2,450 matches
-
stingându-se În depărtare. În noaptea aceea, Înainte de a adormi, am avut un gând rău și, a doua zi, dis de dimineață, i-am anunțat pe toți că o luăm spre Răsărit. După cum mă așteptam, Enkim a fost cel mai mirat, dar n-a scos o vorbă. A făcut el ce-a făcut și a rămas În spatele nostru, iar eu m-am prefăcut, ca de obicei, că nu-l bag În seamă. Când ne-a prins din urmă, i-am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care era Vindecătoare, mi-a lăsat cu limbă de moarte semnele venirii tale: focuri și strigăte ce se ridică noaptea de pe tărâmul de gheață, așa cum și ei i-au fost lăsate de mumă-sa și tot așa, de la Tatăl Încoace. Mirat, i-am aruncat o privire lui Logon: nu te lua În gură cu Vindecătorul ăsta, Îmi spuneau ochii lui, căci el crede În tine. - Așa că, Îmi mai spuse noul venit, de când am ajuns om În toată firea, tot bat mările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ideea că de foarte multă vreme nimeni n-a mai intrat, și nimeni n-a mai ieșit. Două personaje dau târcoale pe dinafară. Cu eforturile reunite încearcă să forțeze ușa. Înjurăturie, icnete, izbituri. Ușa este împinsă în interior. apare capul mirat al GARDIANULUI. Imediat apare și capul întrebător al lui ARTUR. ARTUR: Cum?!... Aici? GARDIANUL (Rușinat): Da...( Își scarpină barba) Da... ARTUR: Ești sigur? GARDIANUL (La fel de stânjenit.): Cred că da... (Se hotărăște să intre; e vizibil stânjenit de interiorul jalnic; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Acum trebuie să te bucuri de tine însuți, să te odihnești, să fii singur cu tine... Fii calm, ai încredere în mine, închide ochii, numără până la un milion... Ridică toporul, se pregătește să lovească.) GARDIANUL: Hârtie și cerneală! (ARTUR ridică mirat capul, securea se înfige în buturugă.) GARDIANUL (Perplex, intuind totul.): Grubi! CĂLĂUL (Tremurând de enervare.): Grubi! Grubi! Acu’ se vine? GARDIANUL: Grubi! Ai înnebunit? (ARTUR și-a revenit din starea hipiotică; își masează mușchii, face mișcări de relaxare.) ARTUR (Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Țțțț... BRUNO: Dacă vrei să se strângă... scoate... scoate capacul. GRUBI (Extrem de concentrat.): Unde-i? Unde-i? BRUNO: Ia! GRUBI: Uah! BRUNO: Am scăpat-o! N-o vezi? GRUBI: Eu am scăpat-o de ieri și acum dospește înăuntru. BRUNO (Mirat.): Ce zici? GRUBI (Învins.): Da... N-avem noroc. BRUNO (Oarecum învins.): Așa n-are cum. Trebuie să scoatem scara. GRUBI (Speriat.): O să fie urât de tot. Și nici n-o s-o mai putem pune-napoi. BRUNO: O aruncăm de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mângâie prostește pe pielea feței.) Ce-i cu negreala?... Maco... De unde ai negreala? (Toată fața, tot gâtul și tot pieptul lui MACABEUS sunt înnegrite și jupuite groaznic de explozie; la fel, mâinile lui MACABEUS sunt paralizate și înnegrite.) Cum adică?... (Mirat, inocent.) Ce negreală! MACABEUS (Geamăt slab; durerea care vine din atingerea pielii arse.): PARASCHIV: Ce zici? (Lipit de inima lui MACABEUS.) Mă... (Începe să realizeze adevărul.) Mă... (Îi pune mâna pe inimă.) Ce dracu’ ai... Ce-s chestiile astea? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu alcoolul curgându-i pe gât.): Unde... (Grohăie.) Unde.. (Geme de durere.) PARASCHIV: Cum? Cum? Așa... Cască bine gura... MACABEUS: Unde suntem? (Grohăie, respiră din greu.) Ce-i aici? (Încearcă să pipăie în jur cu mâinile.) PARASCHIV: Stai liniștit... Stai... (Mirat.) Te doare? MACABEUS: Unde suntem? (Speriat.) Cine-i? PARASCHIV: Eu sunt... (Îi mai dă să bea.) Bea... Taci și bea... MACABEUS (Grohăie, scuipă, icnește): De ce nu aprinzi lumina? PARASCHIV (Inocent.): Cum... (Încearcă să se ridice.) MACABEUS (Strigăt de panică.): Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și-ai să-ți dai duhul. MACABEUS: Dar eu nu vreau să-mi dau duhul. PARASCHIV: M-ai plictisit grozav. Mai bine taci. MACABEUS: Tac. (Pauză; PARASCHIV privește cum fierbe apa în cazan’; cu migală, urmărește fierberea cartofilor; e atent, mirat, meditativ.) MACABEUS (Ușor.): Auzi... PARASCHIV: De ce nu taci? MACABEUS: Parcă începe să mă doară... PARASCHIV: E semn bun. Încearcă să dormi. MACABEUS: Am să încerc. (Încearcă să se întindă și să-și regleze respirația.) (Pauză.)... MACABEUS (Mirat.): Auzi... PARASCHIV: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cartofilor; e atent, mirat, meditativ.) MACABEUS (Ușor.): Auzi... PARASCHIV: De ce nu taci? MACABEUS: Parcă începe să mă doară... PARASCHIV: E semn bun. Încearcă să dormi. MACABEUS: Am să încerc. (Încearcă să se întindă și să-și regleze respirația.) (Pauză.)... MACABEUS (Mirat.): Auzi... PARASCHIV: Ce-i? MACABEUS: Nu cred că pot. (Pauză.) Nu pot să dorm. PARASCHIV: Mai încearcă. MACABEUS: Mai încerc. (Aceleași eforturi de respirație.) (Pauză.) MACABEUS: Auzi.. PARASCHIV: Ce-i? MACABEUS (Mieros.): Nu-i așa... nu-i așa că toată chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS (Care asurzește, agățat de INAMIC.): Ce zice Chivi? Ce zace? Ce tot zice acolo? PARASCHIV: Nu mai văd, nu mai aud... Mi-e silă... INAMICUL (Către MACABEUS.): Zice că nu mai aude... că nu mai vede... (PARASCHIV va pipăi, mirat, obiectele din încă; pere, pentru că nu le mai vede; MACABEUS le vai pipăi extaziat pentru că le vede; INAMICUL va alerga de la unul la altul.) PARASCHIV (Pipăindu-l pe INAMIC.): Ia te uită! Nu-ți mai văd nasul! Auzi? Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
din buzunar o cutie care pare a fi de medicamente, extrage două miezuri de vată și începe să facă două cocoloașe mici, lucrând nervos cu degetele. BĂTRÎNUL CU BASTON și DOAMNA CU VOAL îl privesc pe jumătate dezgustați, pe jumătate mirați. BĂRBATUL CU ZIARUL își înfundă cele două cocoloașe în urechi și privește triumfător în jur.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Pentru sine.): Ce oameni... Hm... (BĂTRÎNUL CU BASTON se ridică și se apropie de BĂRBATUL CU VIOLONCELUL. Așteaptă câteva secunde lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
manta groasă și înfășurat cu un fular. E îmbătrânit și chinuit. Pe măsură ce mătură și se apropie de fotoliul-leagăn devine tot mai contrariat. În sfârșit, îl vede pe CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE și face ochii mari, pare că-și amintește ceva, rămâne mirat și indecis. Mătură în jurul călătorului, îi trage câteva păsări de sub fotoliul-leagăn, face gesturi largi și insistente, sperând să-l trezească pe călător. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE murmură ceva neclar, își trage și mai bine pătura sub bărbie, se strânge în fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
venit momentul să pregătim evenimentele din acel decembrie eroic, pă care toți îl întoarce acuma pă toate părțile, de parcă ar ști careva ce și cum a fost la pregătirea descătușării de nervi și energie de atunci?“ Îl ocoli pe Irineu, mirat că încă ditamai Vicarul nu știa răspunsul. „Știi ce făceam când eram mai tânăr, pă vremea aialaltă, de-am schimbat dictatura? Îmi spunea șefu, bă Goncea, mai lasă, bă, curvele în pace, că mă obligă superiorii să te prelucrez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de chestii cu Revoluția asta. Vorbea, strângând-se în el, ca și cum ar fi vrut să-l facă să priceapă cât mai bine spusele ei. Chicoti, amuzată. - Îți dai seama cum s-a compromis folclorul? - Mai aveți folclor? se prefăcu el mirat. Nu l-ați vândut și p’ăsta? Ea nu-l luă în seamă. Continua să chicotească. - Nepoata lui Goncea, Nicoleta, e măritată cu prefectul. Unul din Șoptireanca, de-al lui Soporan. Bairamul de mâine de la prefectură e plătit de Goncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
el. — Oh! se înfurie el. Ce importanță are acuma? Piá o să moară. Trebuie să facem ceva. — E doar o femeie, răspunse Kano. O să-ți dau alta. Nu vreau alta. Vreau ca Piá să trăiască. Chiar nu-ți pasă? Indigenul păru mirat. Îl privi pe Correcaminos ca și cum n-ar fi auzit bine și repetă: Nu e decât o femeie. — Ce au spus albii? — La dracu’ cu albii! Au spus că tratatul nu există... că nu pleacă... Vor construi șoseaua pe aici, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Melania-Anemona Zotic, clasa a VI-a Școala „Mihail Sadoveanu” Dumbrăvița, județul Botoșani profesor coordonator Culiceanu Georgeta În primăvara acestui an a venit poștașul cu un plic pentru mine. Am fost foarte mirată, de la cine puteam primi eu scrisoare?! Nerăbdătoare am deschis plicul și am avut parte de o surpriză. Înăuntru era o invitație de la fostul meu diriginte pentru întâlnirea de zece ani de la terminarea liceului. Am fost foarte bucuroasă cu gândul că
Călătorie în timp. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_697]
-
spus: Ce pot să spun, fata m-a ajutat foarte mult. Apoi a venit la mine, zicând: Ce naivă ai fost, esti o fugara, nu poți avea încredere în nimeni. Știai de la bun început cine sunt?! am întrebat-o eu mirata. Evident! Mă mir cum de nu ai văzut toate afișele cu recompense... Căpetenia călăreților i-a dat Sarei un săculeț cu monede de aur, iar pe mine m-a legat și m-a urcat pe cal. A dat comandă și
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
întreg, anunța cu o mină gravă că a avut loc un groaznic accident de circulație. Victima, un agent imobiliar, decedase, iar autorul părăsise locul faptei. Un individ în vârstă, probabil martor ocular, dădea declarații și făcea pe interesantul. O privi mirat. I se întipărise pe chip un zâmbet ciudat. - Ce dracu` e așa de interesant, scumpete? L-a lovit pe unul mașina, extraordinar, un agent imobiliar mai puțin. Niște escroci. Vând cocioabe și zic că sunt palate, te simți obligat să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
eu sunt acela, însă mam gândit că ar fi minunat dacă ne-am plimba prin ploaie, ca doi îndrăgostiți pe care intemperiile nu-i pot înspăimânta. Mi-am luat inima-n dinți și iată-mă! Lucia îl privi cu ochi mirați. - Domnul scriitor este pus pe surprize, din câte observ. Din cele plăcute... Poate că va fi recompensat suplimentar, după ce ajungem acasă. Îi făcu un semn cu ochiul, apoi îl sărută îndelung. Avea buzele moi, fierbinți, iar atingerea lor îl excită
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Când privea înlăuntrul dezamăgirilor lui, în adâncul acestei prăpăstii în care se prăvălise, nu-i venea să creadă. Atâtea așteptări înșelate... atâtea planuri năruite!... Era întristător. Expresia feții lui era cu desăvârșire schimbată. Oglinda din perete se uita la el mirată... nu mai stătuse de mult în fața oglinzii, și, se privi uimit. Uneori, se întâmplă să descoperi în figura ta trăsături și particularități neobservate încă de tine, ca și cum ar fi împrumutate. Așa i se întâmplă și lui. Era aproape o surpriză
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o rochie de-a ei frumos înflorată. Pentru o clipă i-a văzut frumosu-i profil. Se făcea că mergea înaintea lui la câțiva pași, și râzând spunându-i: ”-Căsnicia noastră e scurtă! ” și râse. ”-De ce, Fată... de ce?!.. ” întrebă el mirat. -Așa trebuie să fie!” zise ea și continuă să mergă înaintea lui, parcă plutind. In urma ei rămânea o trenă de lumină. Ar fi vrut să alerge înaintea ei și să-i sărute mâna, dar picioarele, ca de plumb, nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cam obosit și prins cu multe griji, probleme. - Am venit să vă mulțumesc și să vă spun că am plecat. O zi bună! - O zi bună și ai mare grijă de tine! îi răspunse primarul cu o voce stinsă. Plecă mirată de atitudinea primarului; niciodată nu îi spusese să aibă „mare grijă de ea”, i-a mai spus așa când a fost tatăl ei bolnav și atunci când nu se simțea ea bine, „să aibă grijă de ea”, dar nu ca acum
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
a dăruit-o ca pe un testament iar eu trebuie să-i deslușesc tainele. Lumea a rămas cu gura căscată la ceea ce propăvăduise și la cuvintele alese ieșite din gura lui, parcă era Petrache Lupu de la Maglavit dar cea mai mirată era Frusina căreia nu-i venea să creadă că acel om care rostise cuvintele mai devreme este chiar Petre.Toată lumea îl înconjură, fiecare atingându-l cu mâna ca pe un sfânt. Se duse la preot și vorbi cu el. Îl
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
că aveți la activul dumneavoastră atâtea crime. Ce crime, domnule procuror, vă rog să-mi spuneți una. -Păi, nu trebuie decât să mergeți la marginea Clujului pe Dealul Feleacului, ca să vedeți crucile de la căpătâiul victimelor dumneavoastră. În marginea Clujului? Întreb mirat. Victimele mele din marginea Clujului? De când, domnule procuror? Păi, din 1940, 1941, 1944, domnule Chioreanu! Bine, domnule procuror, dar din 1940, până toamna lui 1944, Clujul cu marginile lui, până aproape de Turda, ținea de Ungaria. Dumneavoastră puneți acum și crimele
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În orele tăcute ale amiezii, când trebuia musai să dorm o oră ca să-i mulțumesc pe ai mei, vocile deveneau complicele mele fidele, singurele care făceau repausul obligatoriu oarecum suportabil, În afară, bineînțeles, de corpul meu, pe care Îl descopeream mirată urmărind jocul propriilor mele umbre pe peretele de lângă pat sau mirându-mă de forma bizară a mâinilor, a celor două excrescențe la cap care constituiau urechile, de moliciunea neverosimilă a buzelor sau de jocul roșiatic al luminii prin firele de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]