1,977 matches
-
de bijuterii și aur, e asasinată prin sufocare; BuzăRuptă și Săilă sunt condamnați și Întemnițați pe viață; Lică se sinucide În chip violent; Ghiță este pedepsit de doua ori, Întrucât Își Înjunghie soția, iubită, devenind criminal; Moara cu noroc se mistuie Într-un incendiu care distruge și transformă totul În scrum, ca semn că locul trebuia purificat, curățat de relele Înrădăcinate acolo. Sugestive sunt și cuvintele bătrânei din finalul nuvelei: „așa le-a fost dat”. MIHAIL SADOVEANU VITORIA LIPAN, UN PERSONAJ
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de materialitatea fragedă a frumuseții lumii acestia... Și atunci înțelegi că și tu îl aperi pe el, îl obișnuiești cu lucrurile, cu ființele, cu plantele, cu animalele... da, îl protejezi de singurătatea instaurată brusc în jur... Și sufletul ți-e mistuit de-o poftă adolescentină de candoare... Iar aerul răcoros e pur, întremător, și-l inspiri adânc, pe îndelete... încredințat că alveolele plămânilor tăi hrănesc și carnea transparentă a însoțitorului divin... *** Începând cu clasa a șasea, de pe la vârsta de 11-12 ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Când l-am cunoscut eu, spunea Voiculescu în „Amintiri despre Alexandru Vlahuță” într-o broșură din colecția „Teatrul de mâine” nr. 7, 1927, Slobozia, Vlahuță nu mai era decât suflet. Focul lăuntric, ce arsese neadormit o viață, își împlinise chemarea: mistuise toată zgura. Și omul era acum aur de trei ori lămurit prin foc”. Despre Vlahuță și amintirea care i-o purta, Voiculescu avea să aibă cuvinte alese de spus și în „Cuvântul autorului” la „Țara Zimbrului”: „Se împlinesc, acum, șapte
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
nici la chip, nici la bunătate; și că Harap-Alb, sluga lui, are o înfățișare mult mai plăcută și seamănă a fi mult mai omenos. Pesemne inima le spunea că Spânul nu le este văr, și de aceea nu-l puteau mistui. Așa îl urâse ele de tare acum, că, dacă ar fi fost în banii lor, s-ar fi lepădat de Spân ca de Ucigă-l-crucea. Dar nu aveau ce se face de împăratul, ca să nu-i aducă supărare." (Ion Creangă, Povestea
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
neexclamativ enunțiativ exclamativ interogativ neexclamativ interogativ exclamativ. Testul nr. 3 Se dă textul: ,,Le-am arătat oamenilor mari capodopera mea și i-am întrebat dacă desenul acesta îi sperie. Desenul meu nu înfățișa o pălărie. Înfățișa un șarpe boa care mistuia un elefant. Am desenat atunci șarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să poată pricepe și oamenii mari. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, și e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri." (Micul prinț, Antoine de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
este cu atât mai fierbinte cu cât cunoașterea ei este mai perfectă". Prof. Mihail Manciu LUDWIG VAN BEETHOVEN 1770-1827 Nici unul dintre marii pictori ai lumii nu a reușit să dezvăluie cu mai multă putere decât Josef Stieler chipul leonin, ochii mistuiți de forță, voința herculeană a genialului creator care și-a fixat drept deviză a vieții cuvintele "Prin luptă spre victorie". Istoria vieții lui Ludwig van Beethoven este istoria vieții unui titan al creației muzicale care înfrângând nenumărate opreliști și-a
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
deloc ușor de explicat acest fenomen; putem numai să remarcăm că scrierile umaniștilor s-au răspîndit în jurul acestei date. Tot în 1520, Luther și-a desăvîrșit ruptura cu Roma, eveniment marcat prin rugul din 10 decembrie, cînd focul nu a mistuit numai bula papală, ci și un vraf de cărți de drept canonic. Era oare acesta un semn al schimbărilor care se înfăptuiau în domeniul cărții? IV. Umanismul și cartea Umanismul apăruse în Italia secolul al XIV-lea (Petrarca, Boccaccio) și
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
1598, edictul de la Nantes continua să prevadă controlul cărților de către teologi și interzicea difuzarea cărților defăimătoare. Între cele două date, secolul este jalonat de arestări, edicte și ordonanțe asupra aceluiași subiect și luminat sinistru de flacăra rugurilor care n-au mistuit numai cărți, ci și persoanele care le tipăreau, le vindeau, le distribuiau sau le dețineau. Se pot face constatări asemănătoare pentru Germania și Țările de Jos, mari producătoare de cărți rare, care, la fel ca Franța, au avut de suferit
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Stătea ceasuri lungi în fața ușii, cu gândul la iubită și la oi, iar primăvara i se părea nesfârșit de departe. Degeaba încerca să înșele timpul cântând din fluier și din cornul de lemn, numai ecoul îi răspundea, iar el se mistuia într-un lung plictis. Cu zilele, își uită iubita. Dar nu-și poate uita oile și rămâne cu ochii ațintiți spre valea unde se dusese turma lui. Noaptea i se pare că aude în zgomotele vântului behăitul familiar al animalelor
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Adam Mickiewicz: "Cântece populare, chivot de legământ ce unește vechimea și vremurile noi, în voi ține poporul săbiile eroilor săi, speranța gândurilor și floarea sentimentelor. Cântec popular, ai glas și aripi ca arhanghelul, iar uneori ai și armele lui! Focul mistuie cărțile scrise, tâlharii prăduiesc comorile, dar cântecul scapă neatins și trece de la un om la altul. Dacă sufletele ticăloșite nu mai știu a-l hrăni cu tristețe și speranță, el fuge în munți, se agață de ruine, iar de acolo
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
a textului. Redau și eu, în continuare, „Lexiconul de întrebuințare zilnică“, pe care îl consider nu doar amuzant și frumos scris, ci, în multe cazuri, chiar foarte actual. „ADEV|RUL: Este o mâncare care toți o doresc, dar puțini o mistuiesc. BLÎNDEȚEA: Este o virtute care împodobește pre toate celelalte. BUCURIE: O stahie care ne farmecă, însă scapă îndată ce am prins-o. VIAȚA: Viața este scurtă, de aceea se cuvine a se bucura de ea pănă la sfârșit și a-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
atelierul de lucru ce devenise neîncăpător de mulțimea tablourilor (respinse la expoziții și muzee), îngrămădite prin unghere prăfuite, deși continua să picteze dintr-un impuls lăuntric pe care nu-l înțelegea sau, poate, era pur și simplu inerția ce-i mistuia energia creativă într-un abis nebănuit. Abia peste câțiva ani a revenit la vechea ocupație de agent de asigurări la o filială a Marelui Trust Transnațional și la a doua pasiune: studierea certitudinilor hazardului în fenomenele artistice. Rămas singur, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de facultăți pentru "următoarele șase luni". Trilogia e istorisită la persoana a treia. Cei doi eroi principali fac schimb nu numai de slujbe, ci și de neveste. Philip e universitarul britanic mediu, care citește pe rupte. Morris e universitarul american mistuit de imperativul de a scrie cărți. El visează cartea absolută (începe cu intenția de a epuiza exegeza pe tema Jane Austen). Diferențele dintre viețile celor doi sunt imense, dar amândoi se adaptează. Ambii au neveste plictisite și copii despre care
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din pat și umblă lumina argintie din afara gratiilor se apleacă înainte ca malurile râului indispensabile peste apa stătătoare îți vezi fața ca o bucată din altă față semnul care rămâne o sută de mile mai sus se înalță și se mistuie o lume ia haina mea și o iau eu pe a ta hai către lumină împreună deschizându-ne unul altuia poarta (deschizând...) Tandrețea împărtășirii ultimului hotar e în fapt promisiunea unui alt început. Moartea e o mântuire. Ultima suflare a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în infinitul lui, dezgolind în urma sa fîșia marginală a lumii. Contracția divină (țimțum) din Cabala, kenoza christică, cele șaptezeci de mii de văluri de lumină și întuneric pe care Allah le pune între sine și creație pentru a nu o mistui cu splendoarea lui, toate sînt strategii ale divinului pentru a lăsa să fie un altceva decît El. Toate creează un spațiu de alteritate care subzistă datorită urmelor de realitate lăsate de divin în retragerea sa. Iar în acest spațiu, Dumnezeu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
noastre, pătimaș cuprins în palmă, Încălzit cu buze aspre de tot neamul lui Ion.” (Pământul) În poezia lui Labiș coexistă nevinovăția, imacularea copilăriei și rapidul proces de maturizare. Copilăria e o permanență, un prezent continuu al poeziei, chiar când e mistuită de întrebări. Sentimentul unei culpe, neliniști apăsătoare, apare foarte devreme. Există o permanentă întoarcere spre vârsta copilăriei ceea ce reprezintă pentru Labiș o verificare a maturității de gândire și acțiune. În universul copilăriei însă răul atacă devreme marginile unei lumi feerice
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
poate vorbi fără exagerare de un profetism artistic, care constă în a răpi în operă ceva din splendorile sublimelor viziuni pentru a le împărtăși oamenilor. Între primirea frumuseții de sus și dăruirea ei pentru a fi admirată de oameni se mistuie viața de cele mai multe ori tragică a geniului. Marele poet american Edgar A. Poe exprimă partea întâi a misiunii acesteia în felul următor: „Suntem mistuiți de o sete ce nu se poate stinge... Această sete face parte din nemurirea omului. Ea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
oamenilor. Între primirea frumuseții de sus și dăruirea ei pentru a fi admirată de oameni se mistuie viața de cele mai multe ori tragică a geniului. Marele poet american Edgar A. Poe exprimă partea întâi a misiunii acesteia în felul următor: „Suntem mistuiți de o sete ce nu se poate stinge... Această sete face parte din nemurirea omului. Ea este totodată o consecință și un semn al existenței lui fără sfârșit. Ea e dorul fluturelui de noapte după stea. Ea nu e numai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ideal. Biruirea lumii acesteia și năzuința spre cosmos e comună sfântului și geniului. „Lumea trebuie înfrântă prin asceză și prin creație”. Dar „numai prin asceză și numai prin pocăință, lumea nu poate fi biruită, păcatul și întunericul nu pot fi mistuite în flacără, fără urmă”. Dacă odinioară asceza unui Isaac Șirul era un act revoluționar de eroism dinamic, supraomenesc, opus naturii, astăzi, în fața noului chin al omului, ea nu pare altceva decât o „slăbire a vieții”. Astfel, sfințenia trebuie întregită cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe care o întrupează cultura. Civilizația are ochii îndreptați spre pământ, pentru a-l stăpâni; ea absoarbe puterile omului în scopurile practice ale vieții. Cultura are ochii îndreptați către cer, pentru a-l cuceri; ea cheamă puterile omenești să se mistuie mai presus de scopurile practice, sub zodia dezinteresării și a gratuității. Dar cu aceste constatări n-am lămurit încă nimic din ideea finalității, în care se ascunde sensul sau rostul creației omenești. Socotind că e o caznă zadarnică să desfășurăm
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un om de știință: "Albina ne reprezintă o dreaptă cale de mijloc de urmat: ea adună sucul mierii din florile câmpului, ca și din cele ale grădinilor, dar în același timp se și pricepe să-l pregătească și să-l mistuie cu o dibăcie minunată. Opera adevăratei filosofii este întru totul asemănătoare; ea nu înmagazinează în întregime în memoria ei substanța adunată din istoria naturală și din experiențele mecanice, ci o face să suporte în inteligență modificări și schimbări"75. Metoda
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
profeția adresată mîndrelor fiice ale Sionului: "Și atunci în loc de parfum va fi miros de putrefacție" (Isa. 3, 24), iar din Ieremia, cuvîntul Domnului: "voi face cuvintele Mele un foc în gura ta, și poporul acesta lemne, și focul le va mistui" (Ier. 5, 14)". Pe ele se întemeiază paginile despre Vămile văzduhului, dar și Divina Comedie, în special Infernul cu cele 34 de cînturi. Dante Aligheri s-a născut în Zodia Gemenilor, mai 1265 la Florența și va urca vămile văzduhului
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
că: ,,Întreaga zonă din jurul Templului a căzut pradă flăcări- lor, orașul s-a transformat într-un pustiu, pradă războiului civil, iar toate grî-nele care s-ar fi dovedit salvatoare pentru cîțiva ani de asediu au fost în cele din ur-mă mistuite de flăcări”. Dacă orașul a ajuns o ruină, îl întreb pe mincinosul Flavius unde a stat milionul de mozaici veniți să se pupe puțin cu Iahwe de sărbătoarea Pe-sah și care a fost măcelărit metodic de către sîngeroșii romani? Incendierea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pe Gog și pe Magog, ca să-i adune pentru război. 20,9 Și ei s-au suit pe fața pămîntului și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorît un foc care i-a mistuit. 20,10 Și diavolul care-i înșela a fost aruncat în iazul de foc și pucioasă unde erau fiara și proorocul mincinos. Și vor fi munciți zi și noapte în vecii vecilor’’. Să ne lămurim cum vin zicerile lui Ioan
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
român în timpul regimului comunist. Moare la 19 octombrie 1961, omagiat de toată România momentului; este înmormântat alături de M. Eminescu și I.L.Caragiale. Criticul literar George Călinescu scrie vorbe pline de adevăr la dispariția lui: “Omul de toate zilele s-a mistuit lăsând în locu-i simulacrele sale de piatră și de bronz. Ce-a fost al fiecăruia din noi a devenit al tuturor, el e acum numai al poporului dintru care a ieșit” (Cronicile optimistului). Așa cum este, într-o mai mare măsură
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93485]