2,110 matches
-
terenurile din câmpia bogată a râului Ombrone 15. În ceea ce privește fiscul florentin, se observă că în secolul al XV-lea, impozitele extraordinare au devenit din ce in ce mai rare pentru primele decenii în timp ce plățile regulare datorate ca urmare a intrării orașului Pistoia sub autoritatea metropolei nu au crescut în aceeași perioadă 16. De aceea, în anul 1472, cănd florentinii au luat decizia că impozitele să fie plătite în florini de aur mari, în loc de florini de aur de tip sigiliu, ceea ce conducea în realitate la o
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
o reflecție asupra metodei de lucru, incită în cele din urmă la experiment". Așa încât, încercarea sa este aceea de a descoperi "umbra" poetului, și de a o urma "în mediul său concret de viață", într-un bilanț al "sejurului în metropola germană", pentru a "reconstitui acest capitol din viața lui Eminescu". Metoda pe care o adoptă este sugerată de metoda după care Baltazar, unul din eroii nuvelei Avatarii faraonului Tlá caută să-și reconstituie identitatea, într-o întreprindere, "deficitară din start
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
înmormântarea lui acolo și acoperirea datoriilor lui au însemnat pentru familie nu numai cheltuieli imense, ci și daune morale și un uz de credit după care Eminescu însuși nu mai putea aștepta nimic de la sponsorii săi"). Dar febra Berlinului ca metropolă europeană se simte pregnant și în viața culturală și universitară. Acum apar aici fondatorii unor discipline noi, între care Lazarus și Steithal, care întemeiază etnopsihologia. Acum se naște egiptologia, în paralel cu fondarea marelui muzeu de antichități din Insulă. Filosofia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
confrunta în mod eficient cu schimbările ce vor veni. Unele probleme speciale s-au pus și se pun încă țărilor în curs de dezvoltare. Cele mai multe dintre ele au moștenit și și-au creat sisteme de educație după modelul oferit de metropolă. Modelele nu mai sînt adecvate însă nici în țările care le-au creat, cu atît mai puțin în tinerele state care au nevoie, mai ales, de cadre pentru trebuințele urgente ale economiei ce se vrea complet emancipată. Situația se complică
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
blândețe. Nu umbla în anteriu, sau cum s-o fi numind costumația lui, ci călărea o mobră sau o capră, cum i se mai zicea, și, astfel costumat, aducea mai degrabă cu un motociclist din cine știe ce bandă care terorizează periferiile metropolelor. - Lasă, bă, tu să-ți vezi de scris! Nu contează ce zic unul și altul. Pentru vanitate, trebuie să vă spun că popa chiar mă invidiază că pot să scriu. El află atâtea lucruri spumoase la spovedanii și nu are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Întreținute, ci chiar sporite de produsele din aurul și argintul minelor răspîndite prin zonă, singura diferență fiind că Cuzco nu mai purta titlul de „buricul Pămîntului“, ci era doar un punct de la marginea lui. Comorile sale au emigrat În noile metropole de peste mări pentru a alimenta belșugul altei curți imperiale. Indienii nu mai lucrau cu atîta sîrg pămîntul sărăcăcios; Însă conchistadorii nu veniseră pentru a se lupta zi de zi cu pămîntul pentru subzistența lor, ci să obțină bogății Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
rurală se prezintă doar imagini cu bătrâne strâmbe, chinuite, basmale și icoane. Iar bomboana de pe colivă: preoți bărboși dând din cădelnițe. Poate că simplific, dar pentru ei Ortodoxia rușilor este egală cu sărăcie, alienare, anti-modernitate. În secolele XVII-XVIII, francezii din Metropolă le aplicau celor din Québec, La Nouvelle France, apelativul, nu prea flatant și greu de tradus în limba română, de gens de hache. (oameni din topor, dar și oameni de topor, adică pădurari). 27 decembrie 2004 Mă întorc seara târziu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dispoziție. Se simte chiar printre rânduri fluturarea armei supreme și superbe, excomunicarea. Refuz să cred că aceasta este Ortodoxia cea blândă cu inima și iubitoare de semeni. Ortodoxia în care cred. Stereotipuri culturale ale locuitorilor din Québec despre francezii din metropolă, obscure suveniruri de imigranți în Lumea Nouă, care încearcă să-și construiască o identitate cu orice preț. Sunt spuse cu imense precauții de prostuțul meu coleg de birou Eduard, la adresa unei colege din Franța, pariziancă în plus: francezii sunt un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
am pregătit să plecăm la studii la București. El la drept, eu la litere. Nu mai țin minte de ce, el a plecat la București cu vreo trei luni de zile înaintea mea. Îmi trimitea scrisori în care îmi descria viața metropolei. Iar când am sosit și eu la București, am găsit un Florin complet schimbat. R.P. A fost doar impactul mutării dintr-un loc pașnic în capitală? A.R. Și asta, dar nu numai. Îl zăpăciseră, e adevărat, ritmul orașului mare
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
s-a îmbunătățit și când nimeni nu mai crede că lumea moare de foame acolo, chiar dacă nu se găsește la măcelării carne totdeauna, sau că oamenii umblă desculți și dezbrăcați, când în fapt ei sunt mai eleganți decât în multe metropole occidentale, neonaziștii români, ca să nu-și uite obiceiurile lor de a înjura pe toată lumea, l au inventat pe preotul Calciu.“ (Dreptatea, decembrie 1980) MILICESCU Emilia, istoric literar, prof. univ. „În marile foruri ale științelor acestui veac, trimițând fasciculii săi de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
natalității“. Am privit din perspectiva simultană a unor lumi paralele documentarul celor doi cineaști români, emoționant și prin înregistrarea mărturiilor de a menține minima „normalitate“ în cea mai anormală dintre lumi. Amicilor noștri care în 1968 urcaseră pe baricade în metropolele Occidentului pentru idealurile unui comunism ale cărui binefaceri reale nu-i interesau direct, nefiind dispuși să le încerce gustul la fața locului, această nouă piesă la dosarul dezastrului comunist le-a produs un ușor disconfort și câteva remușcări tardive, abia
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se scufundă ; atunci cînd un alt trecător apare pe neașteptate în cadrul ăsta oscilant, mergînd chiar în spatele Ericăi, el nu pare un simplu trecător. Erica își reia emisiunea, dar acum vorbește despre cum s-a schimbat orașul. New York-ul, ca orice metropolă, e un organism, spune ea. își cumpără un pistol și începe să umble noaptea pe străzi, căutînd răufăcători, ca Charles Bronson în seria aia de filme în care familia lui trebuia bătută și violată în fiecare nou episod, pentru ca el
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
umanității care o populează în teratologie, a realismului în „zolism fioros”, iar invocarea neavenită a Dallasului cu care nu are nici în clin nici în mânecă lumea pe care o construiește Pintilie, are însă semnificația topos-ului infer- nal al metropolei putredului Occident, loc de perdiție și alienare. Nu știu dacă a făcut parte din strategia retorică a regizorului, dar decupajul virulent critic a lui Eugen Barbu servește drept antifrază mesajului filmului. O frază „scăpată” în scrisoarea adresată „tovarășului Secretar Ilie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
până la 8,30 dimineața când am coborât la micul dejun din restaurantul cu fețe de masă pătate, dar cu trei stele (de altfel!). Am pornit deci, fiind 29 decembrie 1994, spre Muzeul Național care, se spune, se află în centrul metropolei. Acest muzeu, deși încărcat cu valori inestimabile, atâtea câte au mai rămas în Egipt, printre care întreaga „zestre mortuară” a lui... Tut-An-Kamon, este la fel de neîngrijit ca orice arab-egiptean cu care te întâlnești. Îmi tremură scrisul deoarece vasul, mergând, tremură. Nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
doilea contact cu Barcelona continuând recunoașterea locului, intrând ușor în detalii și pregătind vizitele următoare. Ne-am întors cu trenul până la Llinars si, de data aceasta, profitând de faptul ca n-am mers pe jos, deci n-am obosit în metropolă, am făcut distanța de la gară la parohie pe jos, pe lângă șoseaua pe care se retrăgeau din vacanța de sfârșit de săptămână, toți cei care fugiseră din oraș. Am provocat uimire tuturor conducătorilor de vehicule și însoțitorilor lor, dar ne-am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ansamblul fiind plin de poezie; iar dacă lângă o poartă mai nouă și flautul vreunui student sau muzicant tânăr, curat și talentat nu poți dori nimic mai mult decât a te afla în această țară, în această regiune, în această metropolă, în acest cartier, pe această micuță stradă pe care visează să ajungă toți artiștii din lume (cred eu). Am ajuns înainte de ora 10.00, deci muzeul încă nu se deschisese. Totuși mulți vizitatori așteptau fie nerăbdători, fie blazați, obosiți, șezând
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
podul acela aflat la poalele steagului. Și deasupra tuturor o lună înjumătățită, mare și luminoasă. Ieri am însoțit-o pe Dana când l-a dus pe Edy la doctor. Am luat contact cu peisajul urban al acestei așezări aflate în afara metropolei. Case singuratice sau însingurate. Probabil că lumea aici nu comunică pentru că inclusiv clădirile par a nu dori să „dialogheze” unele cu altele. Spațiile dintre case par pustii, nu vezi decât mașini și atât. Oricum, aici nu vei vedea în mod
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și pe la ora 4 dimineața eram în paturi acasă la Marieta și Cucu. A doua zi am pornit să explorăm New Yorkul, orașul pe care orice om din lumea asta visează să-l viziteze. Și are de ce să viseze, pentru că metropola oferă fiecăruia pe măsură, astfel încât oricine se poate declara mulțumit odată ajuns aici. New Yorkul este minunat. Chiar dacă am văzut puțin din el, am simțit o dragoste imensă pentru această așezare pitorească, uriașă, imprevizibilă, populată, colorată, aglomerată, luminată, colcăind de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la Valparaiso și Rio de Janeiro da! Așa cum am menționat, mai fusesem "în trecere" prin Rio în 1981 și 1991, văzusem câte ceva, dar Rio e ca o femeie frumoasă, care nu se dezvăluie oricând și oricui. Locuitorii marii și minunatei metropole "Cidade maravilhosa", cariocanii, spun cu mândrie că "Dumnezeu a făcut lumea în 6 zile și în ziua a 7-a a creat Rio de Janeiro". Nu am date exacte în această privință, dar s-ar putea să aibă dreptate! Istoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
capitalei în nou creata Brasilia. La sfârșit de secol XX, Rio nu mai era capitală, nu mai era nici cel mai mare, nici cel mai bogat oraș al Braziliei, la ambele capitole fiind surclasat de Sao Paulo, dar rămânea o metropolă cu o populație de circa 10 milioane de locuitori, un puternic centru financiar și comercial, capitală culturală a Braziliei și, fără nici un dubiu, un oraș fermecător care atrăgea ca un magnet nu numai pe brazilieni, dar și milioane de turiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
experiență, anterior fiind ambasador în Angola și Portugalia. Am discutat despre călătorie, despre instalarea noastră la Rio, despre problemele Consulatului... Mi-a prezentat programul de vizite și întâlniri cu autoritățile din capitală, pregătite pentru subsemnatul. L-am însoțit prin uriașa metropolă, cunoscând astfel multe personalități și multe edificii importante în vizitele făcute la Itamaraty Ministerul Relațiilor Externe, la Ministerul Culturii, Ministerul Educației, la decanul corpului diplomatic, la sediile unor mari firme. Împreună cu el, am participat și la câteva recepții diplomatice, Brasilia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
până în 1960, când la noi se înălțau cu mândrie proletară primele monstruoase "blocuri muncitorești"! Brasilia a devenit între timp și un oraș cultural, cu o Bibliotecă Națională, un Muzeu Național, nu mai puțin de 8 universități. Rămâne în continuare o metropolă unde 40% din locuitori sunt "funcționari", 91% din venituri provin din sfera serviciilor și unica posibilitate de deplasare o constituie mașinile. Despre aspectele pozitive și negative ale capitalei construite "în pustiu" aveam să discut cu mulți brazilieni, dar și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pătura medie a societății. Cu o atare componentă etnică nici nu-i de mirare că Sao Paulo e un conglomerat de religii și secte, afirmându-se că slujbele se oficiază în nu mai puțin de 26 de limbi! (Ca o metropolă ce se respectă, Sao Paulo are și circa 100000 de evrei, oameni bine situați în general, și mai multe sinagogi, reușind după o vizită la Marele Rabin să-l determin să dea curs unei invițații a lui Moses Rosen). Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nici un loc În lume unde contrastele să fie mai puternice. Violența și bunătatea, ura și mila coexistă pe aceeași platformă de metrou. Când lucrez, mi-e drag New York-ul mai mult decât oricare alt oraș. Mă simt acasă și energia metropolei mă ajută să creez, Îmi dă vitalitate. În anul sosirii mele, noua mișcare, proaspăt numită off-off Broadway, se remarca prin spiritul ei aventuros. Aici, tinerii scriitori, actori și regizori Încă necunoscuți pe atunci, dar care Între timp au devenit celebri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
avem cu toții, dar pe care rar le punem În valoare. Această dorință latentă de a face bine, de a folosi la ceva, de a servi viața, de a ne respecta unii pe alții, tot ce părea adormit În spiritul acestei metropole aparent indiferente s-a trezit. Șocul tragic a fost În acest sens util. Dar de ce avem nevoie În viață de astfel de șocuri? Și de ce efectele lor sunt atât de pasagere? Prea curând după ele, vanitatea și lăcomia zilnică revin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]