17,356 matches
-
Prejudecata și Toleranța și este scrisă în ceea ce numesc eu „proză poetică“. Tragem pe dreapta la un birt de pe marginea drumului, în Dover, New Jersey, exact în clipa când Toleranța se apucă să-i apere pe negrotei pentru felul cum miros. Sunetul propriei mele retorici umaniste, milostive, latinizate, aliterative, umflată până la irecognoscibil de Thesaurus-ul Roget (primit cadou de la soră-mea, de ziua mea) - plus acești zori de ziuă și faptul că asist și eu la acești zori - plus tipul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de titlul de pe urma căruia familia mea nu-și va mai reveni în veci: FIUL UNUI AGENT DE ASIGURĂRI ÎȘI AFLĂ MOARTEA ÎNTR-O SĂRITURĂ. În timp ce eu unul îngheț în igluul meu, Mandel fierbe în suc propriu - și și-o miroase. Mirosul unui trup de negru mă umple de compasiune, de „proză poetică“ - cu Mandel sunt mai puțin indulgent; „îmi face greață“ (cum zice și maică-mea vorbind despre el), ceea ce nu vrea să-nsemne că el ar fi, în ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sau îți prinde pula între ele și ți-o strânge până-ți vine să țipi, ca în visele mele? Și povestește-mi și de părul ei de-acolo, de jos. Povestește-mi tot ce se poate povesti despre floci, despre mirosul lor, nu-mi pasă dacă am mai auzit deja toate astea. Și chiar a îngenuncheat, pe bune, nu mănânci căcat? S-a lăsat chiar în genunchi? Și povestește-mi despre dinți, care-i treaba cu ei? Și o suge sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ai cum să scapi. O, ba da, am cum - dacă aș vrea! Dar ai zis că nu vrei. Dar dacă aș vrea! De îndată ce intru în casă mă apuc (pe furiș și, oarecum,spre surprinderea mea) să adulmec aerul: oare ce miros o să mă-ntâmpine? De piure de cartofi? De rochie de femeie bătrână? De ciment proaspăt? Adulmec și adulmec, încercând să surprind parfumul. Aha! asta să fie, să fie mirosul de creștin, sau numai câinele? Cum văd, gust sau ating ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
furiș și, oarecum,spre surprinderea mea) să adulmec aerul: oare ce miros o să mă-ntâmpine? De piure de cartofi? De rochie de femeie bătrână? De ciment proaspăt? Adulmec și adulmec, încercând să surprind parfumul. Aha! asta să fie, să fie mirosul de creștin, sau numai câinele? Cum văd, gust sau ating ceva, îmi zic „Goiș!“ În prima dimineață, prefer să arunc un centimetru de Pepsodent decât să ating cu periuța locul pe care l-ar fi putut atinge tatăl sau mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care cădea din cerul mohorât, apa care se izbea de bordurile feribotului și de chei. Era patru și jumătate dupăamiaza. — Asta-i zi de primăvară, Dumnezeule! spuse casierul, Încercând să se elibereze de impresia ultimelor câteva ore: punțile ude leoarcă, mirosurile de abur, ulei și bere Bass răsuflată de la bar, foșnetul mătăsii negre când stewardesa trecea de colo colo ducând castronașele de zinc. Privi În sus, spre schelăria de oțel a macaralei, la platforma și mica figură În pantaloni albaștri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se făcuse rău și-și pierduse un inel, bătrânul care plătise dublu pentru cușetă. De fată uitase cu o jumătate de oră În urmă. Acesta era primul lucru pe care Îl Împărtășea ea cu Richard John, sub tropăitul de pași, mirosul de ulei, luminile intermitente ale semnalelor, fețele Îngrijorate, clinchetul de pahare și coloanele de cifre - pata neagră din mintea casierului. Vântul se opri pentru un interval de zece secunde, iar fumul care măturase Înainte și Înapoi cheiul și pogoanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
accepta duplicitatea. Tânăra Își lipi de geam o față puțin albăstruie din cauza frigului. Ar fi putut fi un băiat care studiază cu aviditate tot ce se află Într-un magazin: briceagul, gadgeturile, resorturile ce-ți răsturnau farfuria, bombele care răspândesc mirosuri, brioșele care chițcăie. Dar tot ce i se oferea era Întunericul și propriile lor trăsături. — Crezi că se va mai Încălzi pe măsură ce Înaintăm spre sud? Întrebă ea de parcă ar fi fost În drum spre tropice. — Nu mergem atât de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
balustradă cu mâna dreaptă, pentru că Încă o mai durea umărul, deși stătuse aproape două ore pe culoarul de la clasa a treia. Se simțea ca bătută, slăbită și beată, și Își ordonă gândurile cu multă greutate, dar nasul Încă mai simțea mirosul veritabil al vânatului. Niciodată până acum, după zece ani de reportaje, zece ani de luptă pentru drepturile femeilor, cu violuri și crime, niciodată nu fusese atât de aproape de un subiect de prima pagină - nu unul pe care doar tabloidele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
domnișoara Warren. El spuse rar: — Ce v-a făcut să credeți...? Se gândi dacă făcuse bine sau nu să pună această Întrebare. Nu era obișnuit ca pericolul să aibă Înfățișarea unei englezoaice, fată bătrână, puțin beată de gin - putea simți mirosul. Riscurile pe care le Înfruntase până acum ceruseră doar capul plecat, degetul ager, minciuna pregătită. Domnișoara Warren ezită și ea, iar ezitarea ei i-a fost bărbatului ca o gură de aer pentru un pușcăriaș. — Am crezut că v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
i-ar fi plăcut s-o Întrebe. Ea spusese că mahalalele sunt neschimbate și el putu simți sub picioare treptele povârnite din pasajele Înguste; se aplecă pe sub cârpele colorate aninate de-a curmezișul, Își duse batista la gură să oprească mirosul de câine, copii, carne stricată și excremente umane. Voia să știe dacă Își mai amintește cineva acolo de doctorul Czinner. Cunoscuse fiecare locuitor Într-un grad de intimitate pe care acesta ar fi considerat-o primejdioasă dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
decât buzele ca să-și exprime dragostea. Toto timpul trebuia să facă față faptului că nu oferea plăcere și nu se alegea ea Însăși cu mai mult decât un amar sentiment de insațietate. Acum, când simțea c-o doare capul, cu mirosul de gin În nări, era conștientă de urâțenia ei congestionată, ura bărbații cu o intensitate răutăcioasă și ura și politețurile lor amabile și prefăcute. — Sunteți doctorul Czinner. Ea luă notă cu o furie crescândă de faptul că el nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scuzați. Acesta-i locul dumneavoastră. Rânji spre cel care intrase În compartiment, se clătină pe-o parte În timp ce trenul tocmai trecea peste un macaz și nu reuși să-și rețină un râgâit, care umplu compartimentul timp de câteva secunde cu miros de gin și praf de pudră ieftină. — Ne vedem Înainte de Viena, spuse ea și, trecând În josul culoarului, Își apăsă fața roșie de sticla rece și mâzgoasă a ferestrei Într-un spasm de durere provocat de propria ei beție și abjecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să-l lase și să se Întoarcă la vagonul ei, căci el nu s-ar Împotrivi. Dar În geantă avea sandvișuri sleite și, Într-o sticlă de vin, ce mai rămăsese din laptele de ieri, În timp ce de la capătul culoarului venea miros de cafea fierbinte și pâine albă, proaspătă. Mabel Warren Își turnă cafeaua neagră și tare, fără zahăr. — E cel mai bun subiect după care am alergat vreodată, spuse ea. L-am văzut acum cinci ani ridicându-se și ieșind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
avu Îndoieli. Scap din mână subiectul meu cel mai bun? Să nu fie aici subiectul cel mai bun, ci la școala de pe coasta de sud, printre clădirile de cărămidă roșie, băncile de pin lăcuit, suporturile pentru călimări, clopoțeii fisurați și mirosul hainelor de băieți? Îndoiala o făcu mai puțin sigură de sine și vorbi blând, mult mai blând decât intenționase, căci Îi era greu să-și moduleze adecvat vocea răgușită. Vom merge mână În mână, mârâi ea triumfătoare. Nu sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fost un artist acuzat c-ar fi hulit pictura: — Nu vă voi ruina revoluția. Oho, ce subiect pentru ziar! Semnele vârstei apăruseră rapid la dr. Czinner. Era ca și cum ar fi ținut la distanță, cu un succes temporar, cinci ani de miros de pin și scârțâit de cretă pe tablă doar pentru a ședea acum Într-un vagon de tren, permițându-le anilor buluciți să năvălească peste el deodată și nu unul câte unul. Preț de o clipă, semănă cu un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
tren la Viena. — Nu vă cred. Dr. Czinner trase aer În piept, privind prin geam, pe fundalul cerului cenușiu și luminos, la un grup de coșuri de fabrică și un rezervor uriaș, negru și metalic. Compartimentul se umplu cu un miros de gaz. Pe loturi mici era plantată varză, buchete greoaie, Împovărate de brumă, În aerul poluat. El vorbi atât de Încet, că ea trebui să se aplece În față ca să-i prindă cuvintele. — N-am nici un motiv să mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
noapte, cu hainele făcute sul sub cap. Unele compartimente erau atât de pline, că bărbații și femeile dormeau țepeni, În picioare, pe două șiruri, cu fețe verzui și impasibile În lumina scăzută. Din sticlele goale, aruncate sub banchete, venea un miros de vin roșu și ieftin, iar pe podea zăceau câteva bucăți de pâine acrită. Când ajunse aproape de closet, se Întoarse. Mirosul Îl făcu să renunțe. În spatele lui ușa se deschise brusc și se-nchise iar de la balansul trenului. Aici mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe două șiruri, cu fețe verzui și impasibile În lumina scăzută. Din sticlele goale, aruncate sub banchete, venea un miros de vin roșu și ieftin, iar pe podea zăceau câteva bucăți de pâine acrită. Când ajunse aproape de closet, se Întoarse. Mirosul Îl făcu să renunțe. În spatele lui ușa se deschise brusc și se-nchise iar de la balansul trenului. Aici mi-e locul, se gândi el fără convingere. Ar trebui să călătoresc cu clasa a treia. Nu vreau să fiu ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de parale. Nici o para În plus. Omul rânji, cuprins de plăcere: iată un străin pe placul lui. — Un dinar și treizeci de parale. E ultimul meu cuvânt, excelența voastră. Mi-aș face meseria de rușine dacă aș accepta mai puțin. Mirosul de pâine stătută și vin acru nu-l mai deranja pe Myatt - era mirosul pieței ancestrale. Aceasta era poezia pură a afacerilor: câștigul sau pierderea nu prea intrau la socoteală Într-o tranzacție care se ducea În parale, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe placul lui. — Un dinar și treizeci de parale. E ultimul meu cuvânt, excelența voastră. Mi-aș face meseria de rușine dacă aș accepta mai puțin. Mirosul de pâine stătută și vin acru nu-l mai deranja pe Myatt - era mirosul pieței ancestrale. Aceasta era poezia pură a afacerilor: câștigul sau pierderea nu prea intrau la socoteală Într-o tranzacție care se ducea În parale, care nu valorau nici una mai mult de-un pârț. El intră puțin În compartiment, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și poșta e În ruine. Au fost obligați să rechiziționeze vechiul restaurant al lui Nikola. Știți ce Înseamnă asta. Ba nu, nu știți, pentru că sunteți străin. Nu-i vorba de gândaci, cui Îi pasă de câțiva gândaci, e sănătos, dar mirosurile... Am destul timp să trimit o telegramă de aici și să prind și trenul? Trenul ăla, spuse șoferul, va sta acolo ore Întregi. Au trimis după o locomotivă nouă, dar nimeni nu le va acorda nici o atenție În oraș. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
liniștească, simțindu-se infinit mai singură decât atunci când se trezise și-l găsise pe doctorul Czinner mort. Dorea cu disperare, cu durere, să fie Împreună cu Myatt. Cei de afară se mai certau lângă mașină și În aer se simțea un miros slab de băutură. — Ce naiba? spuse o voce. Nodul de oameni se desfăcu În două și domnișoara Warren Își făcu apariția, trecând printre ei. Fața Îi era roșie, inflamată și triumfătoare. O Înhăță pe Coral de braț: — Ce se Întâmplă? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
E o ființă bună. Ah! spuse domnul Stein. Myatt Își goli paharul. Un chelner venea Împingând o servantă pe podeaua din gresie albastră. Mâncarea este foarte bună aici, spuse domnul Savory. Myatt se relaxă În aerul familiar, vag aromat de mirosul de mâncare. În unul din foaiere se cânta un concert de Rahmaninov. Te-ai fi putut crede la Londra. La sunetul muzicii, o amintire Îi năvăli În minte și explodă Într-o lumină purpurie: oameni Îngrămădindu-se cu capul afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
oprim când vrem, sigur că da. Potrivesc un toc de fereastră într-un perete de cărămidă. Îl lipesc cu o pensulă nu mai mare decât aceea de la sticluța de ojă. Fereastra e cât unghia. Adezivul miroase a fixativ de păr. Mirosul are gust de portocale și de benzină. Modelul cărămizilor din perete nu e mai pronunțat decât o amprentă digitală. Mai potrivesc o fereastră; mai dau cu niște adeziv. Tremurul sunetului trece prin pereți, prin masă, prin tocul de fereastră, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]