1,982 matches
-
primul lor rege, faimosul și legendarul Chandragupta Maurya, fondatorul Imperiului Mauryan, a lăsat în urmă tronul la bătrânețe și a devenit un ascet jainist sub îndrumarea călugărului Bhadrabahu. După epoca mauryană, jainismul s-a răspândit în sudul Indiei unde a migrat o mare parte din comunitatea religioasă. Mulți regi indieni sudici s-au convertit la această credință și au susținut-o. De asemenea, jainismul a înflorit și pe coasta estică a Indiei, în Andhrapradesh și Orissa (tărâmul natal al lui Mahavira
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
a altor tirthankarași din trecut au pătruns în noua sectă fără să abandoneze veșmintele și alte deprinderi mai vechi. Diferențele s-au accentuat când conducătorul călugărilor jainiști a prevăzut foametea ce avea să răvășească nord-estul Indiei Acharya Bhadrabahu și a migrat în sud cu aproximativ 12.000 de asceți. Peste 12 ani, când s-au întors au găsit o nouă sectă care se formase în lipsa lor, ceea ce a dus la marea schismă a jainiștilor dintre Digambar, cei ce plecaseră cu Bhadrabahu
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
la Dunăre) și cu Dobrici (datorită terenurilor agricole fertile). Acest fapt conduce la creșterea populației orașului până în anul 1985. După acest moment, până în februarie 1989, populația suferă o ușoară scădere. După căderea regimului comunist din Bulgaria, mulți locuitori ai Silistrei migrează către ale zone ale țării sau în afara acesteia. În prezent, Silistra este reședința regiunii omonime, unitate administrativă de ordinul întâi din Bulgaria, formată din șapte comune. De asemenea, este reședința comunei Silistra, ce include orașul propriu-zis și 18 sate. La
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
clasă conducătoare. Ei s-au separat de triburile înrudite, gutar (gotlanderi) și poate "götar" (geați, numiți "gautigoți" și "Ostrogoți" de Iordanes), care sunt uneori incluși în termenul "goți" în secolul I (dar Gutasaga lasă deschisă posibilitatea contactului prelungit). Ei au migrat către sud-est de-a lungul Vistulei în secolul III ("Gothiscandza" lui Iordanes; vezi Cultura Wielbark), așezându-se în Sciția, pe care au numit-o Oium ("Țara apelor"), din secolul al III-lea (vezi Cultura Cerniakov). După relatarea legendară Hervarar Saga
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
sudul, centrul și estul Europei (este absentă în Scandinavia și Insulele Britanice), Asia, nordul și centrul și sudul Africii, Madagascar. Migrația. Este parțial migratoare. Iernează în Africa la sud de Ecuator, Asia de sud și de sud-est. Pupezele din Europa migreze în Africa tropicală. Habitat: regiuni uscate, zone deschise de câmpie cu copaci izolați, livezi, dealuri. Familia upupidelor ("Upupidae") include un singur gen "Upupa" și o singură specie existentă "Upupa epops" și o specie extinctă "Upupa antaios" dispărută din 1600. Specia
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
dar pleacă în sezonul rece. Răspândirea. Pupezele preferă câmpia și dealurile, dar urcă până la 1300 m în Carpați; sunt frecvente mai ales în zonele inundabile ale Dunării, bogate în sălcii scorburoase. Prezența. Pupezele sunt prezente în România în timpul cald; toamna migrează în Africa Centrală. Retragerea pupezelor spre locurile de iernare din Africa tropicală începe din august și continuă în septembrie și chiar în octombrie. Migrarea are loc în grupuri mici, zburând la înălțime joasă, cu fâlfâirea caracteristică a aripilor, ca la
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
jupuit blană bisonilor, a iepurilor și a altor animale sălbatice. Din vârful dealului, amerindienii vegheau atât vânătul cât și potențialii dușmani. Dacă sezonul de vânat era bun, atunci localniicii rămâneau în ținuturile rele pentru întregul an. Dacă nu, în timpul iernii, migrau către malul râului Missouri. În urmă cu 150 de ani, statul Marele Sioux (sioux = grupurile centralizate de amerindieni care au pus bazele primelor unități statale în America de Nord) au atacat populațiile locale alungandu-i permanent din zona Ținuturilor Rele. Următoarea schimbare
Parcul Național Badlands () [Corola-website/Science/313130_a_314459]
-
monogame. Teritoriul cuibului este apărat cu înverșunare de mascul. Ponta este depusă în lunile aprilie, mai fiind alcătuită din 3 - 4 ouă verzui cu puncte întunecate. Clocesc ambii părinți, iar puii eclozează la circa 26 - 27 de zile. Iarna păsările migrează spre Asia de Sud și spre bazinul mediteran. ul este de mărimea unui porumbel (28 - 31 cm), cu coloritul penajului aripilor și spatelui negru-verzui, iar creștetul și gușa sunt negre. Penele de pe cap formează un moț arcuit în sus. Partea laterală a
Nagâț () [Corola-website/Science/314537_a_315866]
-
ajunge în sânge , unde se transformă din nou în "tripanosoma metaciclică", care va infesta alte organe , ciclul continuând în acest fel . În tubul digestiv al insectei hematofage leishmaniile se divid de un număr de ori prin diviziune binară , după care migrează în glandele salivare ale insectei unde se transformă în "forme critidia" . Acestea au corpul alungit, flagel prezent și membrana ondulantă scurtă . Critidiile suferă la rândul lor un număr de diviziuni binare după care se transformă în tripanosome metaciclice. Incubația are
Tripanosomiaze () [Corola-website/Science/314639_a_315968]
-
stat cuminți și harnici la casele lor. De-a lungul Evului Mediu, a făcut parte din marele domeniu feudal care cuprindea 40 de sate cu reședința feudală în „Cetatea Gilău”. Când în Gilău s-au stabilit maghiarii, mulți localnici au migrat pe cele două lunci dinspre munte a Someșului Rece și a Someșului Cald și au sporit numărul celor ce locuiau acolo. La anul 1448, satul Someșu Rece este menționat ca sat aparținător proprietății regale din Transilvania, iar populația deposedată de
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
i (; ) au fost după izvoarele romane triburi germanice care proveneau din regiunea Jütland situată la vărsarea fluviului Elba între Marea Baltică și Marea Nordului. i au migrat prin anul 120 î.e.n. împreună cu cimbrii din Jutland ajungând până în Italia. Denumirea a fost preluată/luata de la greci și romani, fără a fi conturată precis originea lor (teutonilor). Ei ar fi putut să fie la fel de bine de origine celtă sau
Teutoni () [Corola-website/Science/314099_a_315428]
-
opuse ale numeroaselor conflicte ce tulbură Asia Mică și Caucazul. Aceste regate și principate devin pradă ușoară mașinațiilor bizantine și invaziei hoardelor selgiucide din Asia Centrală. După invazia turcilor selgiucizi dina doua jumătate a sec. XI, o parte a populației armene migrează în Cappadocia și în Cilicia. În această din urmă, sub dinastia Rubenizilor ia ființă un nou stat feudal armean - Armenia Mică sau "Armenia Maritimă" (1080-1375). Acesta este cucerit la sfarsitul sec. XIV de către mamelucii din Egipt și inclus apoi din
Istoria Armeniei () [Corola-website/Science/314239_a_315568]
-
nord-americane și europene ale Oceanului Atlantic, în Oceanul Înghețat de Nord, în Marea Nordului, în Marea Albă, în Marea Baltică și în canalul Mânecii, dar nu și în Marea Mediterană. În mare se hrănește mai ales cu crustacee și cu heringi. Pentru depunerea icrelor migrează, urcând în porțiunea superioară a râurile care se varsă în Oceanul Atlantic, Marea Nordului și Marea Baltică din America de Nord și din Europa, cu excepția râurilor care se varsă în Marea Mediterană și în Marea Neagră. ul este un pește comun în râurile din Marea Britanie, Franța, Peninsula
Somon () [Corola-website/Science/314286_a_315615]
-
orientându-se după stele, curenții oceanici, vânturi, floră și faună. Legendele lor spun că au venit din ceruri și că au poposit într-un ținut mistic, în Hawaii-ul de azi. Istoricii consideră că polinezienii sunt orginari din Taiwan și au migrat în canoe spre Filipine acum cinci milenii spre Arhipelagul Bismarck în apropiere de Nouă Guinee. Au luat cu ei animale domesticite: câini, găini, porci, , fructe și legume, rizomi de taro și de yam, fucte de arbore-de-pâine și banane. Au pus
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
pus bazele culturii Lapita. Își făceau unelte din cochilii de scoici și ceramică decorata cu modele complicate. În anii 1000 i.en., au ajuns în insulele Noua Caledonie, Vanuatu , Fiji, Samoa și Tonga, în Tahiti și Insulele Marchize. Spre 850, au migrat în Noua Zeelandă unde au devenit cunoscuți că Măori. Au navigat și spre Americi de unde au adus cartofi și au făcut comerț cu aborigenii din Australia. În insulele din Pacific au întemeiat societăți tribale. Erau experți în sculptură în lemn și
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
curbate. Jderii sunt animale grațioase, solitare, care sunt active atât ziua, cât și noaptea, inclusiv și în timpul iernii. Cu toate acestea, când vremea este nefavorabilă, jderii pot sta retrași în ascunzișurile din scorburi și sub trunchiuri 1-2 zile; uneori, ei migrează la altitudini mai coborâte din regiunile muntoase. Sunt mamifere arboricole, cea mai mare parte a timpului o petrec în arbori, dar coboară și pe sol. Noaptea, în căutarea hranei, jderii pot parcurge distanțe de 16 km depărtare de culcușurile lor
Jder () [Corola-website/Science/314342_a_315671]
-
delta Dunării trei specii de cormoran: Cazuri de excepție sunt cormoranul nezburător ("Nannopterum harrisi") de pe insulele Galapagos, care are aripile atrofiate, și cormoranul din Anzi ("Phalacrocorax brasilianus") care trăiește la Numai un număr mic de cormorani sunt păsări migratoare, ele migrând iarna spre sud. Cormoranii fac cuiburile, pe locul ales de mascul, în colonii pe sol, în copaci sau pe stânci. Masculul ademenește femela în timpul împerecherii prin bătăi ale aripilor și culoarea galbenă din regiunea gâtului. Cuibul este contruit de ambii
Cormoran () [Corola-website/Science/314378_a_315707]
-
dispariție. Pericolul care amenință regresul efectivului de păsări nu este vânarea lor ci acțiunile de asanare și drenare a terenurilor agricole, precum și tasarea solului prin mașinile și utilajele grele folosite în agricultură. Becaținele sunt numai în parte păsări migratoare, ele migrând iarna spre sud numai din zonele mai reci. Becaținele preferă regiunile de pășuni umede sau smârcuri cu stuf, unde cuibăresc și cresc puii. În solul umed afânat caută hrana, care constă din viermi, moluște, crustacei, semințe vegetale, insecte și larvele
Becațină comună () [Corola-website/Science/314388_a_315717]
-
fiind circumciși. 2) Teoria central și nord-europeană. Se presupune că un eveniment geologic sau astronomic cataclismic a afectat nordul Mării Mediterane până în nordul Europei, ceea ce a dus la schimbări climatice urmate de foamete și molime; populații întregi au început să migreze spre zone mai favorabile. Ca argumente ar fi descrierile din legendele popoarelor despre globul de foc venit dinspre Oceanul Indian peste Arabia și Etiopia ca să dispară într-o explozie deasupra Mării Mediterane și care a determinat apariția unui val mareic tip
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
în toată țara în afara regiunilor de munte. Prin luna mai - iunie, femela depune 4 - 5 ouă albe lucioase, cuibul fiind în scorburi sau săpat în malurile apelor. Clocesc ambii partneneri, la ca. 18 - 20 de zile ies puii, toamna păsările migrează în Africa sau Asia de Sud. La sosirea anotimpului rece păsările migrează spre sud în regiunile din sud sau sud-estul Africii iernând în regiunile de deșert, semideșert, savană din Sahel, țări ca Somalia Efectivul de păsări este apreciat la ca. 200.000
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]
-
iunie, femela depune 4 - 5 ouă albe lucioase, cuibul fiind în scorburi sau săpat în malurile apelor. Clocesc ambii partneneri, la ca. 18 - 20 de zile ies puii, toamna păsările migrează în Africa sau Asia de Sud. La sosirea anotimpului rece păsările migrează spre sud în regiunile din sud sau sud-estul Africii iernând în regiunile de deșert, semideșert, savană din Sahel, țări ca Somalia Efectivul de păsări este apreciat la ca. 200.000 de perechi, numărul lor a scăzut rapid prin aniii 1970
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]
-
genetice cu populațiile din Rusia, Tibet, Mongolia, Coreea sau Alaska. Ceea ce îi deosebește însă de aceste grupuri etnice este aspectul lor. Fizionomia nativilor ainu amintește, mai degrabă, de cea a amerindienilor, a caucazienilor sau chiar a aborigenilor. Aceasta ar fi migrat spre Australia dar și spre sudul Asiei și apoi în Japonia cu multe mii de ani în urmă. Cercetări genetice recente sugerează că ainii au legături cu populațiile tungusică, altaică și uralică din Siberia. Pe data de 6 iunie 2008
Ainu (populație) () [Corola-website/Science/313894_a_315223]
-
Erdoğan s-a născut în cartierul Kasîmpașa din Istanbul, Turcia după ce s-a mutat familia lui din Rize. La 11 august 2004 într-o vizită pe care o face în Georgia, Erdogan afirmă: și eu sunt georgian, familia mea a migrat din Batum la Rize și era o familie georgiana. De asemenea în 2007 într-o emisiune de la postul TV NTV, Erdogan afirmă însă că este turc. Descinde Erdoğan dintr-o mare familia musulmană care este stabilită în jurul orașului Trabzon. Erdoğan
Recep Tayyip Erdoğan () [Corola-website/Science/314811_a_316140]
-
care sunt aplecate de pasăre în boltă deasupra cuibului. Femela depune între lunile mai și august cca. 8 - 15 ouă de culoare gălbuie punctate cu brun pe care le clocește femela singură. Puii eclozează la 18 - 19 zile. Toamna păsările migrează spre sud în Africa de Nord, Africa Centrală și Asia de Sud Vest unde iernează. Unele specii din Scandinavia iernează în regiunile din Europa de Sud.
Prepeliță () [Corola-website/Science/314458_a_315787]
-
În orașe viziunea oamenilor era diferită decât cea de la sate, valorile și judecățile fiind cu totul altele. Un fenomen care a contribuit la această viziune l-a constituit migrațiile, deoarece au avut loc mișcări în masă ale populației care a migrat de la sat la oraș producându-se astfel o urbanizare excesivă și la o modernizare în gândire în același timp. Cu toate acestea modernitatea orașului asimila cu greu tradiționalismul satului, de cele mai multe ori ajungându-se la o îmbinare a tradiționalului cu
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]