3,563 matches
-
acord Între ei”. „Quod ubique, quod ad omnibus et quod semper. Inițierea e descoperirea unei philosophia perennis”. Tot filosofând așa, ajunseserăm În vârful teraselor, apucând pe o cărare din mijlocul unei grădini largi, care ducea către intrarea vilei sau a micului castel, ce-o i fost. La lumina unei torțe mai mari decât celelalte, montate pe o coloană, am văzut o fată Învăluită Într-un vesmânt albastru presărat cu stele de aur, care ținea În mână o trompetă dintr-acelea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
temelie de piatră cu un portic ce părea un cuptor, două turnuri laterale din care ieșeau două alambicuri ce se terminau cu o bilă ovoidală, și un al treilea turn central, ce se termina În formă de fântână... În bazamentul micului castelul se puteau vedea trupurile decapitaților. Una dintre femei aduse o casetă din care scoase un obiect rotund și-l puse pe soclu, Într-o boltă arcuită a turnului central, și imediat din fântâna din vârf Începu să țâșnească apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un cot. De altfel, până ca „Animaux sans frontières” să ia atitudine împotriva măcelului ordonat de primarul cu șuviță al capitalei, a intervenit, la țanc, Brigitte Bardot. Dacă diplomații chinezi salivaseră la vederea atâtor hamburgheri îmblăniți frecând menta pe străzile micului Paris, vedeta franceză luase apărarea amorului liber. Să nu uităm, fosta regină a ecranului respinsese toată viața uzul cremelor și al revigoranților faciali, special pentru a obține figura unui buldog englezesc, cu fălcile atârnându-i mai jos de osul claviculei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
reușim să pătrundem în templul Pleonexii, în Casa-făcătoare-de-minuni în care dacă ai intrat, te-ai scos, ți-a pus Dumnezeu mâna-n cap, iar tu L-ai prins de un picior, ai împușcat francu’ și ai mâncat căcat când erai mic. Organizarea este perfectă: douăzeci de ghișee cu douăzeci de ghișeiste în uniforme albastre și cu tricolorul la chipiu. Eu alerg înspre ghișeul 17, Sabina înspre 16, maică-sa înspre 15. Suntem salvați, duse sunt toate grijile. C XV Pe lângă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ar fi așteptat o îmbrățișare. Corpul ei zvelt și nervos avea o vibrație nevăzută, care răspândea împrejur moleșeală și ispită. Se uita la Grigore cu niște ochi blânzi în care palpita o neastîmpărare eternă. Gura ei fină șopti melodios: ― Prostule mic... Nu mă mai iubești? Bărbatul respira aerul ei, căuta să reziste și își dădea seama că se pierde. Îi trecu prin gând cu o fulgerare dureroasă că își bate joc de el. Pe urmă i se topiră toate gândurile în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
grădină, atât de clar, ca și când fereastra ar fi fost larg deschisă. Zgomotul acesta neașteptat îi zgâlțâi inima o clipă, dar îndată ce îl identifică, spaima i se transformă într-un sentiment de încredere. Întinse mâna spre mescioara pe care își pusese micul ei ceasornic de aur. ― Opt! murmură ea examinând cadranul. Cât sunt de obosită! Parcă nici nu m-aș mai ridica din culcuș!... Și totuși trebuie să plec! Am întîrziat... Aș putea fi pe drum, dacă... Numai Rudolf să fie gata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
revedere! Glasurile se amestecau, se confundau, se pierdeau în zgomotul din ce în ce mai mare al lumii... Valea Mare―Muscel decembrie 1930―septembrie 1932 1 Dar, Gogule, dacă e serios, atunci tu ești mai mult decât ridicol! (fr.) 2 Dar tu ești nebun, micule drag! (fr.) 3 Ah, da, este într-adevăr foarte frumos, foarte parizian! (fr.) ?? ?? ?? ??
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
va mai da înapoi! Îndreptă detectorul spre coridorul întunecos care se închidea în fața lor. Nimic! Mirată, îl expuse în sus; imediat pâlpâi lumina, acul luminat înregistră o prezență, foarte clar. ― Bun, să mergem! Ea o luă din loc încrezătoare în micul aparatul pentru că știa că Ash făcuse o treabă serioasă, pentru că nu greșise până acum, și pentru că nu avea încotro. ― În curând vom ajunge la bifurcație, o avertiză Brett. Străbutură culoarul timp de mai multe minute. Ajunseră, în sfârșit la ramificație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ciobanul satului, o îndeletnicire pe care o moștenise din moși strămoși. Aveam și o turmă proprie de vreo 50 de oi, la care primăvara, când se forma turma satului, se adunau cam 250 de capete. Deci, am fost crescut de mic în mijlocul mioarelor și o spun deschis fără să-mi fie rușine. Cum s-a ajuns de la Ciobanu la Tălângă, vă puneți întrebarea. Iată cum. Era la sfârșitul anului, pe când eram în clasa a doua și în ajunul Crăciunului și al
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
numele națiunii care s-a născut ulterior. Există și alte exemple ale acestui fenomen. O regiune sau un popor dă propriul nume întregii țări. Pentru a desemna Confederația Helvetică se vorbește în mod obișnuit de Elveția. Ea datorează numele său micului canton Schwyz. La fel se vorbește mai mult de Olanda decât de Țările de Jos, pentru că Olanda este regiunea mai importantă din punct de vedere politic și economic. Același lucru este valabil și în cazul Angliei, regiune cheie din Regatul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cum eram foarte însuflețită, mi-au spus până la urmă că fiecăreia în parte îi povestise, tot așa, de prima dată când le văzuse, toată aiureala cu strămoșii lui și cu magazia aia veche în care s-ar afla cine știe ce trăsnaie. "Micul John", cum îi ziceau ele, le dăduse pe rând, la toate, scoica zgîrîată, și fiecare dormise o noapte cu ea sub pernă. Dar nu visaseră ce ar fi trebuit, iar alungitul le privise a doua zi cu dispreț. Niște nebuni
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cușca lui toracică. Acolo am stat vreun sfert de oră să ne odihnim și-am început apoi să vorbim despre tot felul de lucruri. Scheletul ni se părea ceva asemănător cu un copil în buna mamei sale. Doar că ăla mic nu putea sta așa, drept, căci n-ar fi încăput. Trebuia să stea ghemuit. Apoi începeam să ne întrebăm cum oare și din ce se formau oasele copilului acolo, în burtă. Gemenelor nu le venea să creadă că au stat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
clape, reglau miile de frecvențe concurente, programau simultan orchestre întregi. Stația modestă a orgii Reghin fusese înlocuită de un glob de sârmă specială, cu un diametru de peste trei metri și puțind emite un sunet cvadrofonic, cu multiplu ecou dirijat. Cu micul neajuns al demolării blocului din cauza intrării tuturor locatarilor într-un stress pronunțat, se crea avantajul ca o mare parte din București să se afle permanent sub umbrela de sunete emise de arhitect. Terenul pe care se aflase blocul, frumos nivelat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
constituit acea entitate care „a reușit să-și poarte autoritatea sa politică până la hotarul cu Țara Românească, realizând unificarea politică în granițe de stat unice a întregului spațiu carpato-ponto-nistrean”. În afara granițelor Țării Moldovei s-a menținut, încă câteva decenii, un mic ținut la nord de Delta Dunării, cu cetatea Chilia (atestată ca aparținând Moldovei în martie 1412). Procesul de extindere teritorială a Țării Moldovei ar fi putut atinge cote maxime în timpul domniei lui Petru Mușat, mai exact în perioada anilor 1375-1381
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Poliției, când venea, cumpăra numa icre negre, morun, mezeluri și vinuri scumpe. Încărca trăsura și le ducea la chiolhanurile lor. Ce se mai uita după ea, coană Vico-n sus, coană Vico-n jos... Pe toate degetele avea inele, și p-ăla mic un ghiul, uite-așa... — îți place ? i-a zis odată. Dacă-ți place, îl vezi ? e-al dumitale. — Ține-ți-l sănătos... i-a răspuns ea. N-am io trebuință d așa ceva, am io omu meu... Frumos bărbat, da ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-i căzuse și fața, și-și ținea și ochii holbați, ș-avea ș-un glas gâjâit, de nici nu înțelegeai ce zice. C-o fi fost boala, c-o fi fost că fugise băiatu... Ea-l crescuse pe Tudor de mic, ea-i scosese coarne ; de când era copil de țâță și până-n ziua când a plecat, numa ea i-a purtat de grijă... — N-am să-l mai văd în viața asta, Vica ! N-am să-l mai văd în viața
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
duce la omu ei, lighioana bătrână, că i-o fi câteodată și lui poftă, săracu... Săracu omu ei, ursuz, mut, rău de clanță cum e, da stau împreună de patruj-nouă de ani ? Stau. Și-o să-i ducă și lui un mic de la piață, când o ajunge. Ei, mult a fost, puțin a rămas. Uite-acu dă colțu spre curte și la urmă mai e doi pași pân-la stația de tramvai. Și d-acolo, încă puțin și ajunge acasă. Și, deodată, rămâne-n
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de la acea întâlnire a lor de copii, când, zărind-o, s-a smuls din mâna mamei și a luat-o la goană pe scara de lemn, speriindu-i pe cei dimprejur, părinți și servitori, care s au repezit cu toții după micul fugar, în pericol să-și spargă capul pe trepte. De ce fugea atât de înspăimântat ? Nu ar putea s-o spună nici acum cu exactitate, ține însă bine minte spaima ce-l cuprinsese privind-o : o fetiță atât de frumoasă, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rămână spumoasă, agreabilă și superficială. Iar dincolo de cămașa cu guler tare, gheara puiului de vulpe care i se zbate sălbăticit la piept, care își înfige tot mai adânc în carnea lui ghearele însângerate. însă pe el, la fel ca pe micul spartan, niciun tremur al glasului n-are să-l trădeze ! Va vorbi, înfășurându-se tot mai tare în dantelăria pe care i-o împletește rivalului (acesta este mediocrul tânăr Ialomițeanu, să nu se mai mintă singur), încercând să se apropie. Atât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe cineva dispus să-i dea o mână de ajutor birjarului. Am scrutat mai întâi cerul cu atenție, jucăriile ucigașe dispăruseră, și am pornit, șontâcăind, spre ulicioarele mahalalei, dar, odată ajuns acolo, mi-am dat seama că era inutil : cu mic, cu mare, bătrâni, copii și femei alergau spre depozitul de lemne, unde (acum abia am înțeles clar !) căzuse bomba. Curțile erau pustii. Am luat-o în urma lor, cu capul gol, cum pornisem, nemaipăsându-mi de cum arăt, șchiopătând parcă din ce în ce mai tare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a trecut timpul și s-au uitat... — Eee-heei, viața merge înainte ! Și timpul le rezolvă pe toate ! Cum îi ziceam și lu madam Ioaniu... — Da, viața merge înainte și nimeni nu-și mai amintește decât ce s-a întâmplat în micul lui cerc de cunoștințe ! Așa știm noi anumite lucruri datorită madamei Ana. Când s-a terminat războiul și toți s-au întors la casa lor, numai băiatul ei nu, ne-am trezit cu ea din zi în zi mai rău
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lipește dinții, limba, mesteci, simțind cu disperare cum gâtul a și început să-ți vibreze spasmodic, mesteci, luptându-te cu lacrimile care îți urcă din gât, cu strâmbătura care a și început să-ți încleșteze, ca o paralizie, obrazul, cu micul grohăit care zvârle înghițitura cleioasă în mijlocul mesei, orbitor de albe, pe care sclipesc cristalele, argintăria. Orăcăi, vomiți și plângi în farfurie, și lacrimile, și resturile acre îți strâng obrazul ca o mască astringentă... — Luați-o de aici ! Mai repede ! Mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Da pe tine prea te-a cocolit... E alții care vine din fundu pământului și să vezi ce le merge gura... Să vezi ce se-nfige !... Da pe tine mă-ta, tac-tu, io, toți, prea te am cocolit de mic... Poftim ! Mai te miri că mă tot enervez ! După ce că... Poftim, vorbă la ea ! Ei bine, dacă vrei să știi, nu-mi place să fiu înfipt ! Află că nu-mi plac înfipții ! Auzi la ea : te-am cocolit... Nu-mi place
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ea și colegii ei și-ar dori asta. La facultate se vorbește despre cum ar trebui să se facă politică În democrație - Înainte de instalarea comunismului În România existau mai multe partide, România era mult mai civilizată, Bucureștiului i se spunea Micul Paris. Ea și toți colegii ei s-ar Înscrie la liberali, dacă partidul reînvie. Apoi i-a zis că s-ar bucura să Înceapă o corespondență cu ea. A recitit-o, un pic cam emfatică, dar fără să fie stînjenitoare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ar reprezenta râul Enn. Dar și el a fost mâncat de timp. În spatele sălii se întinde parcul, sau Grădina Botanică, adăpostind numeroase varietăți de plante și arbori rari. Conține și un lac, și un „templu“ victorian, în care se găsește micul, dar bine organizatul nostru muzeu, cu valoroasele sale colecții de antichități romane. În aceeași clădire se află și o galerie de picturi romantice din secolul al XIX-lea și câteva pânze interesante de Ned Lar-kin, un discipol ennistonian al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]