6,725 matches
-
a mă duce s-o vizitez pe fata ei înainte de a se stinge. Era ultima ei dorință. De ce eu, m-am întrebat, de ce pe mine? Îmi răsuna în minte această întrebare, deși intuiam răspunsul... Mama ei a bănuit întrebarea, după mirarea de pe fața mea, m-a luat de mână și a spus: - Băiețel, tu ai fost singurul care a ajuns la sufletul ei, și te iubește prostuța, deși e clar că tu nu simți așa. Te rog, hai și-o vizitează
LIPITORII DE CĂRȚI de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361018_a_362347]
-
cu un umor fin și ironică. Foarte caldă, totodată. Cu impostorii însă era de neclintit. Fiind singura care le putea dovedi impostura profesională, demontându-le așa-zisele traduceri din sanscrită sau cursuri absolvite prin străinătate, pe hârtie, nu-i de mirare că aceștia au încercat să o determine să plece din țară. Voalat, i-au oferit valută, ei, celei pe care banii o interesau cel mai puțin pe lumea aceasta. Nu știau că în India renunțase la câteva proprietăți. După 1989
CUVÂNT INAINTE LA MANUALUL DE LIMBĂ SANSCRITĂ de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361138_a_362467]
-
uiți în acest ireal aprilie, ai vrea să mă uiți, gândindu-mă, într-o blândă visare. În zare privești stolurile înghețate precum copacii albi, frunzele-ți plâng zâmbetul, în zare privești cerul, așteptând o privire. Ochii te dor de-atâta mirare. Tu știi ce e Lumea! Tu știi cine ești tu! Tu știi cine sunt eu! N-am să te-ntreb ce e Moartea, îmi vei răspunde: - Știu, dar nu vreau să-ți spun! De-aproape o lună nu mai dormi
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
se întâlnesc răvășind nisipul. Sunt / reziduurile vechilor / așezări de familii cu corturi, abandonate la mijlocul secolului / nouăsprezece, familii care, gătind și dormind sub umbrare legate de coloane, erau / vegheate / de zei”. Cu o astfel de istorie în spate, nu e de mirare că-n cetate, comunitățile existente și astăzi, descoperă în grote, urmele (uneori palpabile) ale zeilor: “Uneori un ochi mult prea alb se ivește din interiorul uneia dintre ele, ne privește cu / neîncredere, și / se pierde apoi în camera sepulcrală”. E
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
așa-zis intelectuali înfierbântați și doritori de sânge. Comparat cu Miron Costin, cu Socrate, cu marii eroi ai neamului său ori ai lumii, Iorga este un simbol al demnității și smereniei. Modestia sa era proverbială, de aceea nu este de mirare că afirmă în ale sale aforisme: ,,Cel care merge cu ochii în pământ se vede pe sine mai bine decât acela care se potrivește în oglindă.'' Vom încheia cu o altă maximă care îi aparține și care considerăm că trebuie
OMUL POLITIC de GIGI STANCIU în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361161_a_362490]
-
opera mea; Nefiind pictatăde mână, Am lucrat-o... cum și ei Ne lasă mereu tablou: Căscați gura!... Ce-i cu voi? Doar fac treabădin popou. ÎN LOC DE Epilog ... Când la vernisaj, stupoare! Muscan-a mai fot zărită; Dragii mei, nu-i o mirare!... Că-n GUVERN a fost numită, De cei care, -ați înțeles? Văd în puncte, -o desfătare; Iar de-atunci... bine i-a mers: Expune-n continuare. * * * Va fi minte să priceapă, S-o găsi vreun iscusit?... Dacă demuștene scapă, În
M U S C A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360781_a_362110]
-
este rușine că știe că-i român și se face că știe să dezvolte cultura neștiută a românilor care nu mai știu în aceste zile știute de criză și sărăcie pe cine să știe credibil! Știu că nu-i de mirare, că doar știi că și alt intelectual știut ca deștept și știut drept comunist din tată-n fiu a știut să facă o nouă istorie neștiută a românilor și, precum știi, a comuniștilor știuți sau neștiuți de ieri și alaltăieri
CE GÂNDESC FOTOLIILE...? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360869_a_362198]
-
din cameră în cameră, încet, cu luminile stinse. Îmi umplu alveolele cu aerul din casa bunicilor. Miroase a nuc, a mobilă veche, a hârtie creponată, a vanilie, a copil cu părul de aur, a ochelari de bunic, a început de mirare. Miroase a mine, cu ani in urmă. Prea multe măști - ar trebui să fie păsări... ochii să se umple de zbor. Să pășesc desculță prin iarba unui conflict interior. Copilul avea o cutie de creioane colorate, primită în dar de la
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
adânci, violete. Deschid robinetul. Las apa să curgă, șuvoi transparent în pătratul chiuvetei. Mă spăl îndelung pe față, pe mâini. - Cine sunt eu? De unde vin? Și unde mă duc? Pot să pictez prea multe măști pe zăpezi, pot să rătăcesc mirări pe străzi tăcute de tei, să aud tâmpla toamnei bătând-mi în fereastră. În oglindă, fratele meu tăcut mă desenează dinăuntru în afară cu fire subțiri. Dintr-o parte, mă privește cavalerul tăcut, cu aripi de fier, nedeschise. Ies repede
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
sensibil și măiestrit, oficiază, în numele înțelepciunii universale și al artei autentice - Poesia! Poet care nu s-a dezis nici o zi din viața sa de creator, scriitor haric și dedicat suferinței prin care se naște sonetul, cel cu arabescuri printre care mirările umanității se strecoară precum argintul, Theodor Răpan este și perfecționistul ce își trimite poemele în lumea cititorului într-un ambalaj de duminică, cuprinse între două coperte ilustrând conținutul ideatic și cu pagini ilustrate magnific. Nu despre aspectul îngrijit, de lux
ULTIMUL „CRESCĂTOR” DE INOROGI ÎN REZERVAŢIA SONETULUI de MELANIA CUC în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364113_a_365442]
-
te-ar strânge la piept, nu-i așa că întregul cuprins al firii ar tresări într-o lacrimă? Nu-i așa că mâinile mele te-ar sugruma de Cântec, ca apoi, să mă plâng în Tăcerea de mine Adâncului?” (Theodor Răpan) Întrebări, mirări, tăceri sunt tot atâtea forme ale rostirii, câte pot pătrunde în acel ton fonic afectiv pe care-l întrupează gândul omului. Consecvent crezului său de-o viață, prin Cuvânt, poetul face pururi dovada propriei sale identități. Dobândind această proprietate, se
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
Moartea zidește! Păsările tale, reptile nebune, îmi sluțesc așternutul! Inima, în galop pe străzile de purpură crudă, căluș, hăituit noaptea în somn. Deliormanul? Să suspine! La Courneuve? Nu mă știe!...” Poștalionul de seară este o carte a întrebărilor și a mirărilor, a clipei și a veșniciei, a dorului nesfârșit de Om și Dumnezeu, o carte a meditației, căci reflexele gândurilor nasc alte reflexe: „Și răsăritul soarelui se face că nechează! De-atâta vis, nici visul nu crede că mă voi preface
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
învingă teama. - O sută zece... o sută unșpe... o sută doișpe... Maria apăru în ușa șoprului. Într-o mână avea oala cu lapte, în cealaltă sacoșa. Glasul bărbatului o atrăsese în șopronul din spate iar pe fața ei se citea mirarea. - Da ce numeri acolo de se aude la trei poște, înteabă ea răstit. Șerban încremenise. Sacul, încă nelegat la capăt alunecă ușor din mâinile lui, iar boabele se risipiră la picioare. Își îndreptă fața schimonosită de frică spre ușa șopronului
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
prin față... avem control... Gata! Poți închide aici ușa! Șerban se așeză lângă soră-sa și îi șopti, încet la ureche, despre ce citise în scrisoare. Din când în când aceasta își făcea cruce, se uita la el, ba cu mirare, ba cu bucurie, ba dădea din cap, ba îl aproba sau întreba, „Da, Maria ce zâce?” Când Șerban se pregăti să coboare, urma stația lui, aceasta îi puse mâna pe picior și îi zise hotărâtă. - S-o aduci acasă dacă
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
de a depăși granițele. Prin frumusețea temelor și mai cu seamă, prin sensibilitatea execuției, artistul profund Dan Puric are o forță de sugestie extraordinară, exprimându-și (și) în acest fel convigerea că spiritual, duhul este superior. El răspândește, ca o mirare de vis, ceață lăsată pe marginea lucrurilor, din indiferența naturii și obisnuința omului - cea plină de nepăsare și împietrire a inimii. Secvențe de intens lirism, care îl învăluie într-un fel de halou, dar și pasaje cu ritm de focuri
OMUL FRUMOS – DAN PURIC, AJUNS LA ÎMPLINIREA A 55 DE ANI DE VIEŢUIRE PĂMÂNTEASCĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364127_a_365456]
-
în copitele cailor negri. În oglinda spiritului apar explozii de senzații transfigurate , percepute de ochiul magic al iubirii fără de sfârșit. Femeia era cărămida din care poetul își înălța temple în fiecare răsărit de soare. „era sfârșit de martie atunci /de mirare/ porumbeii deveniseră lupi/ pe o jumătate de cerc”/ „uite / iubita mea / eu sap în pământ după lumină / sap în pământ / sap în pământ / în pământ sap / vino acasă”( Vino acasă ) Un poem cu semnificații simbolice multiple, menit să răscolească în
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
Toate Articolele Autorului scrie-mi În ierbarul acela cuminte Ai presat florile inimii toate Și le dai rost în alte cuvinte De dor și frumos frământate Și-n diminețile-n care Se scutură roua din tine Cântecul tău, început de mirare, Are aripi și spre mine tot vine Simt cum pe frunte-mi se lasă Inventând luminișuri și ploi Din trecutul ce greu ne apasă Și vine avid, tot vine-nspre noi. Ceartă-mă , scrie-mi cu doruri, Dă-mi din preaplinul
SCRIE-MI de LEONID IACOB în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364274_a_365603]
-
sumă a versurilor din astfel de poezii, este ca un joc de lumini și umbre, dacă vreți, un evantai de stări de la dulce melancolie la amintiri dureroase, de la zâmbet sau râs cristalin până la izvor de lacrimi. Nici nu este de mirare, atâta timp cât ne amintim, cu bucurie, nostalgie ori tristețe, că iubirea adevărată, iubirea împărtășită, cunoaște aceste stări și nu poate exista altfel decât prin suferință și sacrificiu... Lirismul Verei Crăciun se manifestă constant și sigur prin folosirea verbului și adjectivului, atât
NOU SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363140_a_364469]
-
a scăpat de rigorile cenzurii. În arhiva personală a scriitorului s-au păstrat câteva dactilograme pe care s-au operat, la edituri, tăieturile ideologice. Cel mai grav mutilat de cenzură a fost romanul "Trei dinți din față". Nu e de mirare că un alt roman, "Japița", scris de Sorescu la sfârșitul anilor '70 și începutul anilor '80, în care scriitorul relua personajul central Tudor Frățilă, a rămas roman de sertar, publicat abia după moartea autorului. "Evocând tragismul nevoii de libertate a
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
în beneficiul elevilor săraci 39. Lipsită de o instituție teatrală locală, stabilă, desfășurându-se mai ales grație turneelor unor trupe românești sau străine, activitatea teatrală în Severinul ultimelor decenii ale sec. al XIX lea se desfășoară anevoios. Nu este de mirare că in aceste condiții publicul severinean primește nefavorabil piesa O noapte furtunoasă de I.L.Caragiale, jucată în preajma anului 1900 de naționalul bucureștean, având pe Aristița Romanescu în rolul principal 40. Dar dorința localnicilor de a avea un teatru permanent este
MITE MĂNEANU, VIAŢA CULTURALĂ A MEHEDINŢIULUI ÎN SECOLELE XIX-XX de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363110_a_364439]
-
și în poezia „Valea Prahovei, Vara”. Autorul își mărturisește dragostea pentru Poezie, ale cărei taine le-a pătruns încă din copilărie și pentru care nu a găsit niciodată cuvinte de ajuns ca să o exprime pe deplin. Nici nu e de mirare, pentru că Poezia este o taină aproape divină care nu se lasă descifrată atât de lesne, nici după o viață de scris! Dar, fiecare poate să încerce să o cânte și să-i aducă laude. E drept că poetul a căutat
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
miere sau cu otravă, „De-a fost blestem, ori imn de slavă”, a devenit prin har, binecuvântare. Poezia a fost pentru acest autor și pentru toți poeții adevărați și nu închipuiți, „A toate tămăduitoare”. (Omagiu poeziei). Și nu e de mirare, de vreme ce el o consideră „Nemuritoare poezie!” Cu adevărat nemuritoare, de vreme ce a rezistat peste zeci de ani și e la fel de proaspătă și valoroasă ca și atunci când a creat-o, ceea ce este cu adevărat uimitor. Cât de tânără poate fi poezia, chiar
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
se rostogoli peste frunze, oprindu-se cu codița drept în copacul de care fusese atârnat. Veverița sări în spatele lui. Porniră amândoi către marginea pădurii, în căutarea ciobănașului. Îl găsiră într-o poiană alături de oile lui și nu mică îi fu mirarea porcușorului să audă cu fantasticele lui urechi muzicale cântecul cel minunat care îl ademenise prin pădure, venind de pe buzele băiatului. Marinică rămase cu turma ciobănașului vreme de trei zile în care învăță cu mare sârg să cânte în frunză și
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
Ireversibil reflexul...(?)” Semnul interogației, în paranteză dilematica a titlului, este oarecum retorica, daca nu paradoxistă...Din cuprinsul cărții, Aforismele sunt cheile reflexibităților subînțelese, inteligență românească tălăzuind metaforic...și vine, flux- reflux, la limanul unde Gânditorul adună, ca în Vermeer, scoicile mirărilor și (sau) răsucirile simbolismului.. Nostalgia Originii transpare și aici, cuceritoare pentru cititorul nu din zodii și stele, ci din zestrea Arhetipului, numită de careva, refacerii memoriei celulelor...a anului 2017. Nu e vorba de reflexul condiționat al lui Pavlov, ci
SOCRATICUL DIASPOREAN LA NEW YORK de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368439_a_369768]
-
respect, dar se abținu când dădu cu ochii de capul fetei. - Doamne sfinte și-ndurate, sărmana copilă! O frizeriță își bătuse joc de capul ei, lăsând-o pe jumătate fără păr iar cealaltă jumătate colorând-o în verde. Nu era de mirare că biata fată fugea ca urmărită de necuratul să nu mai vadă nimeni catastrofa din capul ei. După ea, alerga o altă fată, tot atât de nefericită, cu ambele tâmple rase și o coamă vișinie pe mijloc. Doamna Fira țâțâi întristată. Ar
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]