3,438 matches
-
netâlmăciri trezită din rămășițele închinăciunii», „nădăjduiește“ «clipă de clipă că nu e doar un popas acest prelung răsfăț al buzelor», în sufletu-i, «tot mai viu trăiește visul [...] cu flori de liliac îmbătătoare. indigo, alb, roz», „rătăcește“ «cu gândul printre miresmele răspândite», de cireșar fiind, «aici și acolo, sub forța inimaginabilă a iubirii», își cheamă „iubitul-emisferă / jumătate“, absența acestuia sufocând-o («...te chem, fiindcă nu mai am aer fără prezența ta; uneori mă auzi, alteori briza lacului se interpune tânguitor între
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
PETALE DE PRIMĂVARĂ Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 2359 din 16 iunie 2017 Toate Articolele Autorului De-ar fi să mor, să fie primăvară, Să poată heruvimii să-mi presară Petale-n catifea de trandafir, Să sorb aevea mireasma din potir. Să mă-nvelesc în zori cu lăcrămioare, De-mi va fi frig și nu va fi nici soare, Voi bea atunci nectarul lor fierbinte, Să nu mai simt, când sufletul asfinte! Iar dacă-s norii supărați...să verse
PETALE DE PRIMĂVARĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340063_a_341392]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SUNT Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt... Sunt clipa care zboară spre eternitate. Mireasma viselor, pierdute-n poala Lunii, Un zbor firav cu aripile înghețate Într-un sfârșit de toamnă cu tâmple ruginii. Sunt un sărut de raze ce alină marea Un val ce se frământă în adieri de vânt, Un curcubeu măreț ce-nseninează
SUNT de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340110_a_341439]
-
Când după-o ploaie rece nu se va da înfrânt. Sunt calda-mbrățișare în adierea vremii, De cântecul de codru purtat de-un vânt hoinar, Ecoul unui strigat pe care șoimii Fără teamă-l duc in zborul selenar. Sunt si mireasma florilor de iasomii , Regina nopților cu-a ei savoare dată Îndrăgostiților, s-aline insomnii Cu muze coborând din bolta înstelată. Referință Bibliografică: Sunt / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1932, Anul VI, 15 aprilie 2016. Drepturi de Autor
SUNT de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340110_a_341439]
-
mi-a fost de când umblam la școală, Un „murdărici” mereu, mi-aduc aminte Și mâinile, zadarnic, nu se spală... Cerneala mea e plină de azur, Cum e plină-amiaza de lumină Și-atunci când scriu tot aerul din jur Se umple de mireasma ei divină. Ca sângele pe care-l port sub tâmplă, Ca o taină ce nu poți s-o spui, Cerneala mea nu-i o cerneală simplă Și nu e la îndemâna orișicui... Referință Bibliografică: Cerneala mea... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare
CERNEALA MEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340125_a_341454]
-
își așterne pe coala albă propriul destin, cu pauze de o sorbitură de cafea, cu povești despre și pentru oameni simpli dar cu o ardentă dragoste și prețuire pentru OM, într-o carte pe care o citești și taci, sub mireasma florilor galbene și albastre crescute pe o traversă părăsită sau brodate pe o batistă, printre trei stropi de sânge... semnul că ea va veni, ca în basme... Primul cuvânt de încheiere care îmi vine în minte este SUBLIM! Și nu
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
cercul vostru strâmt de legi/ Norocul vă petrece”. Cu alte cuvinte, norocul este căldura sufletească, hărăzită dosr oamenilor și refuzată altora. Dintre arborii peisajului poetic eminescian, cel mai încărcat de sacralitate este “teiul sfânt”, care ocrotește în poezia Dorința cu mireasma lui învăluitoare pe îndrăgostiți:” Adormind de armonia/ codrului bătut de gânduri/ Flori de tei deasupra noastră/ or să cadă rânduri, rânduri.” Poetul închipuie florile de tei troienindu-se deasupra iubiților fericiți. Nelipsit în scenariile eminesciene, teiul personificat este simțit ca
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
netâlmăciri trezită din rămășițele închinăciunii», „nădăjduiește“ «clipă de clipă că nu e doar un popas acest prelung răsfăț al buzelor», în sufletu-i, «tot mai viu trăiește visul [...] cu flori de liliac îmbătătoare. indigo, alb, roz», „rătăcește“ «cu gândul printre miresmele răspândite», de cireșar fiind, «aici și acolo, sub forța inimaginabilă a iubirii», își cheamă „iubitul-emisferă / jumătate“, absența acestuia sufocând-o («...te chem, fiindcă nu mai am aer fără prezența ta; uneori mă auzi, alteori briza lacului se interpune tânguitor între
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
mai mult e să mă sui într-un taxi și să mă duc la Tiffany. Mă liniștește pe loc tihna și splendoarea locului; nu ți se poate întîmpla nimic rău acolo, nu alături de acei domni amabili și bine îmbrăcați, în mireasma aceea plăcută de argint și de portvizite de crocodil. Dacă aș putea găsi un loc în viața reală în care să mă simt ca la Tiffany, aș cumpăra niște mobilă și aș boteza pisica.” În același timp, ea are certitudini
Truman Capote: Mic dejun la Tiffany. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339485_a_340814]
-
Jianu își declină filiația eminesciană în poemul “Gânduri către florile de tei” - una din cele mai frumoase poezii care s-au scris pentru Mihai Eminescu, numit de autor “Voievodul Mihai”: “Floare galbenă de tei, / Floare dulce, flori de rai, / Dă mireasma ta, de vrei, / Voievodului Mihai - // Pune-i, floare, printre cărți / Amiros de mângâiere, / Și din cupe, drege-i hărți / Către frații de durere - // Flori de tei anahoret, / Floare galbenă de stea, / Voievodului Poet, / Dă-i din frații Lui, să bea
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
gălbenele-n verzi icoane - / În dans de stele paparude / Mirese de livezi, Sioane -// Ți-aduc în dar măslini de roade, / Umbrar de râuri în pustie, / Și mirodenii de noroade / Să ți se-nchine, Sihăstrie - // Ți-aduc în dar aroma pâinii, / Mireasma lutului de preț, / Litania gândului și-a mâinii / Să ți se-nchine, Voroneț - // Ți-aduc în dar poteca strâmtă / Care învinge peste hău, / Cuibarul inimii, de-i frântă, / Să ți se-nchine, Sfânt Ceahlău - // Ți-aduc, de peruzele, cerul, / Când
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
DE PRISOS Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 467 din 11 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Mă tot gândesc la timpuri ce au plecat demult Și-aș vrea să te mai văd mergând pe-aleile din parc Sa simti mireasma frunzelor și vreascuri cum se rup Ce frâng în mine amintiri a chipului tău drag. Mă simt înfrânt și-mi vine să strig în patru zări C-ai fost și ai plecat demult de lângă mine, Mă doare că viața mi-
DE PRISOS de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340760_a_342089]
-
CLIPESC” Povestire onirica de Al.Florin ȚENE Nu-mi aduc aminte când și cum am ajuns la Botoșani. Se pare că doar gândul a coborât din trenul de Iași. Eram bucuros că venise primăvară și pomii înfloriți răspândeau peste oraș miresme îmbătătoare. Căruțele încărcate cu saci plini de cereale se îndreptau spre târgul de la poalele dealului și depresiunii Cozancea. Pe strada principală, îmbrăcat într-un costum negru și pălărie de fetru, m-am întâlnit cu Pincio Păun, prieten vechi, strecurat de
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME, PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340765_a_342094]
-
de lucrări astfel realizat, șaizeci la număr, sunt și document, istorie, dar și artă, depunând mărturie despre ceea ce înseamnă Câmpia Transilvană, în viziune picturală”. Tot Maria Barbu vorbește despre poeta Beatrice-Silvia Sorescu și recenta sa carte: “Rădăcini cu mirări și miresme” Ed. Măiastra, Tg. Jiu, 2011, 98 p.) -ca fiind “O poetă pe balansoarul ... criticii”. La rubrica “Filtre”, pr. prof. univ. dr. Emil Jurca vorbește deaspre cartea lui Alin Vasile Goga “Veșmintele liturgice în Răsărit”, Editura Nico, 2011) - carte care “se
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
Cu alte cuvinte, ce se află dincolo de evident, ce altceva mai există în spatele cortinei? Tot autoarea este cea care ne dă răspunsul: „Deodată o floare mi-a căzut în mână./ Era galbenă, cu raze de soare în ea.” Adevărată valoare, mireasmă de floare și lumină solară, acest altceva în căutarea căruia poeta a pornit într-o călătorie a gândului, este poezia. Pe care Victorița Duțu o plămădește și acum, ca de fiecare dată, cu dăruire, pasiune și suflet. Octavian Curpaș Phoenix
POEME DESPRE SOARE, FLORI ŞI LINIŞTE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340838_a_342167]
-
-mi, fără tine, E un testimoniu abrogat, prescris, Un refren anacronic și fără bis. Lasă-ți izvorul cu-al meu să se-mbine, Hai să ne scriem povestea cu aldine! UNICAT Ne-am întâlnit într-un decor mirific, Vrăjiți de miresme, cântece și flori, Cum nu găsești în viață de multe ori, Și vreau momentu-acela să-l glorific. Din tălpi în creștet ne-au fulgerat fiori Și basmul și-a urmat un curs atipic, C-un arsenal de întâmplări prolific, Mustind
CINCI SONETE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341002_a_342331]
-
indiferentă a îngerilor. PRIVEGHI Ramurile desfrunzite ale copacilor Țeseau norii sparți de cornul auriu al lunii Vântul murmura cu glas de zăpadă Dansul sirenelor nopții, Tăceam amândoi ca-n templu Pașii se auzeau înfundat Sub arcada înaltă a vremii, Belșugul miresmelor albe Cădea ca spuma cascadelor Și în mâinile noastre împreunate Se topea răsuflarea suspinului, Liniștea noastră sălbăticită Prin albăstrimile nopții Tot acolo eram, același cântec Închipuia imaginea rătăcirii, Sub coroane de argint ascundeam Paloarea sângelui, umbra destrămată A nebuniei, gloria
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
alunecos Pe care se cațără săgeata trupului Înălțată spre frânghia salciei, Balansul larg pe deasupra ochiului Verde și cald în rotire blândă Jerba de stropi acoperind scufundarea, Zvâcnetul trupului ridicându-se Împletit cu mătasea broaștei Moliciunea de catifea a îmbrățișării Cu mireasma de frunză putredă A înserării, Timpul acela înrămat într-o După amiază de duminică Expus pe umbra năruită a înverzirii ULTIMA ORĂ Cred că până-n ultima clipă Voi respira la subțioara fricii Ca puiul sub cloșcă sau ca animalul care
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
02 martie 2014 Toate Articolele Autorului G H I O C E L... Ghiocel, floare plăpândă Ce răsari de sub zăpadă, Tu faci creanga tremurândă Să tresară... în livadă! Ai în chipul tău firav Nestemată gingășie, In parfumuri ceva grav, O mireasmă mereu vie... Ai venit și-a ta prezență Ne vestește primăvara Care sveltă-n consistență V-a înmiresma iar țara. Ghiocel floare plăpândă Ce răsari, gingașă floare, Te aștept și a mea pândă Iți vine-n întâmpinare... Referință Bibliografică: Ghiocel / Constantin
GHIOCEL de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341292_a_342621]
-
rădăcini, ca pe o comoară de preț. O comoară tainică pentru urmașii poporului care viețuia pe aceste sfinte meleaguri-dacii Trecuseră câteva zile de la Sărbătoarea Iubirii, sărbătoarea închinată ție, Dragobete. Înserarea învăluise pe nesimțite pădurea, zăpada începea să se topească, iar miresmele pădurii îi fermecau și-i tulburau pe cei cu inima sensibilă. Întreaga suflare era în așteptare, chiar și eu simțeam un freamăt în adâncuri. Dragobete asculta vrăjit. Avea ochii închiși pe jumătate, iar inima îi bătea nebunește.Ca prin vis
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
și astăzi în muzeu. Se povestește că la șapte biserici, între care și la mănăstire, clopotele au început să bată, singure. Capul lui se păstrează într-o raclă de lemn în biserica mănăstirii. În anii trecuți, se spunea că o mireasmă se răspândea din capul sfântului, învăluind mănăstirea și împrejurimile. Dezvoltarea mănăstirii, nevoia credincioșilor din întreaga țară de a veni la slujbele sale, de a se mărturisi și de a se ruga aici, au impus construirea unei noi biserici, corespunzătoare. Zidirea
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
să te găsească, malul mării să nu stingă flacăra domoală. Sunt acolo să nu schimbi locul țărmului, vom culege fructe. Vreau să mă înalț!... Chem cu un strigăt ultimul ceas din noapte. Aripi mă-nfășoară, mustul vieții curge-n vene. Mireasma se revarsă din paharul nopții pe-o frunză în ierbarul toamnei. Acum, trec dincolo de geam, am întâlnire cu seara... (foto-pictura realizata de fiica mea Ioana) Referință Bibliografică: Întâlnire cu seara. / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 253
ÎNTÂLNIRE CU SEARA. de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341320_a_342649]
-
mereu am vrea să plutim în haloul pe care-l face soarele, unde fiecare emoție e un abis, fiecare gând - o pauză, fiecare dans - un pas de rumbă, fiecare lacrimă - un cristal de rubine, fiecare dor - un cântec de flaut. mireasma visului se rostogolește în spațiu, arde simbolurile, plutește și se pierde odată cu noi. să nu ne mai lăsăm narcotizați de lucruri practice, sau de adjective precum facilul, decorativul, plăcerea, căci unde se instalează decadența, inima își pierde ritmul bătăilor, nu
MI-A TRECUT CHEFUL SĂ SCRIU POEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341337_a_342666]
-
iubire și credință. Autorul acestor versuri, suflet nobil și înțelept, scrie poezia cea mai sfântă și dragă vieții: cea venită de la Dumnezeu, și care aduce cu ea lumina adevărului. Prin sensibilitatea sa poetică, poetul știe să ne pună sufletele în mireasma de busuioc și de fragi, ca în Raiul fericirii nepământene. Versurile domniei sale au gustul de miere al spiritualității albano/italo/române. În lirica sa de dragoste, Baki Ymeri (zis și Alban Voka) este fantastic, și tocmai prin aceasta, fascinant. Dar
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341328_a_342657]
-
sfânt să I se închine. La Început este Cuvântul dumnezeiesc - Obârșia tuturor cuvintelor-făpturi: Cerul cu Îngerii lui, Pământul cu odraslele sale, Lumina cu cântarea-i serafică, Ziua cu zâmbetul ei, Noaptea cu înțelepciunea sa, Apa cu viețuitoarele zglobii, Iarba cu miresmele florilor, Pomii cu mugurii surâzând, Plantele legănându-se îmbobocite, Codrul cu rapsodiile maeștrilor lui, Soarele cu strălucirea sa, Luna și Stelele cu podoabele lor și sus de tot, peste toate acestea, ca un rege înveșmântat în splendoarea frumuseții este așezat
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]