2,151 matches
-
În sală a pornit un murmur general, ca un început de furtună. Oamenii au început să iasă unul câte unul. În câteva clipe, adunarea s-a destrămat. Nu au mai putut face ordine nici ochii bolovăniți ai delegatului, nici amenințările milițianului, nici gesturile disperate ale lui Chersân... Ce facem, tovarășu’ delegat? Dumneavostră poate știți mai bine. Acolo la raion vă spune mai multe despre cum se face întovărășala asta. Pe mine nu mă taie capul. Întâi! De ce n-ai instruit - cum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
luat notă și discuția a continuat. Tovarășe Chersân! Dumneata ai auzit de lămurirea de la om la om? De lamânuire n-am auzit, tovarășu’... Lămurireee! Nu lamânuire. Fii atent și bagă la cap!... De a doua zi, Chersân, Tașmău - delegatul raionului - milițianul și Daurel intrau din casă în casă. Daurel era un fel de înainte-mergător. Alerga din poartă în poartă, să afle dacă gospodarii sunt acasă. Vine tovarășu’ de la raion. Vedeți cum grăiți, că... Câte unii îl întrebau: „Ce-i măi, Daurele
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
În întovărășie! Unde altundeva? - a intervenit în discuție Chersân. Nu! Nu intrăm! Și spune și tu întovărășire, măi Chersân! - a răspuns tot Petrache. Chersân - ca un câine bătut - s-a uitat la Tașmău, care și-a încrâncenat ochii peste măsură. Milițianul a strunit cureaua puștii mai bine. Iar Daurel privea pe sub sprâncene, când la unul, când la altul. Părea că vrea să zică: „Vă spuneam eu că aiștia-s de-o baie. Nu-i scoți dintr-ale lor... Cu chiaburii iștia nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
la o comandă... Daurel a pornit tropățel mai departe... Ei, Petrache! Ți-au plăcut? Ce să-mi placă? Stăpânul, dălcăușii și trepădușul. Fii mai limpede, că n am priceput nimica. Apoi îi simplu. Stăpânul îi Tașmău. Dălcăușii îs Chersân și milițianul, iar trepădușul îi Daurel. Măi, că bine zici! Bine zic. Și aș mai zice eu încă multe, da’ îi în zadar, Petrache. Ce crezi tu? Aiștia se lasă așa, cu una, cu două? Nuu! Până nu te văd în genunchi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a întrebat cu un zâmbet vulpesc în colțul gurii Petrache. Îndata mare! Ia poftiți! Poftiți colo sub șopron! - le-a arătat Costăchel șopronul căruței. Tașmău și-a încruntat ochii și a făcut primul pas. Locul nu era prea încăpător, iar milițianul cu Daurel au rămas în zloată... Care-i baiul? - a întrebat cu nerăbdare Costăchel. Am venit să întrebăm pentru ultima oară ce gânduri aveți. Intrați ori nu în întovărășire? - a răspuns Tașmău întrebării. În primăvară vrem să intrăm cu plugurili
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
liniei partidului nostru și... Tașmău a lăsat anume amenințarea să plutească în aer, așteptând să vadă efectul... Și a fixat doar privirea zgrunțuroasă asupra lui Petrache și Costăchel. Chersân ar fi vrut să mai spună ceva, dar n-avea curaj. Milițianului îi fugeau ochii în toate părțile, așteptând parcă o poruncă... Daurel ședea în zloată, ca un câine de pripas. Noi nu am spus că ne opunem liniei partidului dumneavoastră. Nu oprim pe nimeni să intre în întovărășire. Am spus doar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-l domolească pe Costăchel: Costache! Liniștește-te, omule! - a strigat în timp ce se lupta să i descleșteze mâinile... Cum o îndrăznit neisprăvitul ista să-mi spună mie: „Măi nea Costache?” Anafura și grijania mamei lui! Ieși!! Până nu te sugrum, baragladină! Milițianul s-a întors ca fulgerat. S-a repezit spre Costăchel cu pușca în cumpănire... Lasă-l! Că altfel te... N-a terminat ce avea de gând să spună, pentru că Petrache și Costăchel i-au întors spatele, urcând în cerdac. Gâfâind
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
te... N-a terminat ce avea de gând să spună, pentru că Petrache și Costăchel i-au întors spatele, urcând în cerdac. Gâfâind, Daurel i-a ajuns din urmă pe ceilalți... Cu greu a îngăimat: Ați văzut? Dacă nu era tovarășu’ milițian mă omora chiaburu’ ista!... Înserare de iarnă, cu scrâșnet de omăt înghețat sub tălpi. Un soare cu nasul roșu dispărea dincolo de Ponoare, zâmbind într-un dinte... Costăchel tocmai pusese mâna pe clanța ușii, gata să intre în casă, când a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai spună ceva, dar și-a zis: „Ia să văd ce treabă au cu mine?” Bună seara. Sunt căpitanul de securitate Hahău - s-a prezentat tânărul îmbrăcat în haină de piele. Bună seara - a răspuns Costăchel privind bănuitor când la milițian când la căpitan. Vreau să-ți pun câteva întrebări - a continuat securistul. Despre ce, mă rog? Să intrăm în casă și ai să afli. „I-auzi, domnule! Se invită în casă parcă-i casa lui mă-sa” - gândea Costăchel în timp ce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
așa ușor cu Vulturii! S-o știi!” Până una-alta, eu te sfătuiesc să te mai gândești la ce ți-am spus. Ai timp până în ianuarie. Altfel... Căpitanul și-a încheiat brusc discursul și s-a ridicat, gata de plecare. Milițianul, care până atunci a sorbit - pur și simplu - cuvintele căpitanului, s-a ridicat vioi. Zâmbetul tâmp îi trăda gândul: „Aha! Al nostru-i! Nu scapă el de mâna partidului!”... Căpitanul - fără a mai sta pe gânduri - a ieșit, uitând să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să-l deranjeze pe tata. Cred că sexul e ceva minunat. Face ca oamenii să vorbească unii cu alții în limbi străine. „Se uită și tovarășul la asemenea filme?” - l-am întrebat acum două luni pe Dumitrescu. Tatăl lui era milițian, ca și sectoristul nostru, dar nu se ducea la oameni acasă, ci îi chema să vină la el. Știam asta, însă mi-am zis că acel lucru pe care îl făceau mama și tata nu putea fi rău nici pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
diagnosticului. Aceea a fost prima minune. Comandantul Miliției cunoștea problema. Îl invitase personal pe tata în biroul lui, spunând secretarei: „Se poate, fetițo, doar domnul Teodorescu e administratorul blocului meu!” Administratorii de bloc au trecere, ei stau de vorbă cu milițienii. La sfârșitul pașaportului eram înscris și eu, cu fotografie. Comandantul Miliției mă băgase și pe mine în seamă, îmi mângâiase în fugă obrazul cu dosul mâinii. Iar acum ne aflam la Belgrad. Prin urmare, ei sunt aceia care transmit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu ochii albaștri, avea pielea arsă de soare și tăbăcită, părea un marinar care o urmărise pe Moby Dick. Pietro a venit înspre mine și mi-a trecut mâna stângă prin păr. Am simțit la fel ca atunci când mă mângâiase milițianul. Simți întotdeauna la fel când te mângâie cineva. Doar mamele știu să o facă altfel. Mâna lor te atinge așa cum ating piciorușele de albine petalele florilor. Mâna tatei mă apăsa mai greu. Când mă mângâia el, mi se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
odată Pietro. La o săptămână după plimbarea cu Anna prin oraș, signor Giovanni m-a chemat de dimineață la el. Era intendent la pensione, așa cum, acasă, tata era administratorul blocului nostru. Însă tata era stăpân peste bloc și vorbea cu milițianul. Signor Giovanni era prea bolnav, ca să mai poată sta mult de vorbă. Nu-l mai ajuta inima. Proprietarul voia să mă cunoască, mi-a spus el scurt. Locuia la scara cealaltă, sus de tot, într-o sală mare cu coloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
așa te Învață la școală, În timp ce fratele ei, ascuns În fân, vărul tău mai mare, te amenință cu glas sugrumat: „No, las’ că te spun eu la unchiașu’! Și te spun și lu’ popa Duminecă”. „Da, dar tăticul meu este milițian”, latri tu cu mâinile În șold, mândru de isprava ta. Și-i mai spui că mâine pleci la București și că acolo e clar că nu există Dumnezeu. Sâc, așa Îi spui. În tot acest timp, marinarii americani continuă, temători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Universitatea Popoarelor din Moscova. Iar tu ții cu Moscova mai ales când se transmite la radio cântecul „Când Încetișor seara s-a lăsat / Iar orașul s-a luminat”. Caști ce caști și o tulești. De fapt ți-e frică de milițieni. Tu ai preocupări științifice. După ce o să-ți lipești cu smoală un stoper din trei nasturi de palton și unul de cămașă, ai de pus o râmă În spirt. În această vară mai vrei să prinzi pentru colecția ta, un pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pui vinul. Pepenii n-au apărut Încă pe piață, dar de regulă, pepenele Îl pune mama ta, de profesie casnică. Fugi repede la Nelu ca să umpli sifoanele. Să bea taică-tu șpriț. De un an de zile nu mai este milițian și s-a Întors la uzina 23 August, secția motoare, vechiul lui loc de muncă. Nu mai este strungar În fier, ci controlor tehnic de calitate. La sifoane este bine. Te uiți la cilindrul ruginit care se ridică când bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de bani, cu un fascicol din colecția științifico-fantastică, care Îți lipsea, Hiperboloidul inginerului Garin. Bufetul este la capătul străduței Înguste, care se deschide spre Cimitirul Izvorul Nou, puhoi de lume se bulucește, unii pleacă, alții vin, iar printre ei, un milițian călare bagă În sperieți o țigancă care vinde semințe și, de spaima lui, se ascunde prin curți, lătrată de câini și zgâriată de spinii trandafirilor sălbatici. Bei și tu un țap cu sifon. Drumul spre casă Îl faceți tot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe chestia aia cu „micul detașament” e mare minune, unde dracului o fi trecerea aia cu lupta de clasă că tu nu vezi În jur nimic, nu vezi nici capitalismul, nici socialismul, vezi doar treceri de pietoni și borcanul de unde milițianul dirijază circulația și În timp ce rumegi gândurile astea, ești deja așezat la coadă, căci la Hala Traian alimentara este deschisă și cumperi cu patru lei pachetul de unt. E tare ca piatra și tare ca piatra Îl pui pe masă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lor cu anumite drepturi inalienabile și că printre aceste drepturi se numără viața, libertatea și căutarea fericirii”. Acum, dați colțul voioși spre Florărie. Înarmați cu Spumă de drojdie și vermut Mamaia. Dar și mai Înarmați se reped spre voi câțiva milițieni care vă fugăresc printre colonade ca să vă tundă pletele de beatelși. Te ascunzi Într-un bloc peste drum de Poarta Albă, bufet-restaurant. Dârdâi de frică vreo jumătate de oră sus la cucurigu lângă scara liftului și scapi netuns. Te vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mâncare iute, sufocantă, după care trebuie să bei litri de apă, și o hârtie de o leva zilnic, pe care trebuie s-o drămuiești. Hălăduiești prin munții din preajma Sofiei, pe la Mănăstirea Boiana și spatele tău e Încercat serios de bastoanele milițienilor. Ba dansezi și cânți cu niște tineri englezi În spatele Mausoleului lui Dimitrov, ba te cațeri prin copacii din parcul Levski, ca să vezi o formație americană de muzică pop, ba sări la bătaie cu niște ruși care aruncă cu pietre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu-ți bagă În traistă decât o păpușă de plastic, cu o rochie pepit, o pungă de bomboane, câteva insigne, un tricou și tot felul de pliante turistice și o sumedenie de urme pe spate de la bastoanele de cauciuc ale milițienilor. În loc să fie festival, a fost o revoluție. La Întoarcere, În tren, ții În brațe blondele țărănci cehoaice dârdâind de frică și nu Înțelegi ce au rușii și polonezii și bulgarii ăștia cu ele. Până și controlorul rânjește la ele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
copilul În cărucior pe Căderea Bastiliei și te Întorci pe Ana Ipătescu. Din loc În loc, băieții de pe traseu, În costumele lor de tergal mototolite, strâmte, ca niște jaloane. Privesc fix, nu văd nimic, nu aud nimic. Copilul tău doarme. Un milițian te oprește. Să mergi mai pe lângă zid, nu la marginea trotuarului. Mașina lui Ceaușescu trece fâșâind spre casă, În mașină labradorul negru cască plictisit, iar tu intri pe Clopotarii Vechi. Măcelăria goală. Câțiva oameni așteptând În ploaie. Să vină carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a dealului. Foile de hârtie, cimentate definitiv În amorfa masă de scârnă și gunoaie aruncate de secole din cetate. Niște foi de jurnal. 24 februarie Un vis cu doi câini mari, fioroși. Coborând spre sanatoriul T.B.C., o altercație cu doi milițieni beți. Au cap de câine. Sunt chiar câinii ăia mari. Mă trezește din coșmar telefonul. Am viza germană. 4 martie Zece ani de la cutremur. Aproape nu mai am lecturi. Ce m-ar putea ajuta? De pildă Satyricon al lui Petronius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
calce pe urmele lui madam Trifu, devenită în timp un etalon și un termen de comparație, căci orice profesor sau supraveghetor s-ar socoti mic copil pe lângă ea. Niște păcate amărâte. Cine și-ar pune mintea cu nevasta aia de milițian? Blondă vopsită și cârlionțată artificial, ușor sărită de patruj’ de ani, înaltă și masivă, cu o constituție atletică întru câtva, de aruncătoare de disc, și cu palmele alea de caratistă, bătătorite, și cu falangele pietrificate de descinderile printre copii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]