5,217 matches
-
dublat în poezie de un vizionar vibrând la pragul limită al trăirii. Versurile din Cămașa lui Nessos aparțin unui autor sofisticat, pesimist, care își împânzește pagina cu simboluri și aluzii mitologice sau livrești, explicate într-un Cuvânt înainte: Arcadia, „țară mitică a armoniei idilice, aici - expresie a spiritului bucolic frivol și calofil”, Ababua, „oraș imaginar, e o sugestie a absurdului unei civilizații inumane”, Lemuria „are un sens alegoric adecvat celui originar mitologic - tărâm al duhurilor rele”. Ț. cultivă lirismul dominat de
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
Ștefan Aug. Doinaș), ceea ce le conferă aura trăitului și, prin deschidere simbolică, profunzime, o latură de mister. Nocturne, a doua carte, exploatează mai intens artificiul spațiului croit din repere simbolice, în care gesturi coregrafice insinuează sensul poetic, determinând, textualist, motive mitice străvechi (Făgăduința). Poezia este o zidire, o jertfire de sine, în chiar sensul „îngropării” în textura versului: „Nu e adevărat că zidu-i mort”. Atașamentul intim față de vechile valori culturale, pentru gândirea de tip magic/mitic se instituie ca trăsătură paradoxală
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
sensul poetic, determinând, textualist, motive mitice străvechi (Făgăduința). Poezia este o zidire, o jertfire de sine, în chiar sensul „îngropării” în textura versului: „Nu e adevărat că zidu-i mort”. Atașamentul intim față de vechile valori culturale, pentru gândirea de tip magic/mitic se instituie ca trăsătură paradoxală a acestui lirism, cu disponibilitate către ludic și ironie, către inovație și experiment. Ceea ce asigură vitalitatea textelor este discreta, însă continua repliere către o trăire aparte, un invizibil autobiografism al poeziei, ascuns în haina ușor
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
de asemenea, nici ca baladă, ci ca poemă, pentru că în cazul ei a avut loc o „imposibilă îmbinare de genuri” (Mihail Sadoveanu). Miorița realizează „o viziune epopeică” și reprezintă o „metafizică a morții”, comportamentul protagonistului raportându-se la un „comportament mitic”, iar sacrificiul său având semnificația unei „reconstrucții în spirit”. Observații subtile face U. și despre tragic, așa cum se relevă acesta, între altele, în balada Meșterul Manole. O abordare nouă aduce capitolul Categorii ale etnoesteticii, unde sunt examinate frumosul, sublimul, sărbătorescul
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
primi ani ai „dezghețului ideologic”, o încercare mai generală, în literatură ca și în artele plastice, de a da o față estetică subiectelor cerute oficial). Poeme cu titulatură reprezentativă coagulează tradiția locului - Maramureșul istoric, care e „Sicilia” poetului, cu gorunul mitic al copilăriei, cioplitorii de porți, curtea cu gard de nuiele, dar și cu istoricele figuri Pintea, Horea, Iancu - și, într-o manieră lipsită de patetism strident, dezrădăcinarea: Baladă veche, Tăietorii de lemne, Gorunul lui Horea, Cimpoiul, Doina. Parafrazând titlul unui
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
1784. Vreme în schimbare (1984), roman recompensat și cu Premiul Academiei Române. Despre purpură și Antonia. O poveste de dragoste (1978) sunt singurele cărți de povestiri scurte și nuvele ale lui U., celelalte fiind romane. Despre purpură adună șase proze fantastice, mitice și parabolice, din care se conturează un univers specific creației sale viitoare, cu un reper - tărâmul imaginar Vladia - articulat mai târziu din aceste „bucăți de puzzle” în romanul cu titlul omonim (1982). În volumul de debut scriitorul explică misterul acestui
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
de asemănătoare totuși. Oedip la Delphi reia tema tragediei antice, trecută prin interpretarea pe care Hugo von Hofmannstahl a dat-o mitului: aflat la oracolul din Delphi, Oedip își trăiește viitorul. Dar visătorul modern devine la Z. voyeur postmodern, oracolul mitic se transformă în ecran, în simulacru, adevărul devine „afacere”. Pythia e o fată frumoasă drogată, iar Oedip, deținător absolut al informației vizuale, ajunge „omul cel mai puternic din cel mai puternic oraș de pe fața pământului”, un zeu absurd, scârbit de
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
ceea ce simt mii și mii de oameni./ Câtă bucurie să pot împărtăși aspirațiile unei mulțimi generoase/Să vorbesc liber despre viitor și o nădejde comună”. Fostul apologet al „armoniilor abstracte” e convins că prin această depersonalizare participă la înfăptuirea visului miticei „vârste de aur”: „Oameni ai viitorului. Tot ce spun în această carte va fi într-o zi/Ca legendele care le asculți fără să le crezi”. Odată cu ideile despre poezie V. își schimbă și modul de a poetiza. Din (oarecum
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
nu se cade. Dramaticul e covârșit însă de comic. Având ca personaj central pe hlestakovianul Jorj, Umbra e mai mult o comedie de moravuri și situații decât (cum o consideră Tudor Vianu) „un mister tragic”. Punctată de fărâmituri de gândire mitică, Fata ursului include o istorisire demitizantă. „Ursul” care a furat-o în noaptea nunții pe Vidra de lângă soțul ei nu e decât ibovnicul ascuns sub piele de sălbăticiune. Satul află adevărul mult mai târziu, iar întâmplările cu urși răpitori de
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
întâmplări în răspăr cu ordinea firească a lucrurilor, nu se pierd cu firea, nu sunt cuprinși de spaime mistice. Atitudinea lor față de neobișnuit e asemănătoare cu a țăranilor lui Ion Creangă, a lui Dănilă Prepeleac și a lui Stan Pățitul. Irizările mitice participă la întocmirea unui spectacol realist, Fata ursului fiind o snoavă dramatizată, o sottie, până când intervine un deznodământ tragic, nepregătit, discordant, artificios. Piesa aduce în scenă o psihologie profană, restituind atmosfera vieții de prin părțile Buzăului: o atmosferă ce aduce
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
fost propusă de O. Menghin (după H. Delporte, 1979) și s-a bazat exclusiv pe comparații etnografice - utilizarea statuetelor în ritualuri de invocare a strămoșilor. La unele triburi din Asia septentrională, sunt realizate mici sculpturi feminine - Dzuli, figurând prima femeie mitică, din care au descins toți membrii tribului. Dzuli sunt și spirite protectoare, cărora li se aduc ofrande. Sunt manipulate în timpul ritualurilor, sunt pictate, împodobite, cu o coafură deosebită (J. Maringer, 1958). Nu poate fi și cazul celor paleolitice, multe având
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
tot atâția câte zodii sunt, pentru a dărui fiecăruia odaia sa - se dezvoltă mai multe fire narative, cu tentația unei simbolistici care privilegiază două repere: semnele și cartea. Fiecare fiu își are bildungsul său, fiecare existență trimite la o ipostază mitică, dar textul e hibrid, în pofida marilor lui ambiții. Ca poet, S. aduce în versurile din Cuvântul cuvânt (1994) și Purtătorul de cuvânt (1996) variațiuni pe aceeași temă: cuvântul. Investit cu puteri magice, acesta poate metamorfoza („iată scriu și oasele mâinii
STROCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
-
1985) sau Gabriela Creția (La Triple initiation d’Énée, 1992-1994). Despre Hesiod scriu Adelina Piatkowski (Hesiod și poemele hesiodice în lumina unor cercetări recente, 1964, Concepțiile filosofice ale lui Hesiod și exegeza modernă, 1965) sau Simina Noica (Aspecte ale timpului mitic la Hesiod, 1970), iar despre Sofocle și Euripide - Dimitrie Marmeliuc (1970, 1966), Simina Noica (1967) și Florica Bechet (1995- 1997). O serie de observații referitoare la unele traduceri din Aristofan (1963) face Mihai Nasta, iar Simina Noica descifrează un prolog
STUDII CLASICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]
-
mediană între postmodernismul bucureștean și neoexpresionismul ardelenesc, fără a fi însă tributară vreunei orientări anume. De aripa confraților din Cenaclul de Luni îl apropie mai ales prozaismul, intertextualitatea și nota oral-colocvială a discursului; de neoexpresioniști - transcripția precisă a angoaselor, infrastructura mitică a universului liric și îndeosebi ambiția de a scrie o poezie „maximală”, fixată pe articulațiile ontologice ale lumii și ale vieții. Cum trăsăturile acestea nu se desfășoară succesiv, ci alternativ, ordinea volumelor nu indică neapărat o evoluție programată, ci mai
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
reflexivitate și exhibarea bucuriei candide de a fi, poemele investesc elementele cu semnificații simbolice puternic individualizate. Pârâul, izvorul, femeia, drumul, pasărea cântătoare, ceața, iarba, grâul și lacrima sunt câteva indicii de identitate ale poeziei lui S., întoarsă spre un tărâm mitic, legendar: „Veneam din dulcea poveste a basmului, / ca o mănăstire scufundată într-un iezer, / ca o lacrimă în ochiul din creștet, / Înmulțeam peștii din albiile moarte, / Pâinea din grâul de piatră, / Și sângeram cu inima sfârtecată prin care trecea, / Pe
SURU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
APELOR EDITURA ACADEMIEI ROMÎNE București, 2002 I Câte ceva despre Spațiul Carpato-Dunăreano-Pontic O formă perfectă... Dacă privești o reprezentare cartografică simplificată a pământului românesc, cu ușurință poți face câteva constatări esențiale. Ce este esențial în simplitatea și rotunjimea lui decât oul mitic al lui Brîncuși? Pentru că aceasta este forma acestui pământ. Din miezul lui, adică din lanțul inelar al Carpaților pornesc radiar toate cursurile sale mari de apă. Și toate au un colector unic, fluviul Dunărea, care încinge pe la sud acest spațiu
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de la nord la sud, de-a lungul pontului stâng. Din însărcinarea Împăratului Hadrian, Arrian, guvernator al Bithyniei în secolul II e.n., efectuează și scrie un "Periplu al Pontului Euxin". O dată cu descrierea amănunțită a țărmurilor, dă și o pitorească prezentare a miticei insule Leuce - Insula Șerpilor, loc de naștere și de mormânt al tot atât de legendarului erou Ahile; insulă asupra căreia vom reveni. Tot în secolul II e.n., Ptolemeu dă în "Îndreptarul geografic" o primă cartografie în coordonate a Mării Negre, iar la finele
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
gândire artificială de factură utopică, rezultat al ideologiilor. Asistăm la o „întoarcere” la formele mentalității primitive prelogice. În acest caz, totul va fi dominat, în planul gândirii colective, de irațional. Iraționalul, ca model de gândire absurdă, va duce la construcții mitice, fabulative, vaste sisteme de gândire proiectivă de factură „delirant-anomică”, așa cum vom arăta mai departe. Pierderea reperelor valorice are o importanță majoră în geneza modelelor de gândire ilogică, absurdă, specifice psihozelor colective și aceasta reprezintă una dintre cele mai grave aspecte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asupra sufletului bolnavului. Bolnavul, omul aflat în suferință, așteaptă și cere de la medic soluția salvării: tratamentul care să elimine starea de boală și să-i redea sănătatea pierdută sau pusă sub semnul pericolului. Medicul sau psihologul sunt dublați de imaginea mitică a salvatorului în care pacientul își proiectează speranța. În felul acesta bolnavul „investește” terapeutul cu „virtuți salvatoare”. Acestea implică asumarea unei responsabilități în primul rând profesionale, dar, dincolo de aceasta, și morale din partea medicului și a personalului de îngrijire medicală. Dubla
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la care societatea apelează atunci când apare pericolul bolilor. Boala, la rândul ei, are și ea două conotații. Pe de o parte, este alterarea stării de normalitate, care este înlocuită cu cea de anomalie, iar pe de altă parte, este imaginea mitică, terifiantă a pericolului identificat cu pedeapsa raportată la o stare de vinovăție. Fiecare bolnav se întreabă „de ce eu?” - ca o interogație morală, subiectivă în fața schimbării sau a pierderii stării de echilibru, de normalitate, de sănătate. La rândul ei, societatea va
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
această șansă avansând câte un mythos sau câte o theoria despre paideia, physiopoiesis și chiar despre enkyklios paideia. În prezent, aceste reprezentări geniale se află într-o spectaculoasă resurecție, fiind reluate în termenii noi, științifici, ai curriculumului integrat. O viziune mitică fabuloasă care promitea eudemia și athanasia prin paideia - adică prin lifelong education - începe să devină realitate. Teoria curriculumului n-a îndrăznit încă să se prezinte ca „știință și artă a autopredestinării raționale”. A evoluat lent, dar progresează din ce în ce mai rapid în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o lume fără zei, în care Ananke a murit, iar responsabilitatea predestinării nu mai poate fi atribuită unei divinități abstracte. Cercetătorii, designerii și managerii curriculari trebuie să-și ia, ei înșiși, această responsabilitate cumplită. Aceasta este deosebirea teribilă dintre lumea mitică și lumea reală. Cercetătorii, designerii și managerii curriculari joacă roluri de zei, deși sunt doar oameni; acești indivizi trebuie să fie însă cel puțin excepționali pedagogi și oameni de cultură dacă vor să proiecteze destine. Oricine își asumă aceste roluri
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
utile pentru înțelegerea clară a demersurilor următoare. Definiții și înțelesuri anticetc " Definiții și înțelesuri antice" Desigur acestea sunt tacite sau explicate în limbaj alegoric și simbolic. Odată decriptate, pot fi „traduse” în limbajul științei moderne, aproximativ în felul următor. Înțelesul mitic și homeric. Curriculum înseamnă soarta predestinată să se autodesăvârșească eroic a omului în cursa sa de la naștere și până la moarte în conformitate cu Necesitatea inflexibilă (Ananke)28. Înțelesul pitagoreic. Curriculum este eleutheros paideia, educația liberă secretă, menită a-i apropia de oameni
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
definirea exhaustivă și aprecierea pe măsură. Spațiul nu ne permite, aici, decât schițe istorice și viitorologice. Ele vor fi însă suficiente pentru a dezvălui importanța crucială a artei și științei care și-au asumat sarcina copleșitoare pe care, în vremuri mitice, o îndeplinea Ananke, zeița inflexibilă care diriguia până și soarta zeilor: prescrierea destinelor individuale și chiar predestinarea societăților! Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. Grafia corectă, respectând normele limbii latine, ar fi aceea de curriculi; acest genitiv
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
16. O susținere asemănătoare poate fi găsită la Dumitriu, op. cit., p. 565. 17. Hesiod, Theogonia, vv. 212 și 904-905. Inconsecvența lui Hesiod este doar aparentă. Moirele țeseau „trama vieții” învăluind-o în misterul Nopții, în conformitate cu Justiția Oarbă și Imperturbabilă. Alegoriile mitice nu se supun, desigur, exigențelor de coerență logică, esențială fiind simbolistica pe care o ilustrează. 18. Dumitriu, op. cit., p. 566. 19. Homer, Odiseea, cântul I, v. 27, în traducerea lui G. Murnu (EPL, București, 1956) (vv. 16-18 în ediția originală
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]