2,951 matches
-
doi, comunicarea: Iar ea vorbind cu el în somn/ Oftând din greu suspină". În visul protagonistului din nuvela Sărmanul Dionis, acesta încearcă să evadeze din realitate spre a ajunge la Dumnezeu, străbate timpul și spațiul, în care au loc diferite metamorfoze. În idila Sara pe deal evaziunea are loc din contingent în oniric; prin eros se accede la nemurire. ARTE POETICE EMINESCIENE Concepția lui Eminescu despre artă și condiția poetului au fost exprimate în: Epigonii, Glossă, Odă (în metru antic), Criticilor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea". Poezia transfigurează realitatea, re-creează, prin cuvânt, alt univers; e un rezultat al gândirii mitice și simbolice. Poezia transfigurează prin metamorfoza "joc cu icoane"... Poetul caută cuvântul "ce exprimă adevărul" (adevărul vieții, sentimente profunde), aspiră spre o artă ideală, dar nu se poate manifesta într-o societate superficială, meschină. El își exprimă viziunea filosofică asupra iubirii și morții, ridicând privirea la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe tema efemerității omului (fortuna labilis, fugit irreparabile tempus). M. Eminescu a preluat din creația populară teme, motive, simboluri, forme prozodice de limbaj poetic). Revedere este prima poezie în metru popular-trohaic și exprimă concepția generală a poetului despre univers, despre metamorfozele naturii și condiția trecătoare a omului. În cadre amintind de prozodia folclorică se dezvoltă idei noi, cu caracter filosofic. Titlul poeziei sugerează revenirea poetului în spațiul copilăriei, unde are prilejul să revadă codrul și să reflecte cuprins de melancolie asupra
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
solemn, cu tonalități elegiace asemănătoare doinei: "Numai omu-i schimbător/ Pe pământ rătăcitor,/ Iar noi locului ne ținem,/ Cum am fost așa rămânem:/ Marea și cu râurile,/ Lumea cu pustiurile,/ Luna și cu soarele,/ Codrul cu izvoarele". Aflat într-o veșnică metamorfoză, codrul "cu râuri line" este surprins în timpul iernii viscolite, dar și în timpul verii, când regenerează și privește nepăsător, cum trece vremea. Acesta mereu întinerește, pe când stele "scânteie pe locuri" (relația cosmic și terestru), vântul "bate", frunza "sună" și prin conjuncția
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
marilor valori romantice. În poem, filosofia populară (credințe, practici magice, tradiții) se contopește cu viziunea mitică despre nașterea lumii și originea elementelor primare. Din substratul folcloric se rețin: formula de basm cu care se deschide opera, portretul fetei de împărat, metamorfozele Luceafărului (a. se întrupează din cer și mare pentru a căpăta înfățișarea neptunică; b. se întrupează din noapte și soare spre a deveni demon), chemările magice ale fetei de împărat, motivul Zburătorului. Izvoare filosofice sunt în primul rând Kant, Hegel
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ia înfățișare demonică, născându-se din soare și din noapte: "Și soarele e tatăl meu,/ Iar noaptea-mi este muma". De astă dată i se oferă fetei cosmosul, în care ea să fie cea mai strălucitoare stea, dar aceasta refuză. Metamorfozele Luceafărului (înger și demon) ilustrează mitul Zburătorului și reacția geniului este tristă: "Au nu-nțelegi tu oare/ Cum că eu sunt nemuritor,/ Și tu ești muritoare?". Fata nu-l înțelege, îi cere să coboare în lumea ei și să fie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
contemplă constelațiile, închise ochii să poată visa și când îi deschide, văzu o fată cu chip de înger. Dionis privi liniile roșii care începură a se mișca, puse degetul în centrul lor și simți că este tras în trecut. În urma metamorfozei, Dionis devine un călugăr, călugărul Dan, pe vremea lui Alexandru cel Bun, care se visase mirean, cu numele de Dionis. Textul eminescian este ambiguu, impregnat de idei filosofice, mitologice, științifice, care privesc metempsihoza, avatarii (întâmplările), "anamneza" (uitarea altei existențe). Călugărul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
umane. Pentru a atinge absolutul în iubire, omul superior face un pact cu Diavolul, amintind de mitul faustian. Dionis este un personaj dinamic, arhetipal, trăiește drama căutării absolutului, crede în simultaneitatea lumilor și face un pact ca să recupereze lumile anterioare. Metamorfoza umbrei în personaj a permis scindarea personalității. Vicleanul Ruben a reușit cu greu să-l ademenească pe călugărul Dan: "Mult a trebuit până l-am prins în laț pe acest călugăr evlavios...", căruia i-a sugerat ideea luciferică de a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Editura Minerva, București, 1980; Papu, E., Poezia lui Eminescu, Editura Minerva, București, 1971; Perpessicius, Panaitescu D., Eminesciana, Editura Minerva, București, 1989; Petraș, Irina, Un veac de nemurire: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Veronica Micle, Editura Dacia, Cluj, 1989; Petrescu Aurel, Eminescu: metamorfozele creației, Editura Albatros, București, 1985; Petrescu, I. Em., Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, Editura Minerva, București, 1978; Petrescu, I. Em., Eminescu și mutațiile poeziei românești, Editura Dacia, Cluj, 1989; Popp, Aug. Z. N., Caleidoscop eminescian, Editura Eminescu, București, 1987
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
exprima poezia însăși. Partea a doua a articolului prezintă cultura lui Eminescu, om al timpului modern, cultură care i-a alimentat ideile teoretice. Fondul ideatic depinde de "forma frumoasă" a poeziei, considerată "partea cea mai sugestivă în opera lui". Analizând metamorfoza culturalului în estetic, Maiorescu abstractizează forma considerând-o un principiu diferențiator al universului artistic de nonartistic. Rimele eminesciene sunt noi, formate din "împreunarea unui cuvânmt prescurtat (...) sau din două cuvinte" ; utilizarea substantivelor în realizarea rimei. Poeți și critici Acest articol
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe Ana a preluat-o de la Titu Herdelea. După ce a sedus-o pe Ana, atitudinea lui este rece, disprețuitoare, cinică; este "semeț și cu nasul în vânt", "sfidător" când discută cu Vasile Baciu despre zestre. Se poate vorbi de o metamorfoză a protagonistului "de la brutalitate și violență, la prefăcătorie și încântare". După ce patima pentru pământ a fost potolită, a răbufnit patima iubirii pentru Florica, grăbind sfârșitul eroului. Ion este primul erou literar realizat în mod obiectiv. Caracterizarea Anei Ana reprezintă o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spații lingvistice diferite (concret și abstract) și realizează o imagine fascinantă, dinamică, expresivă. În urma restructurării limbajului, textul poetic este ușor deviat: leoaica "a sărit în față", "a înfipt", "a mușcat". "Mușcătura" însă nu provoacă durere, ci doar schimbarea de stare, metamorfoza, accentuată prin reluarea ritmică "în față", "în față", "de față". Unul dintre simbolurile nichitastănesciene este cercul, în care deslușim transparență și oglindire: Și deodată-n jurul meu, natura/ se făcu un cerc, de-a-dura,/ când mai larg, când mai aproape,/ ca
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în România literară, nr. 21, 1983. Manolescu, N., Julien Green și strămătușa mea, Editura Cartea Românească, București, 1984. Manolescu, N., Despre poezie, Editura Cartea Românească, București, 1987. Manolescu, N, Istoria critică a literaturii române, Editura Minerva, București, 1990. Manolescu, N., Metamorfozele poeziei. Metamorfozele prozei, Editura Polirom, Iași, 1993. Manolescu, N., Metamorfozele poeziei, Editura Timpul, Reșița, 1996. Manolescu, N., Arca lui Noe, Editura Gramar, București, 1998. Manolescu, N., Literatura română postbelică, Editura Aula, Brașov, 2001. Manu, Emil, Ion Minulescu și conștiința simbolismului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
literară, nr. 21, 1983. Manolescu, N., Julien Green și strămătușa mea, Editura Cartea Românească, București, 1984. Manolescu, N., Despre poezie, Editura Cartea Românească, București, 1987. Manolescu, N, Istoria critică a literaturii române, Editura Minerva, București, 1990. Manolescu, N., Metamorfozele poeziei. Metamorfozele prozei, Editura Polirom, Iași, 1993. Manolescu, N., Metamorfozele poeziei, Editura Timpul, Reșița, 1996. Manolescu, N., Arca lui Noe, Editura Gramar, București, 1998. Manolescu, N., Literatura română postbelică, Editura Aula, Brașov, 2001. Manu, Emil, Ion Minulescu și conștiința simbolismului românesc, Editura
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și strămătușa mea, Editura Cartea Românească, București, 1984. Manolescu, N., Despre poezie, Editura Cartea Românească, București, 1987. Manolescu, N, Istoria critică a literaturii române, Editura Minerva, București, 1990. Manolescu, N., Metamorfozele poeziei. Metamorfozele prozei, Editura Polirom, Iași, 1993. Manolescu, N., Metamorfozele poeziei, Editura Timpul, Reșița, 1996. Manolescu, N., Arca lui Noe, Editura Gramar, București, 1998. Manolescu, N., Literatura română postbelică, Editura Aula, Brașov, 2001. Manu, Emil, Ion Minulescu și conștiința simbolismului românesc, Editura Minerva, 1981. Marcea, Pompiliu, Ioan Slavici, E.P.L., București
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Pecie, I., Romancierul în fața oglinzii, Editura Cartea Românească, București, 1989. Perian, Gheorghe, Scriitori români postmoderni, Editura Didadctică și Pedagogică, București, 1996. Petraș, Irina, Un veac de nemurire: Mihai Eminescu, Ion Creangă, Veronica Micle, Editura Dacia, Cluj, 1989. Petrescu, Aurel, Eminescu: metamorfozele creației, Editura Albatros, București, 1985. Petrescu, Ioana, Em., Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, Editura Minerva, București, 1970. Petrescu, Ioana Em., Configurații, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981. Petrescu Ioan Em., Eminescu și mutațiile poeziei românești, Editura Dacia, Cluj, 1989. Petrescu, Liviu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spirit, unde se interzicea schimbarea formei de guvernământ, se menținea confuzia puterilor în stat și un regim al proprietății destul de precar. În această perspectivă, anul 1990 a fost un răstimp crucial. Refuzul de a se iniția un proces al comunismului, metamorfoza Securității în Serviciul Român de Informații, refacerea structurilor de putere pe linia unei pseudo-social-democrații declarate, bănuită mereu de criptocomunism, crearea unei categorii de cointeresați în stabilitatea sistemului, tactica diversiunii și a confuziei au înlesnit opera întreprinsă. În același timp, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cumpănă de fantomele regimului comunist. Nu e o simplă figură de stil. Fantoma din manifestul Ligii comuniștilor a proliferat copios, aruncând în lume, cu mare forță, legiuni fără număr. Ele au pierdut, în ultimii ani, multe poziții, fiind supuse la metamorfoze dintre cele mai stranii, asupra cărora se apleacă, intrigați, analiștii fenomenului. În spațiul românesc, aceste legiuni îndrăcite rezistă încă, iar formula exorcizantă nu pare să fie, până acum, la îndemână. Tinerii care manifestă, zi și noapte, în diverse locuri, denunță
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a structurilor nu trebuie să o excludă pe cea scurtă, unde se plasează evenimentul. Orice formă ar lua procesualitatea istorică, ea tot istorie rămâne. A respinge tirania evenimențială nu înseamnă a refuza de plano orice eveniment. A ține cont de "metamorfozele"și "paradoxul" acesteia e o regulă de metodă asupra căreia s-a atras deja luarea aminte 8. Schimbările produse la nivelul formelor nu anulează istoria însăși, ci îi modifică numai modalitățile de expresie. Plecând de la eseul în cauză, Andre Fontaine
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
melancolia să ne duce la Sartre, atins de acelasi rău al secolului: Cred că eu m-am schimbat. E soluția cea mai simplă, dar și cea mai neplăcută. Trebuie să recunosc că sunt subiectul unor transformări neprevăzute. (...) O mulțime de metamorfoze mărunte se petrec în mine fără să-mi dau seama, pentru că într-o zi, fără să știu, să se producă o adevarată revoluție"50. Este vorba despre un amestec de spaimă și neliniște existențiala, însă, în același timp, Cioran se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sábato trece dincolo de scriitorul din Praga, ducând oroarea până la o viziune generală, apocaliptica, buclă absurdului fiind compensata de buclă speranței, inexistentă la Kafka. Angela B. Dellepiane, unul din exegeții sabatieni, spune: "Similitudinea cu Kafka este evidentă. Că și protagonistul din Metamorfoza, Pablo (este vorba despre Pablo Castel, personajul central din Tunelul) declară: "eu nu sunt ființă umană, sunt altfel, în mine sunt două persoane, nimeni nu mă înțelege""67. Aceeași Angela Dellepiane conchide: "Ca si Kafka, Sábato nu dă lecții și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
povestesc o crimă din pasiune, ambii protagoniști sunt marcați de figură mamei, poveștile lor includ o femeie cu același nume, iar crimele sunt similar comise, desi motivele sunt diferite. Ceea ce Castel împărtășește cu Meursault, împărtășește și cu Gregor Samsa din Metamorfoza lui Kafka. Pablo Castel este un exponent al deja clasicelor simptome de anxietate modernă, un om incapabil de a comunica cu ceilalți, neînțeles, neiubit, disperat să găsească ordinea în viața sa. Nu suportă izolarea, singurătatea, de aceea și ucide pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Maria Spiridon, Aventurile terțului, 2006 Basarab Nicolescu, Noi, particula și lumea, 2007 Transdisciplinaritatea. Manifest, 2007 Teoreme poetice, 2007 Ce este realitatea?, 2009 Thierry Magnin, Între știință și religie, 2007 Horia Bădescu. Memoria ființei, 2008 Brigitte Chamak, Grupul celor zece sau metamorfozele raporturilor dintre știință și politică, 2009 André Sole, Creatori de lumi, 2009 Mirela Mureșan, Transdisciplinaritatea, de la un experiment la un model didactic, 2010 JeanJacques Nattiez, Proust muzician, 2011 Anca-Raluca Purcaru, Ipostaze ale adevărului în creația artistică, 2011 Sorin Ilieșiu, Narativitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
mult în urmă față de el cu privirile, cu afecțiunea, cu semnele afecțiunii). Întâlnind privirea unui animal, tulburat de tot ce plutește în apele ei, tumultuos și nevăzut, mă trezesc uneori întrebându-mă dacă nu cumva am în față, ca în Metamorfozele lui Ovidiu, un om sau un zeu reîncarnat, care stă cu ochii pe mine. Într-o zi va fi, poate, rândul meu. Închis în pielea unui animal, lipsit de limbaj, voi semăna, la rândul meu, tulburare în sufletul ființei înzestrate
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
la țară, într-o casă aflată în vecinătatea unui eleșteu și a unui lan de porumb). Cu borcanul tronând pe birou, am putut observa în voie acest animal atât de diferit de noi din punct de vedere morfologic, predispus la metamorfoze și versat, după cum bine știm, în meteorologie. Văzând un animal de mai multe ori în natură sau în manuale, avem impresia că îl cunoaștem. Nimic mai puțin adevărat. Încercați să desenați o broască (sau chiar un porc, animal alcătuit, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]