6,419 matches
-
se sfărâmă cu o pocnitură Înfundată, În timp ce ușa ceda. În naos părea să nu fie nimeni. Șirul de pilaștri răspândea În jur o pădure de umbre, În lumina lunii, ce pătrundea pe ferestre. O porni tiptil spre absidă, unde tabernacolul miracolului trona pe fundalul pereților de piatră. Îndepărtă broderia care Îl acoperea. Dedesubt, Însă, găsi Încă un cerc dintr-un lanț de fier. Se pregătea să Îl forțeze când, deodată, se opri neliniștit. Priveliștea de necrezut la care asistase Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca acela. Întinse mâna și ridică țesătura. Dedesubt se afla o gaură circulară prin care se zăreau pereții cutiei. În minte Îi Încolțea din nou Îndoiala care nu Îl părăsise niciodată. Cu siguranță, acea deschidere din postament putea explica aparentul miracol: restul trupului se ascundea sub piedestal, trecând prin gaură. Dar cum de putea rămâne invizibil? Dădu drumul pânzei prin deschidere și o văzu dispărând, ca și când o gură invizibilă ar fi Înghițit-o. Și totuși trebuia să fie acolo, În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un obstacol nevăzut. Ceva era ascuns acolo, dedesubt, se gândi Înfiorat, desprinzându-se de ceea ce atinsese cu degetele. Se dădu Înapoi ca ars, de teamă că ceva misterios voia să pună gheara pe el. Dinaintea lui păru să se repete miracolul lui Narcis: chipul său Îi ieși În Întâmpinare, ieșind din neant asemenea unei năluci. Pipăi suprafața rece. O oglindă. Și, de partea cealaltă, o altă oglindă, formând un unghi drept, al cărui vârf era ascuns de piciorul postamentului. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
adolescent. Exista ceva nefiresc În acea frumusețe, simțea poetul, ceva ce putea pătrunde În suflet, legându-l cu lanțurile unei otrăvi subtile. Încerca aceeași stare de indispoziție care pusese stăpânire pe mintea lui atunci când asistase pentru prima oară la falsul miracol. Femeia rămăsese impasibilă. Numai În ochii ei măriți se mai putea citi groaza căreia Îi căzuse pradă. În două rânduri deschise și Închise gura, ca și când ar fi fost pe punctul de a spune ceva. Dante privi În jur. Mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sienez. Ce cauți aici? Celălalt se opri pe dată, tresărind. Dar imediat redeveni stăpân pe sine, cu stânjeneala alungată curând de un zâmbet zeflemitor. Își ridică fruntea, aruncând ostentativ o privire de jur Împrejur. - Se spune că aici se petrec miracole. Voiam să văd și eu. Ehei, voi, florentinii, sunteți de-a dreptul norocoși. Dumnezeu vine să scrie direct pe paginile voastre. Sunt sigur că, dacă Într-o bună zi ar ploua cu căcat de la cer, pe aici ar mirosi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
joc de orașul meu odată cu pungașul acela de Brandan? Nu dai greș niciodată, dacă e vorba de trișat la zaruri. Cecco Îi apucă delicat degetele, descleștându-se cu grație din strânsoare. - Îți jur că mă aflu aici ca să respir aerul miracolului și să Îmi pregătesc sufletul pentru a-l spăla la San Pietro, când m-oi duce. - Ce faci aici? repetă poetul fremătând. Masca surâzătoare a lui Cecco Începea să se destrame. Ochii Îi alergau de la el la femeie, ca și când n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai târziu, să se intervină În curmarea acestei aventuri dubioase. Poetul se opri, pândind reacțiile francezului ca să vadă dacă era la curent cu farsa. Sau dacă nu cumva era chiar un complice tainic. Monerre Îl fixă. - Ce părere ai despre miracolul la care am asistat cu toții, messer Alighieri? Îl Întrebă deodată, ca și când ar fi vrut să dea cărțile pe față. - Asta aș vrea să te Întreb eu pe dumneata. Francezul părea că vrea să câștige timp. - În călătoriile mele, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În schimb Împotriva Imperiului de Răsărit, pentru a-l jefui. Același proiect era În mințile voastre: să strângeți credincioși, să Îi Îndemnați la luptă, să le Înfierbântați capetele cu visul mântuirii și al prăzii. Să cuceriți mințile simple cu lucirea miracolului. Și, Între timp, să infiltrați ghibelini de Încredere În toate posturile cheie. Iar apoi, În drum spre Țara Sfântă, iată și adevăratul obiectiv: Roma! Să o cuceriți, ca pe vremuri Constantinopolul. După ce v-ați fi adunat oastea În piețele Urbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
jos. Unul trăgea de păr o ființă omenească. - Uitați-vă pe cine am găsit! strigă el batjocoritor. Cu o smucitură violentă Împinse trupul peste balustradă, atârnându-l În gol. - Fecioara din Antiohia... și Încă Întreagă, gata pentru un al doilea miracol! Femeia izbucni Într-un geamăt de groază, cu picioarele goale zbătându-i-se În gol, În timp ce mâinile i se agitau cu disperare prin văzduh, căutând să se agațe de ceva. Celălalt bărbat se apropie cu un pas și Îi smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dreptate avea. Frumosul veșmânt a fost, de asemenea, și al ei. La ora șapte, am împins poarta. Peisajul parcă ieșise dintr-o patiserie: cremă și nori de zahăr peste tot. Am clipit din ochi de câteva ori ca în fața unui miracol. Cerul apăsător își plimba cocoașele grele peste costișa dealului și pe deasupra Uzinei, care de obicei își scuipa furia ca un monstru chior. O lume nouă. Sau prima dimineață a unei noi lumi. Ca și cum ai fi primul om. Înainte de murdărie, urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o conducea până la drum, așa cum ar fi făcut-o un om galant. De douăzeci de ani, Josăphine locuia la capătul străzii Chablis, aproape în câmp. Nu era o casă, ci doar câteva scânduri înnegrite de ploaie, care doar printr-un miracol obișnuit nu se prăbușeau. O colibă întunecată precum cărbunele, care îi băga în sperieți pe copii, și în care toți credeau că se înalță până la tavan piei împuțite, animale moarte, păsări dezmembrate și șoareci lipiți pe planșete. Nimeni nu intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ghiuleaua se lovi singură în inima mea, din palmă în inimă, maicăăă, ce putere avea și ce căldură, mi se desfăcu pieptul și intră acolo ghiuleaua, e acolo și-acuma, măicuțăăă!!! O să fiu puternic și cald ca ea, nu? — După miracolul ghiulelei de foc, tata a început să se ascundă de ceilalți și să studieze cu interes mitologia, nu numai pe cea românească, ci toată mitologia, de la cea grecească la cea celtică, indo-europeană, ariană, slavă, citise pe ascuns Eliade, gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aproape gata. Cu zeama de varză scurgându-i-se pe pulpe, propria ei apă, propria ei naștere, propria ei călire, Mariana se sui într-un taxi. - Dumneavoastră sunteți soția Halterofilului din Vitan? Mariana nu se gândea decât la Roxănica, la miracolul vieții, la faptul că doamna Popa năștea fără bărbat, la documentarul de pe Discovery în care văzuse că femeile cu dioptrii mari se trezesc după naștere cu dioptrii și mai mari, la faptul că a lăsat varza pe masă și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
economice din 1937. Acești ani sunt considerați perioada neagră de după război. Producția crescuse, ceea ce echivala cu o intensificare a exploatării, în timp ce alimentele se găseau în cantități foarte reduse. La momentul desfășurării acțiunii, tuturor le merge deja mult mai bine și miracolul economic (expresie germană concretizată în numeroase filme cu măsuțe joase, curbate și bar de apartament, precum și în nenumărate femei blonde și grase, cu sânii ridicați de sutiene cu sârmă) poate să‑și facă nestânjenit intrarea triumfală. Va fi întâmpinat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sânii ridicați de sutiene cu sârmă) poate să‑și facă nestânjenit intrarea triumfală. Va fi întâmpinat cu strigăte de bun venit. Dar încă mai există oameni la care nimic nu le intră triumfal în casă, cu atât mai puțin un miracol. Deschid mereu ușa, dar nu intră nimic, numai frigul de afară. Printre acești oameni defavorizați se numără și doamna Sepp. În timp ce‑și plictisește fiul, povestindu‑i cu poticneli și pentru a nu știu câta oară despre anul de grație 1950
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în apă, în timp ce piatra se duce la fund. # Mașina de scris țăcăne cu sârg și din ea apar pe plicuri litere negre. Mama lui Hans este cea care produce aceste litere. Nu și‑a găsit o slujbă mai bună fiindcă miracolul economic a trecut pe lângă ea. Acum trece și fiul ei Hans pe lângă ea, fără s‑o bage în seamă și‑și aruncă hainele pe podea. Ai avea nevoie cam des de mâna lui taică‑tău, Hans. Ce noroc că n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
legătură, zise el în timp ce ne apropiam de propriul său sediu, tocmai am primit o știre importantă care ne afectează pe toți. Britanicii și francezii au semnat un acord la München. Führer-ul a obținut Sudeții. Scutură din cap, minunându-se: — Un miracol, nu-i așa? — Da, într-adevăr, am murmurat eu. — Cum, nu înțelegi? N-o să mai fie război. Cel puțin nu acum. Am zâmbit cu tact: — Da, este cu adevărat o veste bună. Înțelegeam perfect. Nu avea să mai fie război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a efectuat până la sațietate astfel de exerciții de reducere a ideologiei, a gândirii, a artei la condițiile economice ale momentului. Așa reacționa el, printr-o excesivă mișcare de balansier, la mania legată de philosophia perennis, la teoriile geniului sau ale miracolului. Ascultându-l pe Epicur, trebuie deci să luăm în considerare trupul care gândește o propoziție teoretică, apoi o încarnează în condiții istorice precise. Ideea, se înțelege, acționează eficient la antipozii unui platonism care șterge biografia, disimulează trupul ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
rază de soare, tot ceea ce a fost antica Eladă, vine să viziteze plaiurile Franței, poate pentru ca să rămâie. PROZE DIVERSE OMAGIU LUI E. LOVINESCU Valah prin origini și slăbiciuni folclorice, cunosc altfel decât prin Sadoveanu farmecul dulcii naturi moldovene. Cămările de miracol ale copilăriei nu se închiseseră bine, ochii prelungeau încrezători, pe lujerul tânăr, mișcarea de împlinire vegetală, când soarta de judecător nomad, fără cuscriri ilustre, a lui tată-meu, îl arunca din Câmpulung, mai departe decât mi-e astăzi Brazilia și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu aspect de bazar plutitor, vine din larg și din necunoscut, ca o legendă. Totul este o sărbătoare, fracționată, a aparențelor și o bucurie a formelor. Însă drumul până la Isarlîk este totodată și călătoria spre moarte a mitului. Apropierea de miracol îl spulberă, și portul visat rămâne o carte necunoscută a Utopiei. Coborârea pe caic și trecerea în planul contingentului nu ajută să învie cetatea moartă a Bosforului - locul mirific al visului, strălucitoarea geografie a fanteziei lirice. Poetul lui Ion Barbu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Este un delir cosmic al ceremoniei cuplurilor, al unui univers legat prin ordinea perechii și prin chemarea dragostei. ă...î Ion Barbu a sublimat în actul poetic absoluta eliberare a spiritului într-un spațiu platonician al conceperii prin puterea și miracolul Ideii, în care viața apare ca o trecere frumoasă și o nevoie a dublului, pământul în care se aruncă sămânța și cu care se rodește, impulsul vital de înălțare. ă...î În durată stăruie Dublul, - putere a Unicului ca întreg
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aceste versuri nici chiar în splendidul poem După melci, publicat în "Viața romînească", în 1921, în care manierismul, "alchimia limbii" și "arta combinatorie ezoterică" încep să se întrevadă. Ion Barbu apelează la descântece și bocet, imaginând un copil atras de miracolul vieții, trezite, la chemarea magică, înainte de vreme, și compune un poem de o mare candoare, o capodoperă pe tema inocenței și a fragilității. Presimțea el că în această direcție va fi concurat de Arghezi? Cert e că în 1927 Barbu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
13 august 2013 Toate Articolele Autorului Femeia-n suspin nu-și iubește umbra, în livezile coapte, ochii ei verzi se măresc. Dincolo de păduri caută izvoarele printre ienuperi și odihnește la pietrele înșirate ca niște statui de regi: privește valea, depresiunea, miracolul întinderii și apoi norii schimbători și vântul. Fața ei uscată și părul fluturând știu că pânzele corăbiei nu mai au catarg, pasărea înălțimii rotindu-se prezice furtunile din gânduri care se ițesc, noaptea care se apropie și stelele care vor
FEMEIA-N SUSPIN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364321_a_365650]
-
Ciucurencu sau Alma Redlinger care, fiecare în epoca lui, în maniera proprie și în viziune personală au dedicat subiectului „Odihna" cel puțin una din creațiile lor importante. De regulă, interpretarea subiectului este literală și figurativă. Remarcăm frumusețea senzuală și estetică, miracolul formelor în tihnă, textura tablourilor, culorile lor. Uneori, în ciuda aparenței pasivități, există o tensiune a trăirii instinctive, o absolută acuratețe, un univers de sine stătător. Paradoxal sau nu, chiar și un subiect static prin însăși natura lui, este tratat de
ODIHNA, UN SUBIECT NEOCOLIT ÎN ARTĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364410_a_365739]
-
sau de cei care sunt Oameni”ceea ce este un adevăr. O doză de pesimism se simte și în mărturisirea M.Cozma: „Am sentimentul că Natura însăși a dat un certificat de deces pentru plaiul nostru mioritic și că numai un miracol îl mai poate salva”. În cap. „Apostazia gândirii” înțeleptul V. Popovici coboară din sferele filosofiei în cotidianul efemer și ajunge la concluzia că „filosofia nu ține, nici de foame, nici de sete, nici de dor, nici de amor”, completându-și
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]