4,293 matches
-
elaborând filosofia transcendentală, Kant ar fi urmărit să stabilească acele condiții care fac posibilă experiența, altfel spus cunoașterea noastră despre fapte în genere. Ulterior, prin „aplicarea” categoriilor și principiilor filosofiei transcendentale, Kant ar fi formulat principiile metafizice ale științei naturii. Metafizica specială s-ar situa, așadar, în continuarea celei generale. Categoriile și principiile metafizicii generale capătă anumite specificări atunci când sunt aplicate genului aparte de obiecte și relații ale simțului extern, desemnat de Kant prin expresia „natură corporală”. O relație de dependență
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
posibilă experiența, altfel spus cunoașterea noastră despre fapte în genere. Ulterior, prin „aplicarea” categoriilor și principiilor filosofiei transcendentale, Kant ar fi formulat principiile metafizice ale științei naturii. Metafizica specială s-ar situa, așadar, în continuarea celei generale. Categoriile și principiile metafizicii generale capătă anumite specificări atunci când sunt aplicate genului aparte de obiecte și relații ale simțului extern, desemnat de Kant prin expresia „natură corporală”. O relație de dependență în sens invers a metafizicii generale de metafizica specială și, prin urmare, de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
așadar, în continuarea celei generale. Categoriile și principiile metafizicii generale capătă anumite specificări atunci când sunt aplicate genului aparte de obiecte și relații ale simțului extern, desemnat de Kant prin expresia „natură corporală”. O relație de dependență în sens invers a metafizicii generale de metafizica specială și, prin urmare, de știința matematică a naturii nu este avută în vedere. O observație care, în contextul discuției asupra relației dintre filosofia transcendentală și cercetarea condițiilor de posibilitate ale științei matematice a naturii poate căpăta
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
celei generale. Categoriile și principiile metafizicii generale capătă anumite specificări atunci când sunt aplicate genului aparte de obiecte și relații ale simțului extern, desemnat de Kant prin expresia „natură corporală”. O relație de dependență în sens invers a metafizicii generale de metafizica specială și, prin urmare, de știința matematică a naturii nu este avută în vedere. O observație care, în contextul discuției asupra relației dintre filosofia transcendentală și cercetarea condițiilor de posibilitate ale științei matematice a naturii poate căpăta funcția unui avertisment
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
relației dintre filosofia transcendentală și cercetarea condițiilor de posibilitate ale științei matematice a naturii poate căpăta funcția unui avertisment este cea care se găsește in scrisoarea lui Kant, din septembrie 1875, către Chr. G. Schütz („Înainte de a trece la promisa metafizică a naturii, eu a trebuit să o stabilesc pe aceea care este o simplă aplicare a acesteia...”) nu a atras mult timp atenția comentatorilor. S-a presupus în mod tacit că filosofia transcendentală elaborată în CRP este în mare măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
unora din presupozițiile metafizice ale științei newtoniene reprezintă o prestație remarcabilă a lui Kant, care poate fi luată drept model de către cei care și-ar asuma o sarcină asemănătoare în cazul fizicii relativiste sau cuantice 19. Teza autonomiei depline a metafizicii generale în raport cu metafizica specială, separarea „Analiticii transcendentale” de cercetarea condițiilor de posibilitate ale științei newtoniene, a primit cele mai ample elaborări în lucrări mai recente consacrate teoriei științei a lui Kant de către Gordon G. Brittan jr. și Gerd Buchdahl. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
metafizice ale științei newtoniene reprezintă o prestație remarcabilă a lui Kant, care poate fi luată drept model de către cei care și-ar asuma o sarcină asemănătoare în cazul fizicii relativiste sau cuantice 19. Teza autonomiei depline a metafizicii generale în raport cu metafizica specială, separarea „Analiticii transcendentale” de cercetarea condițiilor de posibilitate ale științei newtoniene, a primit cele mai ample elaborări în lucrări mai recente consacrate teoriei științei a lui Kant de către Gordon G. Brittan jr. și Gerd Buchdahl. Iată câteva din argumentele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și că, prin ele, filosofia transcendentală ar fi legată de știința matematică a naturii din epocă. De unde și consecința că punerea în discuție și revizuirea acestor principii, prin evoluțiile pe care le-a cunoscut gândirea fizică, s-ar răsfrânge asupra metafizicii generale a lui Kant. Aceasta din urmă nu ar putea fi înțeleasă decât într-o perspectivă istorică, după cum afirmă Strawson. Autorul argumentează că teoria experienței a lui Kant a fost gândită drept un cadru valabil atât pentru cunoașterea comună, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dintâi. Cu referire directă la demonstrațiile date de Kant legilor mișcării în capitolul al treilea al Pmsn, Buchdahl afirmă că ele nu trebuie înțelese drept derivări din principii a priori mai înalte, care au fost formulate în „Analitică”. Relațiile dintre metafizica generală și specială ar fi, dimpotrivă, „neprecise în cel mai înalt grad” (extremely louse)”23. Kant și-ar fi propus ce-i drept să „demonstreze” legea a treia a mișcării („În orice transmitere a mișcării, acțiunea și reacțiunea sunt egale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că ea se sprijină pe considerații care nu sunt „pur empirice”. Buchdahl admite că desfășurarea analizei principiilor metafizice ale științei naturii pe baza tabelei categoriilor creează impresia înșelătoare că ele ar fi fost obținute pur și simplu prin aplicarea principiilor metafizicii generale naturii corporale. În realitate, legile kantiene ale mișcării și în genere caracterizarea dată naturii corporale în Pmsn s-ar baza pe concepte și construcții care au doar o „asemănare analogică” cu cele ale „Analiticii”. De aici concluzia că știința
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mișcării și în genere caracterizarea dată naturii corporale în Pmsn s-ar baza pe concepte și construcții care au doar o „asemănare analogică” cu cele ale „Analiticii”. De aici concluzia că știința postnewtoniană nu poate să afecteze în nici un fel metafizica generală a lui Kant24. Teza lui Buchdahl este că obiectivul urmărit de Kant în Pmsn ar fi fost să arate, prin raportare la categoriile și principiile transcendentale, posibilitatea acelor concepte și legi care constituie „partea pură” a științei naturii, și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care constituie „partea pură” a științei naturii, și nu să ofere o întemeiere a acestora. Altfel spus, Kant și-ar fi propus să integreze aceste concepte și legi în „structura generală a experienței”. În discuție ar fi, așadar, inteligibilitatea principiilor metafizicii naturii corporale, și nu justificarea adevărului lor. Caracterizată în acest fel, relația dintre metafizica generală și cea specială ne apare „destul de slabă”. Tabela categoriilor oferă doar un „ghid” pentru cercetarea fundamentelor conceptuale ale științei naturii 25. Ceea ce Kant și-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acestora. Altfel spus, Kant și-ar fi propus să integreze aceste concepte și legi în „structura generală a experienței”. În discuție ar fi, așadar, inteligibilitatea principiilor metafizicii naturii corporale, și nu justificarea adevărului lor. Caracterizată în acest fel, relația dintre metafizica generală și cea specială ne apare „destul de slabă”. Tabela categoriilor oferă doar un „ghid” pentru cercetarea fundamentelor conceptuale ale științei naturii 25. Ceea ce Kant și-ar fi propus în Pmsn ar fi fost evidențierea structurii conceptuale de bază a științei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
anume că, odată ce s-au produs asemenea mutații, aplicarea principiilor filosofiei transcendentale la analiza fundamentelor conceptuale ale fizicii nu va mai putea avea loc „în modul preconizat de Kant”26. În susținerea tezei unei legături slabe sau relativ imprecise între metafizica generală și metafizica specială un loc deosebit îl ocupă distincția propusă de Buchdahl între trei tipuri de condiții de posibilitate sau de cerințe metodologice, o distincție despre care el crede că este cel puțin în spiritul gândirii lui Kant. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
s-au produs asemenea mutații, aplicarea principiilor filosofiei transcendentale la analiza fundamentelor conceptuale ale fizicii nu va mai putea avea loc „în modul preconizat de Kant”26. În susținerea tezei unei legături slabe sau relativ imprecise între metafizica generală și metafizica specială un loc deosebit îl ocupă distincția propusă de Buchdahl între trei tipuri de condiții de posibilitate sau de cerințe metodologice, o distincție despre care el crede că este cel puțin în spiritul gândirii lui Kant. Un prim tip de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
clar de puncte de vedere din metodologia și filosofia contemporană a științei 30, rezistă confruntării cu pasaje relevante din textele lui Kant precum și cu reflecții generale asupra condițiilor de coerență ale sistemului filosofiei sale teoretice. Cercetări aprofundate asupra relației dintre metafizica generală și metafizica specială a naturii la Kant au fost întreprinse în ultima perioadă de timp de către Eric Watkins, în primul rând pe baza unei examinări atente a pasajelor relevante din Pmsn. Watkins se disociază de comentatori ca Brittan și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de vedere din metodologia și filosofia contemporană a științei 30, rezistă confruntării cu pasaje relevante din textele lui Kant precum și cu reflecții generale asupra condițiilor de coerență ale sistemului filosofiei sale teoretice. Cercetări aprofundate asupra relației dintre metafizica generală și metafizica specială a naturii la Kant au fost întreprinse în ultima perioadă de timp de către Eric Watkins, în primul rând pe baza unei examinări atente a pasajelor relevante din Pmsn. Watkins se disociază de comentatori ca Brittan și Buchdahl atunci când afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în ultima perioadă de timp de către Eric Watkins, în primul rând pe baza unei examinări atente a pasajelor relevante din Pmsn. Watkins se disociază de comentatori ca Brittan și Buchdahl atunci când afirmă că obiectivul principal urmărit de Kant prin elaborarea metafizicii sale speciale a fost întemeierea științei matematice a naturii, care a luat naștere și s-a dezvoltat îndeosebi prin opera lui Newton și a cercetătorilor newtonieni. Kant era convins ca principiile enunțate în scrierea sa din 1786 reprezintă cadrul oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vedere conform căruia principiile metafizice ar fi rezultatul aplicării materiei a principiilor formulate în „Analitică”, și anume prin substituirea termenului materie termenilor care se referă la natură în genere. În acest sens, relația dintre partea transcendental și cea specială a metafizicii naturii nu este una deductivă. Watkins lasă să se înțeleagă faptul că existența unei asemenea relații ar fi fost afirmată de comentatori contemporani, de exemplu, de Robert Butts și Philip Kitcher, ceea ce este discutabil 32. Este plauzibil că o asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fost afirmată de comentatori contemporani, de exemplu, de Robert Butts și Philip Kitcher, ceea ce este discutabil 32. Este plauzibil că o asemenea relație a fost presupusă în mod tacit de toți acei cercetători ai operei lui Kant care credeau că metafizica specială nu ar fi decât un produs secundar al filosofiei sale transcendentale. Acestui punct de vedere Watkins îi opune propria sa interpretare. În ciuda aparențelor create de unele afirmații ale lui Kant, în primul rând de asocierea celor trei legi ale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sensul lui Buchdahl, că odată cu schimbările care au avut loc în fundamentele științei naturii ea nu a devenit anacronică, pot fi apreciate drept parțial îndreptățite. Categoriile și principiile „Analiticii” și principiile formulate de Kant în Pmsn formează un corp unitar. Metafizica generală și metafizica specială a naturii se susțin reciproc. Tocmai în virtutea relației ei esențiale cu preocuparea lui Kant pentru fundamentarea metafizică a științei matematice a naturii, „Analitica” i se înfățișează drept o perspectivă istoric condiționată și, prin urmare, limitată asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că odată cu schimbările care au avut loc în fundamentele științei naturii ea nu a devenit anacronică, pot fi apreciate drept parțial îndreptățite. Categoriile și principiile „Analiticii” și principiile formulate de Kant în Pmsn formează un corp unitar. Metafizica generală și metafizica specială a naturii se susțin reciproc. Tocmai în virtutea relației ei esențiale cu preocuparea lui Kant pentru fundamentarea metafizică a științei matematice a naturii, „Analitica” i se înfățișează drept o perspectivă istoric condiționată și, prin urmare, limitată asupra condițiilor care fac
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
kantian al filosofiei transcendentale nu va fi favorizată dacă acest proiect va fi considerat separat de intenția lui Kant de a oferit o întemeiere a științei matematice a naturii din epoca sa prin cercetarea fundamentelor ei metafizice. Asocierea strânsă dintre metafizica generală și metafizica specială a naturii este pusă în evidență, crede Friedman, îndeosebi printr-o cercetare a modului cum sunt elaborate conceptele metafizice ale științei naturii pe baza categoriilor „Analiticii”. Astfel conceptele metafizice corp și substanță materială sunt introduse prin
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
transcendentale nu va fi favorizată dacă acest proiect va fi considerat separat de intenția lui Kant de a oferit o întemeiere a științei matematice a naturii din epoca sa prin cercetarea fundamentelor ei metafizice. Asocierea strânsă dintre metafizica generală și metafizica specială a naturii este pusă în evidență, crede Friedman, îndeosebi printr-o cercetare a modului cum sunt elaborate conceptele metafizice ale științei naturii pe baza categoriilor „Analiticii”. Astfel conceptele metafizice corp și substanță materială sunt introduse prin adăugarea proprietăților impenetrabilității
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
conceptului substanță întinsă și ideii conservării cantității totale în orice diviziune în părți mici a acestei substanțe. Acestea din urmă sunt determinări necesare ale naturii în genere, nu doar ale naturii corporale. Conceptele corp și substanță materială - concepte centrale ale metafizicii științei naturii - sunt caracterizate de Friedman drept rezultatul aplicării conceptelor pure ale intelectului unor noțiuni empirice, cum sunt impenetrabilitatea, greutatea, forțele de respingere și de atracție. Prin aplicarea analogiilor experienței, a principiilor transcendentale ale substanțialității, cauzalității și comunității substanțelor materiale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]