1,969 matches
-
nostime de la Economic - nu mai știu dacă am apucat vreodată să-ți vorbesc despre „liceul de fete“ de pe strada mea. Elevii erau în proporție zdrobitoare, probabil peste nouăzeci la sută, de „sex frumos“. Dimineața, când încă nu mă hotăram să migrez din cochilia Melcului într-o ținută decentă, îmi treceau pe sub fereastră, ultrasociabile, rareori solitare - seara, când mă întorceam acasă cu senzațiile ațâțate de un păhărel, altele o roiau de la orele de după-amiază, tot așa volubile, în grupuri de cinci, șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de-afară, unde credincioșii pot asculta slujba fără să coboare din mașini. Înțeleg nevoia de modernizare a religiei, dar est modus in rebus, vorba lui Horațiu. De data aceasta, aproape că-mi vine să iau în serios ideea că "barbarii" migrați în America au vrut să demonstreze "Romei", adică Europei, că ei sunt mai grozavi, mai "civilizați". Chiar mai tehnici. Cu bani, ei pot să cumpere, dacă vor, și parcele în Rai. Și îi pot demonstra lui Dumnezeu că pot conversa
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
îl așezi pe fundul unui tubuleț, pipetezi puțin amestec de enzime peste, măsori concentrația de pluș, așezi două picături de lizat în gelul vertical de meduză-trăgătoare de-șaretă, bătăile inimii tale se transformă în curent electric, elementele constitutive ale plușului migrează pe verticală, scoți gelul, îl aranjezi peste membrana văzului tău intrauterin, elementele constitutive ale plușului migrează acum pe orizontală, stropești pe deasupra cu picături de rouă rece, strecori membrana văzului tău în cămăruța neagră de chibzuință și apoi scoți, spre surpriza
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
așezi două picături de lizat în gelul vertical de meduză-trăgătoare de-șaretă, bătăile inimii tale se transformă în curent electric, elementele constitutive ale plușului migrează pe verticală, scoți gelul, îl aranjezi peste membrana văzului tău intrauterin, elementele constitutive ale plușului migrează acum pe orizontală, stropești pe deasupra cu picături de rouă rece, strecori membrana văzului tău în cămăruța neagră de chibzuință și apoi scoți, spre surpriza tuturor, harta colorată a persiei. însoțitorii tăi sunt foarte surprinși și murmură în spatele tău. nouă în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lui se zbăteau ca un pește muribund în căutarea umezelii, din păcate insuficientă, care să-l țină în viață. Respirația lui Dan îi șuiera în ureche, atât de grea și duhnitoare, încât aproape că putea simți o sumedenie de microorganisme migrându-i spre creier. S-a bucurat când degetele lui i-au coborât din nou pe spate, spre fese, de parcă Dan se străduia să scoată celofanul de pe un produs de mari dimensiuni. Dar să nu uităm... mâinile lui Carol, cu unghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
au suflet și un Spirit Divin și nemuritor uită că viața este esențială, că este sursa sănătății și a vindecării, care vine de la Dumnezeu prin intermediul structurilor noastre superioare. La fel cum și bolile apar mai întâi în structurile noastre superioare, migrând apoi pe structura fizică. Unii clarvăzători putând să vadă astfel la alți oameni faptul că se vor înbolnăvi deoarece văd acest lucru în structurile nevizibile cu ochiul liber. Viața fiind esențială noi ar trebui să punem accent pe A FI
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
strada Gândului. La poartă, pe o plăcuță de marmură, sta scris: SINGURUL Acesta era, adică, numele lui. De fapt,însă, chiar era singur. Avusese și soție, și copii. De la un timp,însă, unul câte unul, ori una câte una, au migrat în valurile istoriei. Soția -în pământ; fetele și băieții - pe coclaurii mapamondului. Fiecare cu modul de viață pe care i-l hărăziseră, dintru început, ursitoarele. Și, pare-se, asta nu-l întrista de fel. Cei câțiva zeci de metri pătrați
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de mult iubită de actualii comunitari,în tot timpul anului, acum, parcă nici nu mai există. Parcă a dispărut, pur si simplu, de pe hartă. Dar, evident, n-a dispărut. E,în întregimea sa, sub imperiul iernii siberiene, care, iată, a migrat, cucerind, temporar, aceste guri de rai rmânesc.Și, unei femei, i-a sosit sorocul. I-a sosit momentul de a aduce, pe lume, un nou pui de om. Cum,însă,în ce împrejurări? Prin ce miracol? Cu ale cui priceperi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Emil Boc, răul cel mai mic de la 1989 încoace. În cazul manifestărilor neplăcute, se recomandă sfatul medicului sau farmacistului". Și probabil că dacă vrem să cerem sfatul medicului, va trebui să-l căutăm, prin cele țări europene, unde medicii au migrat pe rând precum păsările călătoare. Dinspre farmaciști nu e vreo problemă, când fiecare bloc își are farmacia lui, numai că te costă mai mult decât „una mică” și în cazul acesta, omul cu cap alege „una mică”, fiindcă poate să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
din Întreaga lume se va muta În orașe și metropole. Orice speranță de a inversa acest curent, cu excepția unei catastrofe universale, este la fel de fragilă și infimă ca și fluturii din specia Monarch pe care i-am urmărit acum câteva toamne, migrând Între zgârie-norii de pe Fifth Avenue din centrul Manhattan-ului. Orice șansă a unei relații mai apropiate cu natura - fie ea prin intermediul intelectului și al educației, fie pe calea cea mai simplă, și anume având-o la Îndemână - dispare pentru cei mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
din spatele sălii. Așa cum se obișnuia la toate galele de caritate, toată lumea băuse copios pe parcursul cinei, după care stătuse și ascultase diversele discursuri, pentru ca apoi să aștepte încheierea unei licitații de durată și anunțul cu numele câștigătorului de la tombolă. Acum se migrase în masă către toaletă unde așteptau cu ochii și picioarele încrucișate. Fir-ar al dracului! a înjurat Julia când a văzut coada. Rochia ei mulată pe corp nu fusese gândită ca să susțină și o vezică plină. Julia și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
hârjonit acolo cu un Întreg pluton de soldați. Aiurea, șoptesc, și mă Îndrept spre cealaltă cameră. Sunt complet gol - dar mă simt bine așa. Din oglindă mă privește acum un om nou. Cu pielea alb - trandafirie. O amintire din copilărie migrează În creierul meu, cu fâlfăit străveziu. Mă vad Într-o lumină clară, Înalt și slăbuț, În casa bunicilor. E iarnă. Zăpada-i tolănită pretutindeni, În straturi groase. Îmbrăcat Într-un paltonaș gri, cu cizmulițe noi, din piele maro, mă Întind
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
melcului” : putem ieși în spațiul public, dar dacă știm că, la o adică, ne putem refugia în siguranța domestică ; ne interesează spectacolul politic, dar îl urmărim de acasă ; putem să riscăm, dar cu o plasă de siguranță ; putem chiar să migrăm, dar nu ne uităm, de regulă, cochilia protectoare. Doar nesiguranța sănătății ne urmărește chiar și acasă... Ce cred românii despre ei înșiși La început de an, o carte cu titlul Românii, un viitor previzibil ? nu poate decît să-ți provoace
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sufletului uman mocnește o persistenta și nedefinită răzvrătire. Confortul ne uzează simțurile. Telepatia, de exemplu, banală cândva, a ajuns de domeniul paranormalului. Acum dacă Don Quijote se uită în oglindă, îl zărește pe Hamlet. Cunoașterea distruge ignoranța. Dar și misterul. Ideile migrează de la o carte la alta precum petrolul printre roci. Sunt om. Nici mai mult, nici mai puțin. Îl cunosc. I-am răsfoit mintea într-o seară. Să fie greșelile indivizilor? Ori ale speciei? Se pare că nu avem acces decât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe banca de rezervă. Trăim într-o lume a sictirului. Ne vom reîntoarce la valorile clasice după ce ne vom irosi o parte importantă de viață. Unele popoare s-au specializat în paradise pierdute. Unii transformă lumea schimonosind-o. Omul contemporan migrează de sub aripa lui Dumnezeu spre zona psihiatrului. Odată cu bucuriile simple pierzi și sensul vieții. Mulți își dau aere de Scaraotki, deși nu sunt decât diavoli de duzină. Citesc uneori poezie contemporană parcă aș mânca nisip. Riguroșii și pragmaticii occidentali ajunși
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
uitându-mă în treacăt la Scout. — Ce-i asta? — Fry. Bătrânul intră brusc în alertă maximă, ca o pisică înfoiată. — Fry în sistem. Scout, ai închis intrarea în tunel după tine? — Nu credeam că e nevoie. Suntem în plin sezon, migrează. Toate tunelurile trebuie să fie închise. — Ce se întâmplă? O, Doamne, ludovicianul? Nu, zise Scout, fry... peștișori ideatici. Inofensivi luați în parte, dar dacă intră prea mulți, există posibilitatea să le ia urma ceva mai mare. Doctorul încuviință. — ... iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ondulat, soarbe politicos din cafea și din țigară. În celălalt capăt al sălii, Mehmed cu tranzistorul, buclata Mariana Melnik, domnul Grefu, trubadurul furunculos, fostul campion Lupu, ciolănoasa Luminița, Valy Impertinenta cu tranzistorul și oglinda, Lala Cățelușa. Între cele două asociații, migrează fără preferințe domnul Varlam, cu pipa, și durdulia blondă Lucica Zaharia. Anton și Marilena Albu își refac cuplul în colțul lor, Ion Caropol cu Tuți, la pupitrul lor, Lucian Vornicu și amicul său prea ocupați, de data asta... Voicu Veturia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o botezase Cleopatra. Generația tânără îi zicea însă Barbra Streisand. În camera de oaspeți búni Corban avea televizor alb-negru cu lămpi. Ne-am prăbușit în pat și i-am dat drumul. Parcă plecasem din lume de un secol. Toată țara migra înspre Cluj. Un țigan, Stoica, deschisese un Caritas acolo. Lăsai banii la el trei luni, apoi scoteai de opt ori mai mult. Mai fuseseră chestii de astea și înainte, dar nicăieri nu se câștigase în așa hal. Pomană curată, mană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
orașe monotone. Aici a scris romane citadine, a consemnat literar moravuri și tablouri sociale. Câteva personaje feminine din prozele scurte - Adriana din Romanul Adrianei, alteori Manuela din Femeia în fața oglinzii - exprimă în numele autoarei, nostalgia unei ambianțe elevate. Tendința de a migra către București constituie pentru alte figuri, din roman, un scop suprem. Scriitoarea se reflectă în imaginea unor eroine din roman, ele vor fi reflexii ale sinelui în diferite ipostaze. Adolescenta marcată de impulsul intelectual, va deschide drama tinerei fete cu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de romani; aceștia au salvat ciocurile de metal, pe care le-au păstrat în For pentru a celebra acea victorie. Roxolani: populație sarmată de origine iraniană, ce trăia între Don și Nistru; împinși spre răsărit de huni, roxolanii tindeau să migreze spre Dunăre. Rudis: gladius sau sica de lemn, folosită de gladiatori și soldați la antrenamente, pentru a nu se răni. Era, de asemenea (alături de boneta frigiană, care va deveni simbolul Revoluției franceze), simbolul eliberării gladiatorului după perioada de recrutare obligatorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Suflet: credința într-o entitate invizibilă care sălășluiește în trup, de care se separă în momentul morții, este întâlnită încă de la cele mai vechi civilizații. Primii filosofi greci identifică sufletul cu respirația. Doctrina orfico-pitagoreică susținea că sufletul e nemuritor și migrează dintr-un trup în altul. Concepția spirituală despre suflet ca entitate nemuritoare este expusă de Platon în Phaidon. Tabernaculum: cort, pavilion. Teriac: puternic narcotic și analgezic extras din macul de opiu, floare cunoscută în bazinul mediteranean din cele mai vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de Dumnezeu, unde în aparență nu se întâmpla nimic, dar acolo viețuiau românii, moșii și strămoșii noștri până în 3000 de ani , în colo, după cum relevă cercetările arheologice. Acum satul s-a golit în mare parte. În perioada socialistă locuitorii au migrat în industrie, după 1989 - în țările Europei dezvoltate. Cei care își mai aminteau de trecutul anilor 1900, sunt în spatele bisericii, ascunși printre bălării, sub crucile de lemn putrezite. Doar mama mea mai trăiește (are peste 100 de ani) și poate
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de-a stăvili prin intimidare corecțională valul negru de bișnițari care le inundă de aproape-un an orașele, venind din nord. Din cînd În cînd se mai strecoară cîte-o eroare de apreciere, și sînt bătuți fazani cercetători ce vor să migreze, de teamă că nimic nu se va mai schimba În România. Și vor rămîne fără viitor, prezent, stare materială. Spre deosebire de alți compatrioți, cu apetit vienez pentru cîntecul lebedei, care nu se tem că vor rămîne fără ceva pentru că nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de efortul altora. Cum spune Adriana Bittel, timpul va aranja lucrurile. E reconfortant, dar dac-o va face cînd ne vom găsi În regnul mineral, s-ar putea să nu ne mai pese. Am citit că, post-mortem, corpul tău astral migrează În sus. Ajungi, așa, ca un fel de lumină, ca un clăbuc. Editorul nu, deoarece trăiește mai mult (s-a făcut un sondaj). Motiv pentru care refuză să te traducă. Să admitem și iraționalul, anume că te-ar promova În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în Ce mai faci, întreabă un prieten: „Sunt bișnițari la Iași?/ Vin mineri și la voi?/ Că la București i am văzut/ Pașnici cu bâte, cu lanțuri (e vremea mineriadelor).” Scrutând cerul învolburat face o comparație afirmând: „Cirezi de nori migrează dinspre est,/ Credeam că-s ruși veniți să ne supună”, pentru ca mai apoi să spună: „Greu e drumul când îl sui.../ Pe poteca cea cu pui/ de șerpi și năpârci verzui.” în Conducătorii țării, sfidând bunul simț în vremuri grele
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]