1,938 matches
-
ei de farmec decadent, proza lui Battaglia este cronica aspră și demitizantă din care gesturile teatrale dispar, fiind înlocuite de gloanțe și sânge. În Algeria anului 1921, legionarii sunt detașamentele ce urmăresc fantasmaticele grupuri de rebeli ai deșertului. Făpturi ale mirajului, ei apar și dispar, nu înainte de a semăna moartea în forturile europene. Coregrafia pe care legionarii o urmăresc este parte din tainele acestui pământ ce are consistența ciudată a nălucirilor. Santinelelor care stau de veghe lângă tabără li se arată
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Fuziunea dintre eroism, decupajul cultural cool și convenția ficțională a suspansului este rețeta în jurul căreia se constituie o mitologie contemporană ce migrează și către banda desenată. Secrete & spioni Prin Bob Morane, banda desenată francofonă oferă pro pria sa alternativă la mirajul anglo-saxon. De esența aces tei strategii este împrumutul cultural. Inevitabil, personajele evocate în proza grafică posedă doza de cosmopolitism pe care televiziunea și filmul o asociază cu aventura modernă. În mod previzibil, unii dintre eroii ce populează proza grafică sunt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
XX de jocul unei substanțe extraterestre. Intertextualitatea ține de pactul ficțional pe care proza grafică îl încheie cu fidelii ei. În cele din urmă, culoarea nostalgică a textelor lui Bob Morane este și o invitație la acea visare împletită cu mirajul suspansului. În jungla preistorică, în trecutul medieval sau în Londra înecată de cețuri, Bob Morane și Bill Balantine luptă infatigabili, sfidând trecerea unui timp ce corupe și îmbătrânește. Tinerețea lor stenică este semnul vitalității inepuizabile a aventurii. Banda desenată este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
singura moarte pe care ți-o poți imagina este moartea visului în care trăiești izolat, ca într-un cristal de culori și de sunete ? Atâtea vise și atâtea reîntâlniri, gândește Corto în vreme ce dimineața se ridică deasupra câmpului de bătălie. Atâtea miraje și atâtea nostalgii. Poate că este timpul să plec, poate că este timpul să las în urmă această Spanie ce pare să trezească din pământul ei înmuiat de sânge spectrele trecutului meu. Poate că este timpul să se topească din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
grăbiți să vă umpleți timpul cu nimicuri, să fugiți de momentele de răgaz pentru a nu fi nevoiți să meditați la viața voastră, la cei din jur, la sensurile adânci ale existenței. Pe toți ne-a cuprins un fel de miraj pentru atingerea plăcerilor imediate și facile, în care posesiunile materiale și multitudinea experiențelor superficiale țin loc de viață. Toți ne refugiem în fel de fel de preocupări mărunte și de aceea nu mai avem timp pentru a ne pune ordine
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
rugat mult, dincolo, ca s-o primiți. Ați primit-o! Vedeți ce faceți cu ea! Nu vă risipiți această frumoasă viață fără rost, pentru că cea mai aspră judecată va fi cea a propriei conștiințe și nu va fi deloc ușoară. Mirajul unei vieți ușoare, fără muncă, fără sacrificii presupune o vecie neagră și nu o doresc nici unuia dintre voi. Pentru că Părintele Ceresc este bun, darnic, iubitor și răbdător, dar de iertat nu vă poate ierta pentru simplul fapt că și El
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
tău rar? Vei fi atunci Izbăvitoarea? Deși umbrit de-un mort trecut, Îmi vei aduce totuși floarea Neprihănitului sărut? Și-n pacea-ntinderii, cuvântul Pe-atîtea buze bănuit. Dar iar intrat în noapte, sfântul Cuvânt, va fi, va fi rostit? III Miraj fluid, formă fugară, Străbate surele poteci Șerpuitoare și coboară În toamna vânturilor reci. Dorința mea îți va aprinde Ardori ce nu se pot grăi Și-n ciuda umbrei ce se-ntinde Ne vom iubi, ne vom iubi, Până când anii vor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Îmi amintesc doar că a plouat toată ziua și toată noaptea, iar cînd l-am Întrebat pe tata dacă cerul plîngea, n-a avut glas să-mi răspundă. Șase ani mai tîrziu, absența mamei continua să fie pentru mine un miraj, o tăcere strigătoare pe care Încă nu mă deprinsesem s-o fac să tacă prin cuvinte. Tata și cu mine locuiam Într-un mic apartament de pe strada Santa Ana, lîngă piața bisericii. Apartamentul era situat chiar deasupra librăriei specializate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Într-o mie de povești, ca și cum povestirea ar fi pătruns Într-o galerie de oglinzi, iar identitatea ei s-ar fi scindat În duzini de reflexe diferite și, În același timp, unul singur. Minutele și orele, au scurs ca un miraj. CÎteva ceasuri mai tîrziu, prins În mrejele povestirii, abia mi-am dat seama cum clopotele catedralei băteau de miezul nopții, În depărtare. Îngropat În lumina arămie proiectată de veioză, m-am scufundat Într-o lume de imagini și senzații cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vechi cafenele. Balauri din piatră străjuiau fațada țintuită Într-o răspîntie de umbre, iar felinarele ei de gaz Înghețau timpul și amintirile. Înăuntru, oamenii se contopeau cu ecourile altor epoci. Contabili, visători și ucenici de geniu stăteau la masă cu mirajele unor Pablo Picasso, Isaac Albéniz, Federico García Lorca ori Salvador Dalí. Acolo, orice coate-goale se putea simți, pentru cîteva momente, o figură istorică, la prețul unei cafele cu lapte. Ia te uită, Sempere, a proclamat Barceló cînd l-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
spre a mă cufunda iarăși În narațiune, descoperind În proză cadențe și construcții ce curgeau ca niște motive muzicale, cimilituri de timbru și de pauză de care nu-mi dădusem seama la prima lectură. Noi amănunte, crîmpeie de imagini și miraje se iviră printre rînduri, precum alcătuirea unui edificiu pe care Îl contempli din unghiuri diferite. Am citit vreme de o oră, străbătînd cinci capitole, pînă cînd mi-am simțit gîtul uscat și o jumătate de duzină de ceasuri de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tine... Nu o lăsam niciodată să-și termine fraza. Ieșeam din Încăpere sub un pretext oarecare și fugeam. Au fost zile cînd am crezut că mă luam la Întrecere cu calendarul, Într-o cursă imposibilă. Mă temeam că lumea de miraje pe care o clădisem În jurul Clarei se apropia de sfîrșit. Prea puțin Îmi Închipuiam că problemele mele abia Începuseră. MIZERIE ȘI COMPANIE 1950-1952 7 În ziua cînd am Împlinit șaisprezece ani, mi s-a năzărit cea mai proastă idee din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
consuma, să știți că ar dăuna grav sănătății dumneavoastră. Să nu uitați: alcoolul este strict interzis! Până la noi ordine!... Pe când Zoe, cu o schimă permanentă de extaziată stupoare, nu-i lăuda conduita lui nouă, de teamă să nu producă dispariția mirajului, Nae Calaican, furios că temperanța lui Vladimir favoriza rafale de morală îndreptate către el de feciorul său, își înfunda mai tare pe cap faimosul lui stetson, replicând, cu nestrămutată convingere: Nu mă aburi, măi Ani-bale! Nu cad eu în cur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu eram vesel, așteptam în ultima clipă să se răzgândească. Când am ajuns acasă, unde mă aștepta soția dormind, trezind-o, mi-a șoptit încet, plutind printre vise: - Mai încet, vreau să dorm! Atunci mi-am revenit la realitate! Atracția mirajului dispăruse, însă nu m-a lăsat să-i spun că iubirea noastră e cât o eternitate... și n-avea chef să facem dragoste: - Hai încetează, fii cuminte, suntem bătrâni! mi-a repetat, mi-a amintit. Planuri, iluzii, proiecte, eșecuri? Dar
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
Are vreo misiune de îndeplinit, probabil. Dar nu cred că face contrabandă, nu?... Și nici spion trimis să scotocească prin secretele Ministerului Apărării Naționale. Nu cred așa ceva. Se scrie deseori despre fapte ale unor străini arestați pentru contrabandă. Atrași de mirajul orașului Tokyo, ei vin în Japonia prin Hong Kong sau Singapore. S-a vorbit despre astfel de oameni și la firma de comerț Biutafoc unde lucra Tomoe. — Ești într-o ureche? Privind spre tavan și gândindu-se la Gaston care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-s vechi și nouă toate... Povești s-au spus, se spun, se vor mai spune. Unele, grație unui demers precum acela al lui Constantin Paiu, vor avea poate șansa de a se lăsa învăluite în luminile rampei, de a cunoaște mirajul mizanscenei. Urez mănunchiului de "versiuni scenice" ce se rânduiesc în această carte, intitulată după un vers eminescian Toate-s vechi și nouă toate..., să se bucure de această șansă. Sunt oricum mărturia înzestrării nedezmințite a unui om de teatru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
era nemișcat, congelat. Ea singură se mișca cu încetinitorul. Prins în blocul meu de piatră, așteptam sfârșitul. Trecu și nici măcar nu am găsit curajul s-o urmăresc cu privirea, îmi simțeam gâtul blocat din cauza șocului. Îmi rămânea însă în ochi mirajul ei, figura aceea istovită care se apropia împrăștiind nisipul la fiecare pas. Apoi am reînceput să aud zgomotele din jurul meu, adierea vântului care bătea din nou, poveștile soacrei mele tot mai prezente, respirația grea a socrului meu. Ca și atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se încrețea pielea de frig și de silă, îmi miroseau mâinile a săpun Cheia, spălam bucăți de tricouri rupte că era criză de vată, părul meu lung, viguros și strălucitor se îmbâcsea de ou combinat cu șamponul clisos Farmec, fabrica Miraj. Nu-ți scriu încă umilințele morale, dor și mai rău. Îți povestesc doar o scenă. Trebuia să-mi fac o operație la piciorul drept. Obținusem programare la un chirurg strălucit, dar aveam nevoie de adeverință că nu-s gravidă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să facă tamtam, poate că lucrurile nu stau chiar așa de rău cum am crezut. Dar chiar în clipa în care simt că mă mai înseninez puțin, am conștiința clară a faptului că sunt ca un călător disperat care vede mirajul prin aburul închipuirii. Compania de asigurări nu acoperă niciodată suma integrală. Uneori nu oferă absolut nimic. Alteori plătește, dar își ridică taxele la niveluri imposibile. Ce au zis cei de la asigurări ? spun, cu un nod în gât. O să... Încă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îi este recunoscător fiicei sale pentru că îl făcuse să vadă lumina rațiunii, Cipriano Algor e un bărbat în toată firea, trăit și răstrăit, nu un adolescent naiv care, la vârsta entuziasmului negândit, își petrece timpul alergând după fantezii, nori și miraje, și nu renunță la ele nici măcar când se izbește de zidul imposibilului. Cipriano Algor se ridică de pe banca de piatră, părea că-i e greu să-și ridice trupul de pe ea, nu e de mirare, căci nu e totuna greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
imagine din Orient, o femeie pe care n-ar fi știut s-o cânte decât poeții deșertului: chipul ei - soarele, ar fi spus ei, părul - umbra ocrotitoare, ochii - fântâni cu apă proaspătă, trupul - cel mai zvelt dintre palmieri, surâsul - un miraj. Să-i vorbesc? Așa? Dintr-un capăt În altul al Încăperii, cu mâinile făcute pâlure la gură? Să mă ridic? Să Înaintez spre ea? Să mă așez pe un fotoliu mai apropiat, să-mi asum riscul de a vedea dispărându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prichiciul vetrei și casa părintească? O să-l năpădească lacrimile și fuge la psihiatru... — Ei, nu exagera. Ți-a mai scris, parcă... — Bineînțeles, bineînțeles, numai bucurii am avut. Corespondență! Străinătate! Țări capitaliste! Dictaturi militaro-fasciste! Rude care au părăsit țara, atrase de mirajul banului și al unei vieți ușoare și care ne trimit de Paști și de Crăciun pomana, moneda lor convertibilă. Eu nu sunt decât un înlocuitor, tovarășe Gafton! O rămășiță a trecutului, deghizată în țap ispășitor. Țapul ispășitor, așa se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lucrare de nimeni cerută, nici așteptată, nici dorită. Îl durea capul. Nu, azi nu putea lucra. Primăvara să fie de vină... tulburarea, migrenele... o întâlnire întârziată, pentru care captivii îndelung dresați, iată, nu se dovedesc apți... Tumultul acesta zăpăcitor, un miraj în care nu puteai avea încredere. Domnul Gafton își duse, fără să vrea, mâna la frunte, să-și șteargă sudoarea. Un vârtej, da, da! Se aplecă peste caietul deschis, decis să scrie. „Etica și echitatea trebuie să fie principii atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
obiectivul imediat, reduși la minimul operațional? Blindați în propria lor izolare, în care nu există devierea, ocolul, amânarea, nici glumele ștrengărești, nici bârfe și controverse, nici ezitările și dilemele? Doar bruschețea comenzii, actul elementar? Dar recitările festive, gustul spectacolului, al mirajului? Dar nevoile imediate, esențiale? Dom’ Octavio ar putea detalia cum l-a modificat sau împlinit conjunctura în care a evoluat. Ar oferi sugestii asupra viitorului care ne așteaptă. Minimum de comunicare, muțenie, cod, imagini, înțelegere doar figurativă... Dar reacțiile imprevizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ideatică finală infinită, satisface esențiala năzuință a ființei omenești: eliberarea din limite, din finitudine către eliberarea metafizică. Rainer Maria Rilke în Sonetul către Orfeu II,13 dezvoltă ideea naturii muzicii de a constitui renaștere perpetuă, "veșnicia în mișcare", afirma Platon. Mirajul orfic înfăptuiește dizolvarea noastră inițiatică noi cei numerici, noi cei monadici, noi fiii limitelor asemenea unui cristal în inefabil: ...Să mori neîncetat în Euridice -, și suie cântând iară, și mai mult slăvind, suie-napoi în raportul curat. Intre cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]