3,384 matches
-
Ce se întâmplă, Apone? Ripley știa și era sigură de ceea ce urma să se întâmple. Simțea, deși nu vedea nimic. Aidoma unui val care urcă pe nisipul plajei, nevăzut dar perceptibil în miezul nopții. Femeia își regăsi și glasul și microfonul. ― Adună-ți oamenii, Gorman! Ordonă-le să iasă de acolo, imediat! Locotenentul îi aruncă o privire iritată. ― Eu nu primesc ordine de la dumneata, doamnă. Eu știu ce am de făcut. ― Tot ce se poate, dar nu știi ce se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ea. Imediat! ― Gura! Inspira pe gură ca peștele, tot urmărind ecranele. (Planul lui de luptă se prăbușise prea repede ca să mai aibă timp să se gândească la niște soluții de rezervă). Gura, ei drăcie! Monitorul lui Crowe se stinse și microfonul lui transmise un scârțâit metalic. Gorman bălmăjea, încercând să se controleze pe el însuși măcar, fiindcă situația nu o mai putea controla. ― Ăă, Apone, efectuați un tir de baraj cu aruncătoarele de flăcări și veniți la VTT în grupuri mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
utilizeze arme nucleare. Nu sunt decât subalterni. Își dădu seama de caracterul ofensator al vorbelor lui o privire adresată militarului îl incită să adauge:) N-am spus-o ca să te jignesc. ― N-ai de ce, făcu sec Hicks, care vorbi în microfonul individual. Ferro, erai pe recepție? ― Evident, se auzi vocea pilotului în difuzoare. ― Sunt pregătită pentru decolare. Evacuare imediată. ― Bănuiam, după ce mi-a fost dat să aud. ― Și nu știi tot, mai spuse Hicks înainte de a se adresa lui Burke. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
perfectă. ― Ce întrebare?! Mângâie patul vibratorului. Caporalul se adresă și ultimului membru al grupului. ― Vii cu noi? ― Nu încerca să fii haios, mormăi Burke. ― Nici n-aveam de gând. În nici un caz aici. Locul ăsta nu are nimic haios. (Branșă microfonul individual.) Bishop, ai găsit ceva? O voce sintetică umplu compartimentul. ― Aproape nimic. Ca în majoritatea coloniilor, materialul de cercetare este rudimentar. Am efectuat tot ce era posibil de realizat cu echipamentul disponibil. ― N-are importanță. Plecăm. Fă-ți bagajele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
străpungeau împrejurimile fără încetare. Lângă ea. Ripley o ținea pe Newt de mână. Hudson și Hicks duceau trupul lui Gorman. ― Opriți-vă, le ordonă Ferro. Lăsați-mi un pic de loc. Doar n-o să mă pun pe capul vostru. (Branșă microfonul individual). Ți-aș cere prea mult dacă te-aș ruga să vii să-mi dai o mână de ajutor, Spunkmeyer? Mișcă-te! Ușa compartimentului glisă îndărătul ei! Ea se uită peste umăr, fără să-și dea osteneala de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Învârti robinetul de pe mânerul aparatului pentru a regla jetul de acetilenă. ― Ferește, bătrâne, să nu-ți sudez piciorul de cizmă. Hudson se dădu înapoi ca să observe. Începu să umble de colo-colo, scrutând pasajul pustiu, cu urechile ciulite. Atinse nevros comenzile microfonului. ― Aici Hudson. Hicks îi răspunse numaidecât. ― Unde sunteți? Noi ne ocupăm de conducta cea mare de aerisire pe care ai reperat-o pe planuri. ― Sentinele A și B instalate și operaționale. Totul pare în regulă. În tunelul ăsta nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tunelul ăsta nu va putea veni nimic fără a fi detectat. (Aparatul lui Vasquez șuiera în apropiere.) Blocăm ușa de incendiu. ― Recepționat. Veniți după ce terminați. ― Hei. dar crezi că am chef să putrezesc aici? Hicks zâmbi. Hudson își revenise. Depărtă microfonul de la gură și astupă deschiderea conductei cu panoul metalic pe care-l adusese. Ripley dădu din cap și împinse placa la locul ei, apoi bărbatul luă un aparat ca al lui Vasquez și porni să sondeze metalul la sol. Îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
a urla. În centrul de exploatare, Hicks tresări auzind alarma. Privirea i se desprinse de consolă zburând spre ecranul ordinatorului central. O mică zonă a planului acestui etaj pâlpâia. Caporalul se ridică și se repezi spre ușă strigând totodată în microfonul individual: ― Vasquez, Hudson, veniți la secția medicală. A izbucnit un incendiu. Cei doi infanteriști își întrerupseră rondul. Saturate de apă, hainele se lipeau de corpul lui Ripley. Difuzoarele continuau să stropească sala și tot ce se găsea acolo. Sirena urla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Pe-acolo, răspunse Newt, sigură pe ea. Femeia se răsuci și o luă din loc prin tunelul din dreapta. Acest nou pasaj era ceva mai spațios decât cel pe care o, luaseră pentru a fugi din secțiunea medicală. Hicks vorbi în microfonul individual. ― Bishop, aici Hicks. Mă recepționezi? Mă recepționezi, Bishop? Îi răspunse doar tăcerea. Repetă întrebarea și tenacitatea îi fu recompensată în cele din urmă. Îi ascultă vocea cu recunoștință, în ciuda paraziților. ― Da, te recepționez. Cam slab, însă. ― Și eu, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
formă neregulată, mare cam de cinci picioare, conectată cu un spațiu echivalent aflat la o distanță imensă între cele două galaxii. Vocea lui Gosseyn Doi pătrunse în gândurile celuilalt: - Trei, este rândul tău. Se aplecă în față și vorbi în microfon: - Și tu Yona, comandant Troog, fă-ți datoria. ...Stătea întins pe spate în întuneric. Deși știa că de data aceasta venise intenționat și cu ajutorul ființelor Troog, ajunsese exact în poziția care trebuia; Gosseyn remarcă o reacție Talamică. Cum stăteam acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
în petale. Am ajuns lângă ea și ne-am zâmbit cu măsură, poate și cu ceva speranță. N-a auzit nimeni ce-am vorbit, se lansau câte cinci autori odată, iar panglicile festive plesneau în valuri de curent și-aplauze. Microfoanele bârâiau, vocile hotărâte sau emoționate se întretăiau prin zeci de difuzoare. Maria mi-a întins brațul și-am întors spatele culturii. Am ieșit din mulțime. Așa a început de fapt povestea noastră, cu-o gură de aer curat. Multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau catarame metalice.“ „Așa că oamenii președintelui ne vor lăsa să vizităm liniștiți expoziția.“ „Mda. Și-așa, mă mir că încă mai permit accesul public în incinta palatului. Oricum, bănuiesc că locul mișună de tipi înarmați, cu mâinile-n buzunare și microfoane după ureche, ca-n filmele americane.“ „Cam așa ceva. Sunt camere de luat vederi peste tot, până și în tufișuri. Tu te uiți la expoziție, ei se uită la tine. Îți iau și buletinul, îl primești înapoi când ieși. Poliție zdravănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să apuci tu să te-așezi. Ziua, lucra la o companie de-avocatură (cu mulți &). Îi recunoșteai costumul, cu insigna cu tricolorul pe-un rever și legitimația atârnată la gât, pe sub sacou (politica firmei); pe-al doilea rever era capsat microfonul telefonului. Noaptea își făcea comerțul cu vechituri, apărea tot la costum, cu cataloage și fotografii sepia, ca pe vremea bunicilor. Doar tricolorul lipsea de pe revere: nu te verifica nimeni, în afara orelor de serviciu. Nu sufeream costumele, dar, la ocazii, scoteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
recuzită: o scară proptită de perete, un cuier cu un palton (probabil al scriitorașului), vreo treizeci de scaune. Jurai că ai nimerit marți seara, la un cenaclu studențesc de pe Schitu Măgureanu. Dincolo de ușă, priveliștea cădea ca la teatru: scena, firul microfonului, cortina vișinie. Lipseau doar fețele congestionate de emoția lecturii. În perioada studenției, în sala umedă și lăbărțată din bulevardul Schitu Măgureanu, se strângeau o dată pe săptămână membrii cenaclurilor literare bucureștene. Mergeam cu Mihnea acolo, uneori și cu Cezar și Gino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-meu fusese filat de Securitate, așa cum reieșea din actele găsite acasă, probabil că și facultatea noastră făcea obiectul unei „acțiuni operative“. Cine știe ce direcție specială, dotată cu echipamente sofisticate de detecție și interceptare, mă spionase de la naștere și până-n prezent, vârând microfonul în stetoscopul medicului pediatru sau trăgând cabluri și mini-amplificatoare de sunet prin porțelanul closetelor. Toate casele și instituțiile prin care treceam sau urma să trec erau controlate la sânge, verificările se efectuau periodic, pe teren, prin „urmărirea comportării în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stingând și-aprinzând luminile și căutând să potolească sala: „Nu-mi faceți probleme, vă rog!“, „Liniște!“, „Să plecăm în ordine acasă!“ Sala urla: „Uăăă!“, „Tănase-Porcu’!“, „Ieși afară!“, în timp ce apăreau oamenii de ordine și cei de la Iris țipau după cortină în microfoane: „Noapte bună, prieteni!“, înainte să se taie sonorul. Strigătele astea mute, fără ecou, s-au prelungit peste oameni, clădiri și ani până târziu, în decembrie ’89. La „Revoluție“, am stat cuminte acasă, ca toată lumea; se transmitea la televizor. Sau n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Am privit în jos: nu mai rămăsese nimeni. „Hai s-o-ntindem de-aici, că se-mpute treaba!“, m-a zorit Mihnea. „Nu înainte de-a vizita și celălalt etaj.“, l-am anunțat, tot în șoaptă. Pereții aveau urechi, cărțile microfoane. Atât Unioniștii, cât și Academicienii, lucrau cu mercenari, deghizați în tinerei cumsecade: cercetători, ajutoare de bibliotecari, cronicari de întâmpinare. Nu știai cu cine dai mâna. Mercenarii puteau trece dintr-o instituție într-alta, lucra la mai multe reviste odată sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puștii cu bilele metalice plecaseră, se lingușeau acum pe stradă sau printr-un tramvai. „Ce gen de informații se transmiteau prin Pif-uri?“, am revenit, trăgând cu ochiul la alunița lui Grosescu. Ar fi fost prea de tot să aibă un microfon în ea! „Coduri, mesaje, date despre identitatea Economiștilor Minții, coordonate ale unor tranzacții importante, în curs de desfășurare. Toate cifrate, ascunse prin replici sau iconi de pagină. Nimeni nu știe exact. Dacă am cunoaște lucrurile astea, n-am mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la cale de noi! Paul, Bidileanu, Felicia, Gloria și alții, pe care nici nu-i știi dumneata; cu ce crezi că se ocupau? Cel mai simpatic a fost cu Felicia: dintele ei rotativ era emițătorul perfect. Acolo îi implantasem un microfon miniatural, care îți asculta fiecare cuvânt. Mergeai la budă, veneam după tine. Mâncai fasole la borcan, știam cum arată boabele. Schimbai pozițiile, aflam care nu-ți place. De discuții, n-are rost să-ți mai povestesc, alea erau primele captate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la harta suprarealistă a lumii. Zonele aride și suprapopulate de informație. Suprapunerea memoriilor. Cărțile misterioase, de care se lega investigația: Pif-urile, Eminescu, ediția Camil. Înțelegerea dintre Anticari și Editori. Casca de piele a „Baronului Roșu“. Aparatul din statuia lui Dimitriu. Microfoanele Securității. Accidentul lui Maurer. „Revoluția“. Algoritmii genetici și evolutivi, care îți calculau șansele și salvau de fiecare dată situația, ca antipaticele Fetițe Powerpuff. Fluctuațiile lui Lepidopteros. Amenințarea lui Paul. Întâlnirea de la Tuzla. Plecarea Mariei. Detalii infinitezimale, conectate la o minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Poenaru, Avaria, Revanșa, Gustul și culoarea fericirii, Din nou împreună (1978) ; Drumuri în cumpănă, Clipa, Ciocolată cu alune, Un om în loden, Falansterul, Vacanță tragică, Ultima frontieră a morții, Speranța, Omul care ne trebuie (1979) ; Cine mă strigă ?, Probă de microfon, Bietul Ioanide, Rețeaua S, Al treilea salt mortal, Burebista, Casa dintre câmpuri, Labirintul, Ancheta, Vânătoarea de vulpi (1980) Evoluții cinematografice Întreg deceniul va fi marcat de orientările stabilite în ședința Comisiei Ideologice a CC al PCR din 23 mai 1968
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Niște băieți grozavi, Miracolul, Secretul armei secrete (1988) ; O vară cu Mara, Mircea, Există joi ? (1989) ; Cine are dreptate ?, Drumeț în calea lupilor, De ce trag clopotele, Mitică ? (1990) Evoluții cinematografice Deceniul 9 debutează cu un eveniment cinematografic, premiera Probei de microfon (21 aprilie 1980). Film de strictă actualitate, despre tineri, viață, muncă, asumare, responsabilitate, în care propaganda este absentă. Ceea ce nu înseamnă că ar fi prezentă contrapropaganda ; filmul e antisistem prin realismul său nesocialist. Probă de microfon este urmat, din 1980
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cinematografic, premiera Probei de microfon (21 aprilie 1980). Film de strictă actualitate, despre tineri, viață, muncă, asumare, responsabilitate, în care propaganda este absentă. Ceea ce nu înseamnă că ar fi prezentă contrapropaganda ; filmul e antisistem prin realismul său nesocialist. Probă de microfon este urmat, din 1980 până la începu tul lui 1983, de câteva filme încadrabile în același realism nesocialist, sărite din schemele propagandistice : Stop cadru la masă, Casa dintre câmpuri, O lacrimă de fată, Croaziera, Secvențe. Este o perioadă similară cu 1967-1970
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ajunsese monarhia materialist dialectică a lui N. Ceaușescu. Practic însă, se poate afirma că propaganda ceaușistă prin cinema a luat sfârșit cu mai bine de doi ani înainte de sângerosul sfârșit al regimului. Studii de caz Ediție specială (1978), Probă de microfon (1980), Croaziera (1981), Glissando (1984) sau Ilegalism, realism, metaforită Mircea Daneliuc e un caz cu totul special în raport cu propaganda regimului comunist în cinematograful de ficțiune. Al doilea lungmetraj al său, Ediție specială (1978), se înscrie în aria de subiect propagandistic
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
măcar o umbră a Irinei Petrescu. Poate că singurul merit al experienței filmice à contrecœur, pe care o reprezintă Ediție specială, este acumularea unei frustrări artistice pe care Daneliuc o face să explodeze literalmente în următorul său film, Probă de microfon (1980), poate cel mai important film de actualitate al perioadei comuniste. Eroul lui Daneliuc, interpretat de el însuși, este un cameraman TV și se trage în linie directă din operatorul șmecheraș cu gura mare și pantaloni scurți din Reconstituirea. Are
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]