11,805 matches
-
brusc și-l prinde pe Radu de braț, tocmai cînd acesta se pregătește să se culce la loc, după ce a făcut injecția lui Dorin și i-a dat pastilele. Dezbracă-te! îi șoptește. Ce-i, ce te-a apucat!? se miră doctorul. Nu știu, dar înnebunesc dacă mai stau. Am început deja să tremur. Urgent! Simt că trebuie să plec, hai, dezbracă-te! Radu înțelege despre ce-i vorba și merge în bucătărie, urmat de Lazăr, unde își schimbă reciproc hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Urcam spre birou și mi-am zis că trebuie să fi adormit răspunde Ștefănescu înaintînd în birou. Am auzit c-ai avut inspecție ast' noapte, Săteanu, cum ai ieșit? Bine. Nici o obiecție. Oho, ce-am dormit! E-aproape opt se miră Mihai, uitîndu-se la ceas. Mai aveți ceva cu mine? La planul de filamente cred că-i o neconcordanță, dar s-o lăsăm pe luni îl bate Don Șef pe umăr. Mergeți acasă; deseară trebuie să fiți în formă. Ba am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tocmai îmi făceam bagajele, soțul meu s-a dus la autogară, pentru bilete, iar Sorina... Știți... intervine Vlad emoționat din nou de aceea v-am și dat telefon, să vă spun că plec acum înaintea ei. Ești în Iași ?! se miră femeia. Și de ce n-ai telefonat pînă acum, scumpule? Nu. Sînt la Valea Brândușelor, plec spre Sălcii cu o echipă, la desfundat șoseaua. A, foarte bine! înseamnă că vom ajunge la timp. Numai de n-ar întîrzia Sorina, e plecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
chemată la ordine... Tovarășe Cornea, ia te rog! face Brîndușa un gest ferm, furios. Ce-i cu microbuzul, unde plecați! schimbă ea vorba. La... începe Cornea, dar Vlad i-o taie printr-un "nicăieri!" spus prompt, apăsat. Cum așa?! se miră maistrul. Doar n-o să vă lăsați prietena să degere acolo, întroienită la Sălcii, dimpreună cu toată cursa rapidă?! Nu-i nici o prietenă acolo răspunde Vlad tăios -, e acasă la ea, bine mersi, am aflat-o la telefon... Aa... păi atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu fără ironie, că "tovarășa doctor Maria Săteanu-Bujoreanu, căci așa o cheamă de cîteva zile, este în cabinet, se pregătește de plecare" și-i face semn cu mîna spre liftul care duce direct la ultimul etaj. Ia te uită! se miră Maria, oprindu-se o clipă cu prosopul mare pe mîini, semn că tocmai a făcut duș, apoi se întoarce spre cel care a intrat. Ia loc, Mihai adaugă, continuînd să se șteargă pe gît. De ce-ai venit ieri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-mi răspunzi. Te mai îndoiești? Cu sinceritate? Mă jur! Cine te-a învățat? O doamnă. Cît de doamnă? întreabă Maria fără urmă de ironie în glas. Foarte. Șansa de care ți-am vorbit. În București. A! M-aș fi mirat să fie una de pe aici... Cum îți închipui?! Era demult, în alt timp. Eram student, anul întîi, abia trecusem de 19 ani. Ea avea mai mult decît ai tu acum... O poveste stranie. Să-mi dai adresa ei. N-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
asta, ast' noapte, cînd toți dormeau, dorea să găsească un loc unde... Tovarășe! tresare ofițerul. Merg pînă la Dumnezeu și-mi mențin declarația spune actorul grav, înfuriat. Am impresia că viscolul ăsta v-a... bombăne ofițerul, cercetînd buletinul. A! se miră el Iulian Barbu, actor, îmi păreați mie cunoscut. Am și eu un of, ca să zic așa rîde, înapoind actul. Sîmbăta seara, numai ce-o aud pe nevastă-mea: Iar a apărut frumosul de Barbu și spune poante vechi". Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ceașca cu ceai", din biroul lui Lazăr, mi-a spus-o și el azi dimineață. L-ați cunoscut la Sălcii? Da. A plecat cu schiurile, că nevastă-sa... I-a născut spune Mihai. Două fetițe. Toți sînt bine. Zău?! se miră fata, explodînd de bucurie, și-n fericirea ei, îl ia pe Mihai cu brațele pe după gît și-l sărută pe amîndoi obrajii, apoi, stînjenită, se retrage un pas, murmurînd: Chiar eram îngrijorată. Abia aștept să-l văd deseară la premieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trânti ușa. Absenteismul atrase după sine și mai multă băutură. Carol găsea sticle suspecte de lichioruri lipicioase și rachiu puturos în tot felul de locuri: sub chivuetă, pe sub taburete, în spatele grilajelor de aerisire. Dar în scurt timp n-au mai mirat-o nici Sambuca din sertarul cu șosete, nici Poire Guillaume de pe galeriile de la perdele. Cam pe atunci venise în vizită mama lui Dan. Era o femeie formidabilă, trecută de mult de prima tinerețe. Dan era copilul din ultimul ei mariaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Wang Qi se gândea în sinea lui: Vasul e așa de mic, cum o să ajungă băutura la toți?" Ucenicii au turnat băutura din vas în pahare. Deși acestea erau umplute până la refuz, vasul era tot plin. Wang Qi era tare mirat. La un moment dat, celălalt oaspete îi spuse maestrului: "Luna plină și băutura nu sunt de ajuns. Ar fi bine să fie și o dansatoare aici". Maestrul luă, atunci, un bețișor și îl îndreptă spre hârtia tăiată sub forma lunii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acel moment, în misiune în alte țări. Auzind, însă, vestea, s-a îngrijorat profund și s-a întors grăbit la palat, fără măcar să apuce să-și schimbe hainele cu care era îmbrăcat. Regele statului Wei tocmai pregătea atacurile. S-a mirat când l-a văzut pe ministrul Ji Liang în așa hal. "Ce treburi urgente ai, de n-ai avut timp nici măcar să-ți schimbi hainele?" L-a întrebat el. Am văzut, adineauri, pe drum, un lucru ciudat", a răspuns Ji
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lucru ciudat ai văzut?", era nerăbdător împăratul să afle. Am văzut o căruță care mergea spre nord. Și l-am întrebat pe omul care mâna calul: "Unde te duci?" El mi-a răspuns că pleacă spre statul Chu. M-am mirat foarte tare și l-am întrebat iarăși: "Statul Chu este în sud, de ce te duci spre nord?" Omul a spus că are un cal foarte bun de rasă și va ajunge, mai devreme sau mai târziu, în statul Chu. I-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
văzând că este doar un copil, n-a vrut să-l lase înăuntru. "Anunțați-l că am venit. Sunt o rudă a domnului Li. Mă va primi cu siguranță!", a spus Kong Rong. Auzindu-i numele, Li Yuanli s-a mirat foarte tare, deoarece nu-și amintea de vreo rudă pe nume Kong Rong. Totuși, el hotărăște să-l primească doar ca să vadă despre cine este vorba. La întâlnire, Li Yuanli l-a întrebat cu multă curiozitate pe micuțul Kong Rong
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Mi-ar plăcea foarte mult să citesc cărți bune și să învăț, dar am 70 de ani bătuți pe muchie. E prea târziu să încep. Dacă este prea târziu, de ce nu aprindeți lumânările?, îi răspunse profesorul de muzică. Prințul se miră: Eu vă vorbesc despre lucruri serioase și dumneavoastră glumiți! Profesorul îi spuse atunci : Eu nu sunt decât un sărman orb, cum aș îndrăzni să glumesc cu Înălțimea Ta? Ceea ce vreau să spun este că învățatul la tinerețe este ca soarele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Pleșu. Cuprinzătorul filosof Andrei Pleșu a fost cuprins de un neașteptat acces de funcționarism specialistic: dom’le, noi ne ocupăm strict cu legea deconspirării, cu art. și lit., dăm bonuri de ordine, adeverințe, ținem registre. Nu pot decât să mă mir că tocmai autorul Minimei moralia face abstracție de un lucru pe care îl știe foarte bine: morala parțială poate naște oricând imoralitate. Pentru a exemplifica asta am folosit cazul lui Ștefan Augustin Doinaș. Nu am avut o relație specială cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
champagne. Ca să și-l asigure, Crapul Gonflabil i-a peștit pe toți, dintotdeauna, de la femei până la Ceaușescu, trecând prin literatura română. Nu știu dacă peștii prezintă flatulențe, dar Crapul Gonflabil, în caz că scapă o bășină din pricina preaplinului sufletesc, cu siguranță se miră de ce nu simți mireasma Zefirului... Bazat pe cuplul mizil-breban, fripto-comunismul românesc ar fi putut supraviețui până la transformarea soarelui într-o gigantă roșie. „Dacă dictatura naște genii și sentiment național, atunci să mai vină o dictatură.” Am retranscris fraza pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
șalupă aflată în marș, mi-a pus palma pe frunte să verifice dacă nu cumva am febră, m-a întrebat de patru ori, ca și cum nu-mi auzea răspunsul și rugămințile, dacă sunt sigur că nu-mi place alt model, era mirat în orice caz, foarte mirat, încerca să-mi explice că sunt încălțări de papițoi, înțelegea încet, încet cum e cu trecerea din copilărie în adolescență, dar nu bănuia nimic despre succesul la gagici al lui Dan Anghel de la scara C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se învrednicise deloc să-mi demonstreze că are vreun rost în apartamentul nostru patruzeci cu patru camere de la etajul patru, dintr-odată a devenit un personaj cu puteri depline. Era tatăl fratelui meu. Și, de parcă asta ar fi presupus te miri ce puteri șamanice (de povățuitor, învățător, înțelept sau mai știu eu ce), de parcă tatăl meu cel adevărat n-ar mai fi rămas tatăl meu, în mintea lui s-a produs acel gen de scurtcircuit ce trebuie să-i fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Radu ar fi negat până în pânzele albe chiar și chestiunea, mai mult decât evidentă, că nu a rezistat căldării cu apă rece și a bufnit într-un plâns vecin cu isteria. La cât era de pornit, nu m-ar fi mirat să-l aud spunând că un războinic ca el nu cunoaște dezonoarea lacrimilor. În fine, chiar dacă nu avea nici un sens, eu totuși i-am amintit. Iar dacă m-a șocat într-adevăr ceva, acel lucru n-a fost nicidecum tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de evident, și tot ce-am priceput a fost că e o chestie cu taste pe care zboară uneori degete grațioase de femeie. La Început, am crezut că trebuie să fie vreun soi de instrument muzical și am fost destul de mirat de lipsa de armonie a țăcănitului său intermitent. CÎnd, În cele din urmă, mi-am dat seama că e o mașinărie cu care se aștern cuvinte pe hîrtie, am fost extraordinar de surescitat. Deși nu exista nicăieri În preajma mea vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Vino, domnule! Ești așteptat de toți. Cine era? — În timp ce dumneata, Îi scriai un bilet domnului Trench, eu i-am spus doamnei Dermody unde pot fi găsit dacă mă caută cineva... — Și te-a căutat cineva? — Da, Jones, detectivul. — Jones? se miră Hilfe. — Da. — Și avea ceva important să-ți comunice? — Nu de asta m-a chemat, era Îngrijorat că-mi pierduse urma. Domnul Rennit, Însă, dorește să trec pe la biroul său. — Grijuliu om acest Rennit! O să trecem pe la el Îndată după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Henry să-și vadă vechii prieteni strînși În jurul lui, rosti doamna Wilcox. Rowe, care tocmai voia să-l Întrebe pe Henry ce-i face nevasta, pricepu atunci: moartea ei explica aceste pahare, acest obraz nebărbierit, această așteptare și - ceea ce-l mirase cel mai mult - această expresie tinerească a feței lui Henry. Se spune că suferința Îi Îmbătrînește pe oameni, dar deseori le readuce tinerețea - eliberîndu-i de răspunderi și redîndu-le Înfățișarea pierdută a adolescenței. — Nu știam, altminteri n-aș fi venit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
uniforma. Ah, dragul meu, nu-mi place deloc ținuta ta. Toți au să fie cu ochii pe tine... Nu pricep de ce nu-i facem o Înmormîntare mai simplă, spuse Henry. — Dar e o eroină! replică doamna Wilcox. — Nu m-ar mira să i se decerneze medalia Sfîntul Gheorghe, post mortem firește, spuse grăsanul. E prima victimă din cartier. Ar fi o mare cinste pentru unitatea noastră. Ea nu mai e doar soția ta, dragul meu, aparține Întregii Anglii, zise doamna Wilcox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
serviciu. În anumite perioade, divorțurile Înfloreau În incinta hotelului, amanții dădeau bacșișuri grase, iar detectivii, fiind plătiți pentru treaba asta, ofereau bacșișuri și mai mari, ca să-i surprindă În flagrant delict. În această atmosferă, băiatul ajunsese să nu se mai mire de nimic. — Ai să mă conduci Înapoi, nu-i așa? Îl Întrebă Rowe. Din loc În loc, se vedeau săgeți care indicau: „Spre adăpost“. DÎnd mereu peste ele, aveai impresia că te Învîrtești Într-un cerc. — Domnul Travers a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un caz special, răspunse Johns misterios. Într-o bună zi, doctorul o să-ți povestească tot. În noaptea aceea ai avut norocul să nimerești peste un adevărat colac de salvare. Și, În orice caz, ai semnat... Digby nu Înceta să se mire de faptul - extrem de bizar - că nu-și mai amintea cum ajunsese aici. Se trezise pur și simplu Într-o cameră odihnitoare, În care se auzea susurul unei fîntîni și În care mirosea a medicamente. Era iarnă, copacii erau negri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]