1,926 matches
-
vorbit în aramaică, altfel „el nu ar fi fost ascultat.” Torrey arăta cum cele trei cântece principale din Apocalipsă (cântarea cea nouă, cântarea lui Moise și a mielului și corul din ) toate sunt scrise în mod firesc în patru versuri metrice plus o coda. Alte momente dramatice din Apocalipsa, cum ar fi , în care oamenii îngroziți strigă să fie ascunși se supun aceleiași reguli. Christina Rossetti era o poetă victoriană care credea că stimularea simțurilor de către lumea naturală își află sensul
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
Radioreceptorul de trafic este un radioreceptor utilizat pentru recepția în unde decametrice sau metrice, de obicei la distanțe mari, a unor semnale cu caracter special (informații de presă, date științifice, semnale pentru navigație etc.) Față de radioreceptorul de radiodifuziune sonoră are sensibilitate și selectivitate mai mari, stabilitate ridicată, etalonare precisă în frecvență etc. Aparatul are
Radioreceptor de trafic () [Corola-website/Science/308702_a_310031]
-
este o formă de radiocomunicație care constă în transmiterea prin unde electromagnetice neghidate, în benzi de frecvență special alocate, a unor informații sonore analogice, corespunzătoare în general convorbirilor telefonice. Pentru legături telefonice la distanțe mici și medii sunt utilizate undele metrice și centimetrice, iar pentru transmisiuni la distanțe foarte mari se folosesc undele decametrice. Se folosește foarte des pentru comunicația maritimă. Există două moduri principale de radiotelefonie: Prin contrast, telefonia actuală cu sau fără fir se bazează în aproape toate formele
Radiotelefonie () [Corola-website/Science/308704_a_310033]
-
a este o formă de radiocomunicație unidirecțională destinată transmiterii programelor pentru recepția publică. Principalele forme de radiodifuziune sunt: În prezent, în radiodifuziune sunt folosite ca purtătoare de sunet undele kilometrice, hectometrice, decametrice și metrice, iar în televiziune undele metrice și decimetrice, ca purtătoare de sunet și imagine. Folosirea lungimilor de undă mici prezintă avantaje în ceea ce privește reducerea perturbațiilor, creșterea numărului de canale de transmisiune fără perturbare reciprocă, lărgirea domeniului de frecvențe a semnalului transmis precum și
Radiodifuziune () [Corola-website/Science/308700_a_310029]
-
a este o formă de radiocomunicație unidirecțională destinată transmiterii programelor pentru recepția publică. Principalele forme de radiodifuziune sunt: În prezent, în radiodifuziune sunt folosite ca purtătoare de sunet undele kilometrice, hectometrice, decametrice și metrice, iar în televiziune undele metrice și decimetrice, ca purtătoare de sunet și imagine. Folosirea lungimilor de undă mici prezintă avantaje în ceea ce privește reducerea perturbațiilor, creșterea numărului de canale de transmisiune fără perturbare reciprocă, lărgirea domeniului de frecvențe a semnalului transmis precum și dirijarea emisiei, dar se micșorează
Radiodifuziune () [Corola-website/Science/308700_a_310029]
-
semnalului transmis precum și dirijarea emisiei, dar se micșorează zona de serviciu a emițătoarelor. În radiodifuziunea sonoră sunt folosite, în funcție de tipul programului transmis, modulația în amplitudine sau modulația în frecvență. Undele kilometrice, hectometrice și decametrice sunt modulate în amplitudine, iar cele metrice în frecvență. În televiziune, semnalul video modulează în amplitudine purtătoarea de imagine, iar semnalul audio modulează în amplitudine sau în frecvență purtătoarea de sunet. Pentru evitarea perturbării reciproce a emisiilor cu frecvențe purtătoare învecinate, repartizarea frecvențelor și a benzilor de
Radiodifuziune () [Corola-website/Science/308700_a_310029]
-
cu cuarț, un multiplicator de frecvență, un modulator, un amplificator de putere, un etaj pentru refacerea componentei de curent continuu, filtre de rejecție, linia de transmitere a energiei de la emițător la antenă și sursa de alimentare. Funcționează în gamele de unde metrice și decimetrice, respectiv benzile de televiziune I - III (FÎF - foarte înaltă frecvență) și IV - V (UÎF - ultra înaltă frecvență), producând oscilații electromagnetice modulate în amplitudine. Emițătorul de imagine radiază puteri atingând zeci sau sute de kW. Modulația în amplitudine se
Emițător () [Corola-website/Science/308707_a_310036]
-
scris. Dialectul eolic ce-l întrebuințează nu a împiedicat (în general, «pentru detalii vezi Pierderea Poeziei lui Sappho») răspândirea poemelor ei, grupate de exegeții elenistici în 9 cărți. Mele (adică Cântecele) compuse de Sapho, grupate de filologii alexandrini după criterii metrice, erau în majoritatea lor monodii. Cele mai izbutite poeme rămân acelea în care sunt notate propriile ei trăiri. Evident, Sappho avea un model ilustru în poemele lui Arhiloh din Paros, dar puterea de expresie în creația ei, o îmbinare unică
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
ilustru în poemele lui Arhiloh din Paros, dar puterea de expresie în creația ei, o îmbinare unică de simplitate și forță, este remarcabilă. Ca și Arhiloh urmând tradiția poetică urmată de Terpandru, Sappho acordă o deosebită grijă înfățișării stilistice și metrice a poemelor ce le compunea cu diferite ocazii: serbări religioase, căsătorii, ocazii festive, etc . Ordinea cuvintelor, de un firesc rar întâlnit, lipsa epitetelor pompoase, sonore, de rigoare în poezia epică, conferă versurilor safice o deosebită naturalețe. Abia la câteva lectrui
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
amestecă proză și versuri de amor, luate din „"Arcadia"”, cu subiectele sacre. În această nuvelă pastorală se narează anumite episoade evanghelice relaționate cu nașterea Mântuitorului. Ca și „"Arcadia"”, opera conține o antologie poetică. S-au catalogat 167 poeme, cu caracteristici metrice variate. Precum și alte cicluri poetice, acesta scris de Lope la bătrânețe are ca pretext un text în proză, în acest caz dialogat, în care a fost inserată o antologie poetică dintre cele mai diverse. "Dorotea" a fost publicată în 1632
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
eroic, virtuos și senin în fața morții. Această poezie este una de referință în literatura spaniolă. Lope de Vega a afirmat despre ea că „"merecía estar escrita en letras de oro"” („"ar merita să fie scrisă cu litere de aur"”). Procedeele metrice ale lui Manrique se rezumă la uzul repetat al cântecului, la cupletul regal, cupletul castilian, cupletul de picior metric întrerupt, „"esparza"” (când gândirea exprimată artistic este condensată într-o singură strofă) și cupletul de artă minoră. Poetul nu este preocupat
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
afirmat despre ea că „"merecía estar escrita en letras de oro"” („"ar merita să fie scrisă cu litere de aur"”). Procedeele metrice ale lui Manrique se rezumă la uzul repetat al cântecului, la cupletul regal, cupletul castilian, cupletul de picior metric întrerupt, „"esparza"” (când gândirea exprimată artistic este condensată într-o singură strofă) și cupletul de artă minoră. Poetul nu este preocupat întotdeauna de rimă. Nu abuzează de cultisme și preferă un limbaj clar. Utilizează și unele vulgarisme, care contribuie la
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
în 1543, ca apendice la „"Opere"” de Juan Boscán. Creația lirică a lui Garcilaso de la Vega, expresia maximă a Renașterii castiliene, a devenit de la bun început o referință necesară pentru poeții spanioli, care de atunci n-au putut ignora revoluția metrică și estetică realizată de Garcilaso, care a introdus, alături de Juan Boscán și don Diego Hurtado de Mendoza o serie de strofe (terțet, sonet, liră, octavă regală, endecasilabi liberi, cântec în „"estancia"”, adică o strofă formată din mai multe de șase
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
în special datorită scăderii produsului intern brut de-a lungul anilor 90 și a concurenței transportului rutier. În 2004, pe căile ferate au fost transportați 8,64 miliarde pasageri-km în 99 de milioane de călătorii și 73 de milioane tone metrice, sau 17 miliarde tone-km de marfă. Totalul combinat reprezintă aproximativ 45% din totalul cantităților transportate în țară. În anul 2007 au fost puse în circulație 1600 trenuri, din care cea mai mare parte erau trenuri locale (personale). Până în anul 2000
TranSporturile în România () [Corola-website/Science/308006_a_309335]
-
motorului sumbarinului care naviga la suprafață. Avionul de atac se îndrepta spre submarin folosind radarul cu lungimi de undă centrimetrice, a cărui emisie nu era detectată de echipamentele standard de pe submarinele germane. Atunci când se folosea radarul cu lungimi de undă metrice, acesta era setat la puterea minimă. La aproximativ 1,5 km distanță de țintă, proiectorul cu lumină de căutare era pornit automat, luminând clar submarinul. Din momentrul iluminării țintei, mai treceau cam 5 secunde până în momentul în care era lansat
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
permitea să evite atacurile prin surprindere ale avioanelor sau corvetelor dotate cu radar. Primul astfel de detectoare, cunoscut ca Metox, după numele inventatorului său francez, era capabil să detecteze emisiunile primelor tipuri de radare, care funcționau în gama de frecvențe metrice. Cu aceste echipamente, submarinele nu numai că puteau să evite detectarea de către vasele americane și canadiene, echipate cu radare depășite din punct de vedere tehnologic, dar puteau și să urmărească orice convoi de vase escortate de vase dotate cu asemenea
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
negre, toate cu același aranjament, dar diferențiându-se în aspecte precum discuția individuală a ritualurilor, fonologie și accent. Sama-Veda (în sanscrită "sămaveda") este „Veda scandărilor” sau „Cunoașterea prin melodii”. Numele acestei Vede provine din cuvântul sanscrit „săman”, care înseamnă un imn metric sau o odă. Consistă din 1459 de stanțe, luate în întregime (mai puțin 78) din Rig-Veda. Unele din versurile din Rig-Veda sunt repetate mai mult decât o dată. Incluzând repetițiile, există în total 1875 de versuri în recenzia Sama-Vedei publicată de
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
un termen antic desemnând un anumit Rishi chiar și în Rigveda. (literatura veche îi considera preoți care venerau focul). Saṃhită Atharva-Veda conține 760 de imnuri, iar aproximativ a șasea partea dintre ele sunt în comun cu Rig-Veda. Majoritatea versurilor sunt metrice, dar unele secțiuni sunt în proză. Materialul a fost reunit în jurul anului 900 î.e.n., deși o parte din el ar putea data din timpul scrierii Rig Veda, iar unele părți din Atharva-Veda sunt mai vechi decât Rig-Veda. S-au păstrat
Vede () [Corola-website/Science/308231_a_309560]
-
literară ar putea fi elucidat. Important rămane însă faptul că semnificațiile întregului poem pivotează în jurul unui cuvânt, a cărui încărcătură stilistică, dirijată de gândirea înaltă a poetului, depășește cu mult condiția lui, modestă de adverb. Versificația este trohaică, în spiritul metricii populare, ceea ce înseamnă că accentele produc un ritm coborâtor, de alintare, dar și de tânguire. Nu altfel sunt manifestările fetei care se plânge galeș de pericolul de a fi părăsită și se alintă într-un spectacol erotic, prin care încearcă
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
se leagă, practic, primele măsurători topografice efectuate pe baze științifice. De la Gheorghe Lazăr a rămas și un manual intitulat „Trigonometria cu ridicarea de planuri topografice”, care a apărut în anul 1821. În anul 1864 în România s-a introdus sistemul metric, iar în 1866 folosirea lui a devenit obligatorie. Intensificarea preocupărilor în domeniul măsurătorilor topografice a determinat înființarea în anul 1868 a „Depositului șciințific de resbel”, prima instituție de acest gen din România. O primă problemă ce trebuia rezolvată de acest
Topografie () [Corola-website/Science/307884_a_309213]
-
(pe scurt Sistemul Internațional) este un sistem de unități de măsură și este forma modernă a "sistemului metric" (MKS). Abrevierea în toate limbile este SI (potrivit prescurtării franceze: "Système international d'unités"), indiferent de cum se numește sistemul într-o anumită limbă. Sistemul internațional conține șapte "unități fundamentale": metrul, kilogramul, secunda, amperul, kelvinul, molul și candela. Aceste unități sunt
Sistemul internațional de unități () [Corola-website/Science/308434_a_309763]
-
nu este aceeași peste tot, în 1793 metrul este definit provizoriu ca fiind exact a 10 000 000-a parte dintr-un sfert de meridian terestru. Cu această unitate se definesc unitățile de volum și masă, punându-se bazele sistemului metric zecimal. În același an Adunarea Națională a Franței hotărăște crearea unor etaloane pentru metru și "grave", denumirea originală pentru "kilogram". La 18 Germinal al anului III (7 aprilie 1795) Adunarea Națională a Franței adoptă definitiv această definiție prin decret. Termenii
Sistemul internațional de unități () [Corola-website/Science/308434_a_309763]
-
milligrave”) și „grave” sunt înlocuiți cu termenii "gram", respectiv "kilogram". La 4 Messidor al anului VII (22 iunie 1799) etaloanele din platină ale metrului și kilogramului sunt depuse la Arhivele Naționale ale Franței, fapt considerat ca act fondator al sistemului metric. Sistemul metric este adoptat în Franța la 10 decembrie 1799 (o lună după lovitura de stat a lui Napoleon). În 1812, în timpul Restaurației, sistemul metric este retras, fiind abolit complet. În 1816 Țările de Jos introduc sistemul metric, care în
Sistemul internațional de unități () [Corola-website/Science/308434_a_309763]
-
grave” sunt înlocuiți cu termenii "gram", respectiv "kilogram". La 4 Messidor al anului VII (22 iunie 1799) etaloanele din platină ale metrului și kilogramului sunt depuse la Arhivele Naționale ale Franței, fapt considerat ca act fondator al sistemului metric. Sistemul metric este adoptat în Franța la 10 decembrie 1799 (o lună după lovitura de stat a lui Napoleon). În 1812, în timpul Restaurației, sistemul metric este retras, fiind abolit complet. În 1816 Țările de Jos introduc sistemul metric, care în Franța va
Sistemul internațional de unități () [Corola-website/Science/308434_a_309763]
-
kilogramului sunt depuse la Arhivele Naționale ale Franței, fapt considerat ca act fondator al sistemului metric. Sistemul metric este adoptat în Franța la 10 decembrie 1799 (o lună după lovitura de stat a lui Napoleon). În 1812, în timpul Restaurației, sistemul metric este retras, fiind abolit complet. În 1816 Țările de Jos introduc sistemul metric, care în Franța va fi reintrodus abia după Revoluția din 3 octombrie 1830. Începând din 1832 Gauss aplică sistemul metric în fizică. El determină câmpul magnetic terestru
Sistemul internațional de unități () [Corola-website/Science/308434_a_309763]