, Împleticindu-se. Carnea arsă Îi făcea rău. Netezi hîrtia: nume, numere de telefon pătate, două lizibile: Lynn Bracken, Pierce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu ou..." Zis și făcut. Monica a luat un vas de Jena, a pus în el stratul de macaroane, stratul de brânză și ou, stratul de macaroane... A venit ora mesei și musafirii, vădit încurcați, au încercat o vreme să mestece macaroanele care pocneau spărgîndu-se între dinți. Prietena socotise că este superfluu să precizeze că în prealabil macaroanele trebuie fierte. "N-a fost grav, a comentat Monica povestindu-mi, pentru că musafirii nu erau niște apropiați, așa că nu au putut să spună
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mica zaharniță și lingurița de argint, cafetiera tot de argint, dacă doamna ar fi dorit ceașca mai plină, pîinea prăjită, untul olandez și marmelada englezească. De cum Începeau să se audă sunetele vesele ale micului dejun, marmelada Întinsă pe pîine, lingurița mestecînd zahărul, ceșcuța pusă pe farfurie după fiecare sorbitură, felia de pîine prăjită cronțănind Între dinți, de Îndată ce se auzeau toate aceste mici detalii sonore, o atmosferă blîndă se așternea În Încăpere, ca și cum cele dintîi zgomote ale dimineții ar fi trezit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spus că abia se culcase: nici o cută nu se vedea pe pijamaua lui. Susan, frumoasă ca Întotdeauna, stătea alături de el; ar fi vrut să găsească o soluție mai bună decît asta, mai ales pentru ca Julius să nu sufere. Dar el, mestecînd zahărul În ceașca de cafea, spuse, cu un glas mai blînd decît de obicei, că era timpul ca mucosul ăsta să nu mai stea tot timpul lipit de fustele guvernantei; prea era mereu printre servitori, ba stînd de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o apropia ziua, vom merge la biserică, unde-o să vă obișnuiți Încet-Încet și-o să vă intre În cap locul unde trebuie să stea fiecare. O să stați În ordinea Înălțimii! Nu uitați! Și să nu prind pe vreunul că mestecă anafura! Anafura nu se mestecă! Se Înghite binișor! Cu ochii Închiși! Și fără să vă uitați În dreapta și În stînga! Vai de cel pe care-l văd că trage cu coada ochiului la vecin! Ați Înțeles?“ Au răspuns cu toții că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
merge la biserică, unde-o să vă obișnuiți Încet-Încet și-o să vă intre În cap locul unde trebuie să stea fiecare. O să stați În ordinea Înălțimii! Nu uitați! Și să nu prind pe vreunul că mestecă anafura! Anafura nu se mestecă! Se Înghite binișor! Cu ochii Închiși! Și fără să vă uitați În dreapta și În stînga! Vai de cel pe care-l văd că trage cu coada ochiului la vecin! Ați Înțeles?“ Au răspuns cu toții că da și tremurau de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Arenă și Julius privea Înspăimîntat, scoțîndu-și capul urecheat pe fereastră și trăgîndu-l Îndată Înapoi, fiindcă un negrișor de vreo cincisprezece ani vira capul pe fereastră gata-gata să ajungă pînă la Susan și scuipa Înăuntrul Mercedesului un cocoloș de gumă de mestecat sau fiindcă un ciung Își băga ciotul la capătul căruia atîrnau biletele de loterie și Îi asigura că a doua zi aveau să fie milionari. Lui Susan i se făcu milă de un bărbat care se ciocnise cu automobilul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de grăsime și pe care o duceau repede la gură: Își aplecau fața spre farfurie, În loc să ducă lingura la gură, cum Învățase Julius de mic. Mușcau din pîine cu dinții lor galbeni și formau o Îmbucătură uriașă pe care o mestecau de zor, vorbind și rîzÎnd cu gura deschisă și glumind pe seama celor care nu opriseră lucrul și se opinteau mai departe cu gălețile suind spre planșeul de la etajul doi. Și tot Înfulecînd așa, intrară În vorbă cu Julius, covîrșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la etajul doi. Și tot Înfulecînd așa, intrară În vorbă cu Julius, covîrșit de emoție și beat de fericire că era prieten la cataramă cu ei, prieten adevărat, ce să mai lungim vorba, Încît putea să le spună: nu se mestecă așa și Începu să răspundă la Întrebările lor. — Ai surori, puștiule?... SÎnt grozave, nu-i așa? Îl Întrebă Libarcă. — Am avut o soră, dar a murit. Libarcă vîrÎ lingura goală pînă În fundul gurii, gata s-o Înghită și o scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gătește. „Dumneata mergeai de obicei joia“, spuse Guadalupe cîteva minute mai tîrziu, gîndindu-se că astăzi era vineri și că terminase acatistele. „E ziua domnișorului Julius“, voia să-i spună Arminda, dar Își păstra forțele pentru cămăși și ruda Începu să mestece cu lingura În oală și pachetul era gata și o găină trecu În fugă spre dormitor. CÎteva minute după aceea Arminda se urca Într-un autobuz hodorogit și Începea lupta pentru a feri pachetul cu cămăși de loviturile care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru ca Julius să vadă cît mai mult din această groapă ciudată, mai departe de Country Club decît luna de pe cer. Mercedesul se acoperea de praf și În curînd copiii aveau să-l zgîrie și să fure oglinda retrovizoare, În timp ce Guadalupe mesteca ceva Într-o oală ca o căldare și se uita la Arminda, fără să-i Înțeleagă pe ceilalți doi, mai ales pe copil. Julius rămăsese În picioare, lîngă ușă și simțea cum Îl trage curentul care pătrundea pe fereastră Înghețîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea și-și bea ceaiul nemișcată, ca o moartă, printre plescăiturile lui Carlos, care-și soarbe ceaiul Înghițind odată cu lichidul și bucățile de pîine pe care le-a lăsat să se moaie și mușcă Îmbucături uriașe murdărindu-și mustața și mestecă de zor, plescăiturile acestea sînt singurul zgomot, ascuțit ca un junghi sub becul reumatic și se repetă datorită foamei cumplite și vesele a lui Carlos, se repetă și capătă treptat un ritm, se transformă Încet-Încet Într-un comentariu, sîntem gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
repetă și capătă treptat un ritm, se transformă Încet-Încet Într-un comentariu, sîntem gata să zîmbim, voi fi din nou Julius și aici, o să rîdem cu toții, pînă și Guadalupe se uită la ei surdă, pesemne crede că mai trebuie să mestece În oala ei ca o căldare și poate de aceea becul face să se Întunece plescăiturile cu o clipă mai Înainte decît cere ritmul și umezeala căsuței Îi pătrunde pînă la oase. S-a lăsat noaptea În Florida și mustăcioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-i cine știe ce minune, spuse. Ce știi tu, mucosule! — Pianele bune nu miros a pipi de pisică, ha, ha, ha... Și o zbughi ca din pușcă, Bobby era gata să se ia după el, dar Îi stătea În drum fiul electricianului mestecînd chewing-gum, plescăind din buze și legănîndu-și un picior În ritmul muzicuței lui rablagite. Bobby hotărî Încă o dată să cheltuiască cu Sonia banii din pușculița lui Julius, se Întoarse și intră tot pe unde ieșise, gîndindu-se că pe băiatul electricianului Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să vadă o casă pe care un prieten de-al lui dorea să o închirieze. Ea era îngrijorată că se va împăca cu Mai la prânz, dar se părea că drumul ei era liber... —Țigări? se rugă Trix. Gumă de mestecat fără zahăr? — Da. Țigări. Ușa se deschise din nou și Jack își făcu apariția, arătând foarte supărat. Trix țopăi fricoasă înapoi la biroul ei și, cu o mișcare din încheietură, a deschis un sertar, a aruncat țigările înăuntru și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din cap și apelând din nou la gene. —Mă lași să te scot în oraș? E, asta ar trebui să fie învățătură de minte. Era ca un iepure înghețat în lumina farurilor, un iepure care mușcase mai mult decât putea mesteca. Sau ceva de genul ăsta. Nu se poate să îmi placă de el doar pentru că e celebru și admirat. Asta ar face din mine un om foarte superficial. —OK. Se pare că vocea i-o luase înainte, fără voia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
dacă nici atunci nu răspundea la telefon....? Iisuse! Noi de obicei ne uităm la un film sâmbătă seara, o informă mama ei. From Here to Eternity - cât de potrivit, se gândi Ashling, în timp ce seara se întindea ca o gumă de mestecat. Simțindu-se exclusă, tânjea să fie în Dublin, cu prietenul ei. Și, în timp ce Burt Lancaster făcea nebunii cu Deborah Kerr, Ashling se întreba cum se descurcă Marcus și dacă Ted și Clodagh chiar s-au dus să îi vadă numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui Molly de dulciuri și scoase o bomboană între degete. Pentru tine? dădu ea din gene către Molly. Nu, pentru mine. Ignorând protestele lui Molly, a pus bomboana între buze, a supt-o ușor, după care a tras-o înăuntru, mestecând-o într-un mod care evident îi provoca o plăcere enormă. —Clodagh? spuse Dylan. —Mmmm? —Clodagh? Ea a devenit instantaneu conștientă și a început să ronțăie bomboana serios. —Ce? —Ești bine? Bine. —Pari puțin distrată. — Da? —La ce te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
are cineva această bănuială și ce-i... ce-i cu ideea asta bizară de a ne citi? Ce ai aici, Ippolit? — Ce-i asta? Ce l-a apucat din nou? întrebau toți cei din jur. Toți se apropiau, unii încă mestecând din mers; plicul cu sigiliul roșu îi atrăgea ca un magnet. — L-am scris, cu mâna mea, ieri, după ce v-am dat cuvântul că vin să stau la dumneavoastră, prințe. L-am scris toată ziua de ieri, apoi în timpul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Egiptului ... Am zis, gata! zbiară iritat împăratul. Se întoarce agitat și apucă de pe lădița din spatele său un castronaș de lut. Îl așază în poală și, ostentativ, se pune să ronțăie zgomotos firișoarele de țelină date pe răzătoare. După cât de repede mestecă, Ianuarius înțelege că l-a supărat foarte rău. — Țelina-i foarte sănătoasă, rostește încurajator. Tot nu l-a îmbunat pe bătrân. Mai face o încercare: — Este ușor de digerat, nu încetinește inteligența și nici nu stârnește pofta de pâine. Surâde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu-i prea mai folosește. Instantaneu, zâmbetul se transformă într-un rânjet autocompătimitor. Râde ciob de oală spartă, se admonestează singur. — Antonius Musa mă pune să mă hrănesc cu mâncarea asta de iepuri, mormăie Augustus cu gura plină. Termină de mestecat și înghite de mai multe ori ca să facă ierburile să alunece pe gâtlej în jos. Ceva dreptate tot are, grăiește apoi. Se scobește tacticos cu unghia între dinți, după care își șterge degetele unsuroase de tunica pe care o poartă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mă descurc eu cu maică-ta, mormăie tatăl. Aeserinus se face nevăzut. Privește în urma lui cu tristețe. Edu cația băieților este o altă notă discordantă între el și Vipsania. Toate preceptele ei încep cu nu. Nu atinge. Atinge, dar nu mesteca. Mestecă, dar nu înghiți. Cum e cu putință să ridice atâtea bariere în calea acestor mici personalități în curs de dezvoltare? Copiii vin pe lume prin noi, dar nu din noi. Legătura pe care o avem cu ființa nenăscută e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
descurc eu cu maică-ta, mormăie tatăl. Aeserinus se face nevăzut. Privește în urma lui cu tristețe. Edu cația băieților este o altă notă discordantă între el și Vipsania. Toate preceptele ei încep cu nu. Nu atinge. Atinge, dar nu mesteca. Mestecă, dar nu înghiți. Cum e cu putință să ridice atâtea bariere în calea acestor mici personalități în curs de dezvoltare? Copiii vin pe lume prin noi, dar nu din noi. Legătura pe care o avem cu ființa nenăscută e hotărâtă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să scape de tevatură și de cheltuieli printr-o eliberare ilegală. Întreabă brusc: — De ce l-ai eliberat? Libo răspunde cu gura plină, împroșcând cu salivă în jur. — Tata i-a promis că la moartea sa... Asinius Gallus îl lasă să mestece în tihnă. Nu mai e nevoie să-i spună restul. Înțelege motivul. Prevederile legii limitează cu strictețe numărul de sclavi pe care un stăpân îi poate elibera testamentar. Cu cât are mai mulți, cu atât are dreptul la mai puțini
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Asta și zise. Evident, Agliè cunoștea bine și engleza de conversație, pentru că nu reuși să-și ascundă satisfacția, fără să se rușineze de acest act de vanitate. „Dragi prieteni”, zise el, „când un domn, al cărui nume Îmi este necunoscut, mestecă o compilație despre misterul piramidelor, nu poate să spună decât ceea ce știu acum și copiii. M-aș fi mirat dacă ar fi spus ceva nou.” „Deci”, ezită Belbo, „domnul ăsta spuse pur și simplu adevăruri răsuflate.” „Adevăruri?” râse Agliè, deschizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]