2,760 matches
-
Comisia Centrală de Control se transformă progresiv în Comisia Centrală de Control politic. Până la stalinizarea aparatului, această comisie se ocupă mai ales de îndepărtarea opozanților, atât în URSS, cât și în celelalte PC, apoi controlează intimitatea și viața privată a militanților - verificare a originilor sociale, a moralității, a vieții conjugale etc. într-o a doua etapă, Secția de Cadre îi numește pe responsabili în posturile care par cele mai potrivite și devine un adevărat departament de resurse umane. Stalinizarea aparatelor restaurează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
creată Internaționala Roșie a Sporturilor sau Sportintern, condusă de Nikolai Podvoiski, director cu pregătirea fizică și militară a cadrelor din Armata Roșie*. Ajutorul Roșu Internațional (ARI) - în rusă, MOPR -, înființat în același an și condus de Elena Stasova, organizează apărarea militanților politici din închisori. Mai târziu, apare o constelație de organizații care corespund unor obiective specifice: Internaționala Roșie a Țăranilor (Krestintern) în 1923, Prietenii Uniunii Sovietice și Liga împotriva imperialismului și opresiunii coloniale în 1927, Comitetul internațional împotriva războiului și imperialismului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să meargă la muncă forțată în Germania ori în structurile cu caracter profesional - Frontul național al medicilor, al artiștilor, al intelectualilor etc. La Eliberare*, aceste organizații de masă sunt niște vaste pepiniere din care PC vor extrage o nouă generație militantă. Odată cu Războiul Rece*, mișcarea comunistă reutilizează forme apropiate de acelea de dinainte de război, înmulțind organizațiile care guvernează ansamblul vieții cotidiene: pionerii, tinerii, Uniunea femeilor, asociațiile de rezistenți, de deportați etc. Aceasta își înregistrează principalele succese în sectoarele sindicalismului și al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pericol supraviețuirea unui PC prin atragerea represiunii. Unii ajung până la urmă să revendice acest statut, ca partizanii lui Troțki, care, în 1931, se autointitulează Opoziția de stânga. în 1932-1933, PCUS începe o nouă verificare a conformității ideologice și sociale a militanților săi, dintre care un milion de membri - din trei milioane - sunt excluși. Acuzațiile de nonconformitate ideologică sunt folosite iar după asasinarea lui Kirov, la 1 decembrie 1934, pentru a arăta că aceste devieri ideologice și politice constituie potențiale amenințări împotriva
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anarhiști* etc. - în timpul războiului din Spania*, în timpul Rezistenței* și al Eliberării*. Procedurile de ortodoxizare Ortodoxizarea este un proces care se află la baza tipului de adeziune* bolșevică. în 1921, la imboldul lui Lenin, autocritica devine o obligație în PCUS, fiecare militant trebuind să se supună regulat unor ședințe în care este criticat de propriii tovarăși și în care își recunoaște greșelile. în timpul stalinizării de la sfârșitul anilor 1920, își face apariția o individualizare a autocriticii: acuza nu mai vizează partidul ca instituție
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la putere, autocritica rămâne centrată pe greșelile de apreciere a liniei, în timp ce biografia și autobiografia constituie un grad superior al „încredințării de sine” în voia instituției comuniste, pentru care acestea constituie un exercițiu specific. Biografia este un formular la care militantul este constrâns să răspundă și ale cărei întrebări se referă la viața privată, anturajul familial, legăturile politice, trecutul militant, lecturile, acțiunile sale. La PCF, primele chestionare datează din 1924 și nu conțin decât 12 întrebări. începând din 1930, ajung la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al „încredințării de sine” în voia instituției comuniste, pentru care acestea constituie un exercițiu specific. Biografia este un formular la care militantul este constrâns să răspundă și ale cărei întrebări se referă la viața privată, anturajul familial, legăturile politice, trecutul militant, lecturile, acțiunile sale. La PCF, primele chestionare datează din 1924 și nu conțin decât 12 întrebări. începând din 1930, ajung la 34, iar Comisia de Cadre care colectează biografiile principalilor militanți - mai multe mii - repartizează responsabilitățile în funcție de răspunsuri. în 1933
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se alinieze la pozițiile lui Stalin și IC, va considera că războiul e imperialist, va cere o pace imediată și va critica cu asprime burgheziile britanică și franceză. La 26 septembrie, guvernul dizolvă PCF și organizațiile sale de masă. Tulburarea militanților, dezorganizarea datorată mobilizării și represiunii declanșează o hemoragie a efectivelor care scad de la 270000 în 1939 la câteva mii în timpul „războiului ciudat”. Dezertările se înmulțesc printre cei aleși, dar aparatul central dă dovadă de o nezdruncinată fidelitate. în iunie 1940
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
își negociază una dintre marile schimbări de poziție: se apropie iar de antifascism și duce acțiunea patriotică la apogeu. Prezența sa pe ansamblul teritoriului, practica ilegalității, terorismul* pe care îl declanșează și care se va dezvolta în luptă armată*, disciplina militanților săi, curajul acestora în fața unei represiuni intense îl transformă încetul cu încetul în cea mai puternică forță a Rezistenței* interne peste care nu izbutește totuși să-și stabilească hegemonia. în ianuarie 1943, PCF trimite un reprezentant oficial pe lângă generalul de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1846, Adevăratul creștinism după Iisus Hristos. ...la comunismul ateu și materialist Dar toate aceste rădăcini creștine ale comunismului sunt distruse de către Marx* și Engels*, care operează o ruptură radicală și leagă de-acum încolo în mod strâns comunismul și ateismul militant. Așa cum afirmă Engels, „Critica religiei este condiția preliminară a oricărei critici” și una dintre bazele marxismului*. Totuși, într-o primă etapă, Marx pare să se înscrie în tradiția umanistă occidentală. Dar, când enunță alternativa fundamentală, „Dintre dumnezeu și om, care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
păcatului, simțul sacrificiului, acceptarea pedepsei îl înlănțuie pe credincios și-l împing la inacțiune. încă din Sfânta Familie (1845), Marx denunță despărțirea omului religios de lumea exterioară, retragerea sa într-un for lăuntric ce trebuie sancționată, în timp ce adevăratul rol al militantului comunist este să arate originea credinței religioase, „iar pentru aceasta să facă opresiunea reală să fie încă și mai dură, adăugându-i conștiința opresiunii”. Chiar și ca sursă de progres, religia rămâne, prin urmare, o mistificare: „Hristos a învins numai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
defini confruntarea dintre comunism și islamism în Afganistan* în 1979, contribuind la prăbușirea URSS. Stalin și Biserica ortodoxă rusă Stalin* continuă persecutarea Bisericii ortodoxe în Rusia și a Bisericii uniate în Ucraina. în 1925, este înființată o Ligă a ateilor militanți, condusă de ideologul E. Iaroslavski, care difuzează o propagandă anticlericală (broșuri, conferințe, filme, manifestații) și ajunge chiar să deschidă muzee antireligioase. în paralel, gazeta Sub stindardul marxismului apără concepțiile atee ale guvernării. Aceleași orientări sunt difuzate în partidele comuniste, așa cum
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
proprietății private. Iar în 1937, la câteva zile distanță, edictează două enciclice diferite împotriva nazismului - Mit Brennender Sorge, la 14 martie - și a comunismului - Divini Redemptoris, la 19 martie 1937. Faptul acesta nu-i împiedică pe comuniști - în ciuda anticlericalismului lor militant și al persecutării religiilor în URSS - să caute să învrăjbească bisericile și să recupereze o parte a credincioșilor, opunând unui cler compromis „reacția” elanului revoluționar al creștinismului primitiv. în 1937, șeful PCF*, Maurice Thorez, inaugurează politica „mâinii întinse catolicilor”, care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Rezistență, deoarece acesta stigmatizează Rezistența noncomunistă - Churchill, de Gaulle, Bînès. Obiectivul general rămâne cel al luptei împotriva războiului imperialist și al revoluției socialiste fixat de către Stalin lui Dimitrov* și Internaționalei Comuniste la 7 septembrie 1939. Dincolo de diversele inițiative personale ale militanților, ba chiar ale unor responsabili intermediari, partidele comuniste nu intră în rezistență decât de la 22 iunie 1941, ca o reacție la invadarea germană a URSS*. Din acest moment, chemările la lupta antifascistă* și la uniunea națională se înmulțesc, iar obiectivele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
concură la acest rezultat. încă din anii 1920, comuniștii sunt obișnuiți cu disciplina și practicile clandestinității și organizării* unor revoluționari profesioniști, inedite pentru majoritatea celorlalți rezistenți. Această eficacitate se bazează pe curajul și abnegația unor cadre experimentate, formate în asceza militantă, fanatismul stalinist, convinse că lupta le depășește destinul personal. Dacă neclintirea în confruntarea cu tortura le-a fost din plin mistificată de literatura hagiografică de după război, curajul lor în închisori, în lagăre și în fața stâlpului de execuție nu suscită mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să o construiască; nu trebuie să judece dintr-un punct de vedere militar pe termen scurt, ci unul politic pe termen mediu. Desigur, un atentat împotriva unui ofițer german poate să provoace în chip de represalii execuția a zeci de militanți comuniști, dar acest sacrificiu este compensat de oprobriul ce-i acoperă pe ocupanți și colaboraționiști. Desigur, un maquis se implică în puține operațiuni militare, dar este o școală de pregătire politică. Desigur, baricadele nu pot, în cele câteva mari orașe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sale ucideri, ci și pe „oamenii care vor mânui aceste arme - muncitorii moderni, proletarii”. Totuși, teoria necorespunzând defel realității, Marx deduce cu pragmatism consecințele revoluțiilor ratate din Europa din 1848. El predică o strategie de permanentă revoluție, mulțumită unui angajament militant sub „falsele stindarde”ale diverselor mișcări progresiste - muncitorești sau burgheze -, în scopul educării militanților și a orientării lor, la momentul oportun, spre acțiunea radicală, dacă nu chiar războiul civil*. Această confuzie întreținută de Marx între violența mântuitoare, compromisul ideologic și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Totuși, teoria necorespunzând defel realității, Marx deduce cu pragmatism consecințele revoluțiilor ratate din Europa din 1848. El predică o strategie de permanentă revoluție, mulțumită unui angajament militant sub „falsele stindarde”ale diverselor mișcări progresiste - muncitorești sau burgheze -, în scopul educării militanților și a orientării lor, la momentul oportun, spre acțiunea radicală, dacă nu chiar războiul civil*. Această confuzie întreținută de Marx între violența mântuitoare, compromisul ideologic și determinismul istoric explică existența unei puternice dualități între marxiștii revoluționari și marxiștii reformiști din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
reușit să se coordoneze pe plan mondial în cadrul Federației Sindicale Internaționale (FSI). Ca răspuns și în siajul Internaționalei Comuniste* (IC), Lenin creează în 1920 sucursala sa sindicală, Internaționala Sindicală Roșie (ISR) sau Profintern, condusă de un bolșevic, Aleksandr Lozovski, care, militant sindical în Franța înainte de 1917, are o cunoaștere profundă a sindicalismului european. ISR este însărcinată să pună în practică a noua din cele 21 de condiții de aderare la IC: „Trebuie formate nuclee comuniste, a căror muncă îndârjită și constantă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1934, politica frontului popular* autorizează o apropiere între CGM și CGMU, ajungându-se, în martie 1936, la reunificarea lor în cadrul CGM. La început benefică pentru ex-confederați, unificarea îi favorizează pe ex-unitari, foarte activi în timpul grevelor din mai-iunie 1936, în virtutea tinereții militanților lor și a prezenței în sectoarele industriale cu masivă mână de lucru puțin calificată - metalurgie, chimie, construcții. Grație militanților săi sindicali, PCF întruchipează o nouă imagine a lumii muncitorești, care se sprijină pe o politică de prezență în întreprindere. Consolidat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în cadrul CGM. La început benefică pentru ex-confederați, unificarea îi favorizează pe ex-unitari, foarte activi în timpul grevelor din mai-iunie 1936, în virtutea tinereții militanților lor și a prezenței în sectoarele industriale cu masivă mână de lucru puțin calificată - metalurgie, chimie, construcții. Grație militanților săi sindicali, PCF întruchipează o nouă imagine a lumii muncitorești, care se sprijină pe o politică de prezență în întreprindere. Consolidat în urma acestor succese, comunismul sindical se instituie ca un model durabil în societățile industriale. Cu implementarea sa municipală, implantarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-a aniversare a revoluției, călătoriile iau o nouă amploare: comuniștii din lumea întreagă, asociațiile de prietenie cu URSS, sindicatele afiliate la ISR sunt solicitate să trimită delegații însărcinate să consfințească rolul URSS. Operațiunea este un succes, căci ea depășește cadrul militant și atrage scriitori și alte categorii de intelectuali. Candidații la călătorie sunt selectați de organizațiile lor și, în 1930, PCF* anunță chiar apariția unui Ghid al călătorului în Uniunea Sovietică. Reîntors în țară, turistul revoluționar trebuie să se supună unui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
au fost deosebit de importante în epoca modernă. Importanța pe care o au în politica internațională conducerea charismatică și răspunsul la ea, manifestat prin atracția exercitată asupra celor guvernați, este revelată într-o scrisoare pe care John Durie, prezbiterian scoțian și militant pentru unitatea protestantismului, i-a adresat-o ambasadorului britanic Thomas Roe, explicând declinul puterii lui Gustav Adolph al Suediei, care lupta atunci pentru cauza Reformei în Germania: Sporirea autorității sale este baza loialității pe care o trezește; iar dragostea este
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în relațiile cu alte națiuni, simbolurile naționale sunt instrumente de identificare a indivizilor cu națiunea. Etica și moravurile societății tind să facă atractivă identificarea, oferind recompense și amenințând cu pedepse. Nu din întâmplare, unele grupuri fie sunt adepții cei mai militanți ai aspirației naționale către putere pe scena internațională, fie refuză să aibă de-a face cu acest lucru. Ele sunt grupurile care devin în primul rând obiectul puterii altora și nu au unde să-și manifeste propriile instincte de putere
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
statului, democrațiile trebuie să reușească prin libera interacțiune a forțelor populare, călăuzite de un guvern înțelept și responsabil. Acolo unde guvernul este incapabil să prevină degenerarea în conflicte de clasă, rasiale sau religioase, tinzând să dividă comunitatea națională în grupuri militante, moralul național va fi probabil scăzut, cel puțin printre grupurile victimizate dacă nu în rândul populației ca întreg. Politicile Franței înainte și în timpul celui de-al doilea război mondial ilustrează acest aspect - la fel, slăbiciunea politicilor externe pe timp de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]