2,208 matches
-
decât tunul de câmp standard de 75 mm, dar avea o rază de acțiune aproape la fel de mare - 5 km. Parașutiștii germani erau înarmați cu pușca Karabiner 98k, iar cam un sfert dintre ei erau dotați în plus și cu pistoale mitralieră MP40. Aproape fiecare pluton de parașutiști era dotat cu o mitralieră MG 34. Germanii foloseau parașute colorate după un anumit cod pentru a distinge proviziile parașutate - armament, muniție, alimente, medicamente, etc. Echipamentele mai grele, precum "Leichtgeschütz 40", erau parașutate cu
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
rază de acțiune aproape la fel de mare - 5 km. Parașutiștii germani erau înarmați cu pușca Karabiner 98k, iar cam un sfert dintre ei erau dotați în plus și cu pistoale mitralieră MP40. Aproape fiecare pluton de parașutiști era dotat cu o mitralieră MG 34. Germanii foloseau parașute colorate după un anumit cod pentru a distinge proviziile parașutate - armament, muniție, alimente, medicamente, etc. Echipamentele mai grele, precum "Leichtgeschütz 40", erau parașutate cu parașute triple, special proiectate pentru a susține greutățile mari. Soldații germani
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
se adăuga și cel al parașutelor prost proiectate, care făcea ca parașutiștilor să le fie imposibil să-și schimbe traiectoria spre locul unde aterizaseră recipientele cu armament. Chiar și în cazul celor 25% dintre parașutiști, care făcuseră saltul cu pistoale mitralieră asupra lor, ei se aflau în dezavantaj față de luptătorii din defensivă datorită razei de acțiune mici de acțiune a armelor. Numeroși parașutiști au fost uciși în timp ce încercau să-și recupereze recipientele cu arme. Soldații greci erau înarmați cu carabina „Mannlicher-Schönauer
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
000 de soldați elenei erau înarmați cu puști „Gras”, fabricate în secolul al XIX-lea. Garnizoanei din Creta îi fuseseră luate cele mai bune arme pentru a fi trimise în Grecia continentală. Grecii mai aveau în dotare și 12 puști mitralieră „Saint Etienne”, fabricate la începutul secolului, și alte vreo 40 de puști mitralieră, de tipuri foarte variate. Numeroase dintre armele demodate ale grecilor mai aveau doar aproximativ 30 de cartușe fiecare. Britanicii nu dispuneau de stocuri de muniție de calibrele
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
XIX-lea. Garnizoanei din Creta îi fuseseră luate cele mai bune arme pentru a fi trimise în Grecia continentală. Grecii mai aveau în dotare și 12 puști mitralieră „Saint Etienne”, fabricate la începutul secolului, și alte vreo 40 de puști mitralieră, de tipuri foarte variate. Numeroase dintre armele demodate ale grecilor mai aveau doar aproximativ 30 de cartușe fiecare. Britanicii nu dispuneau de stocuri de muniție de calibrele necesare elenilor. Criza de muniție a dus și la repartizarea luptătorilor în teren
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
în sectorul estic al insulei, unde atacul germanilor era mai puțin probabil. În luptă, grecii au suplinit lipsa de muniție prin curaj și tenacitate, după cum scrie istoricul Christopher Buckley. Soldații Commonwealthului Britanic erau dotați cu pușca standard „Lee-Enfield”, cu puștile mitralieră „Bren” sau mitralierele „Vickers”. Trupele britanice din Creta nu aveau suficiente transportoare de trupe sau camioane, ceea ce a limitat mult capacitatea de reacție la atacul german. Aliații dispuneau de 85 de piese de artilerie de diferite calibre, multe dintre ele
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
al insulei, unde atacul germanilor era mai puțin probabil. În luptă, grecii au suplinit lipsa de muniție prin curaj și tenacitate, după cum scrie istoricul Christopher Buckley. Soldații Commonwealthului Britanic erau dotați cu pușca standard „Lee-Enfield”, cu puștile mitralieră „Bren” sau mitralierele „Vickers”. Trupele britanice din Creta nu aveau suficiente transportoare de trupe sau camioane, ceea ce a limitat mult capacitatea de reacție la atacul german. Aliații dispuneau de 85 de piese de artilerie de diferite calibre, multe dintre ele capturate de la italieni
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
de comandă "Panzerbefehlswagen", fabricat în 89 de bucăți. Acest tanc avea în plus o antenă verticală montată pe turelă. Tancul avea încă un transmițător radio în turelă, acesta fiind deservit de încărcător (servant). Din cauza acestei modificări, s-a renunțat la mitraliera MG 34 coaxială, iar cantitatea de proiectile a fost redusă de la 92 la 66 de lovituri. Sturmtiger a fost un tun de asalt greu, construit pe șasiul tancului Tiger I. În locul turelei era instalată o suprastructură de tip cazemată, cu
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
o suprastructură de tip cazemată, cu un blindaj foarte gros. Greutatea vehiculului a ajuns astfel la 65 de tone. Unitatea de foc consta într-un lansator de grenade antisubmarin de calibrul 38 cm, cu un proiectil exploziv devastator, și o mitralieră MG 34. Doar 18 exemplare au fost fabricate. Câteva exemplare au fost transformate în vehicule de recuperare a tancurilor avariate. În locul tunului era montat un suport pentru o macara. Aceasta nu putea ridica decât o sarcină mică. Cinci vehicule au
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
suport pentru o macara. Aceasta nu putea ridica decât o sarcină mică. Cinci vehicule au fost transformate folosind șasiul Porche. Agregatul energetic era cel folosit la vânătorul de tancuri Elefant, însă "Bergetiger" avea doar o suprastructură ușor blindată și o mitralieră MG 34. După Bătălia de la Stalingrad a existat un proiect de transformare a trei șasiuri Porche în vehicule blindate de demolare a clădirilor. Suprastructura trebuia să fie complet închisă, cu blindaj înclinat și un berbec în partea frontală a șasiului
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
în fabrică au fost construite 11 tipuri de avioane de concepție românească și trei tipuri de avioane sub licență. Tot în această perioadă producția se diversifică, fiind proiectate și fabricate accesorii necesare armamentului de bord, cum ar fi turela de mitralieră S.E.T. instalată pe avioane de tipul SET-7K. În anul 1938 conducerea fabricii încheie o convenție cu Ministerul Aerului și Marinei prin care acesta urma să asigure fabricii comenzi importante de avioane pe o perioadă de cinci ani. În vederea realizării acestor
Societatea pentru exploatări tehnice () [Corola-website/Science/313594_a_314923]
-
de avioane, la "S.E.T." s-au mai fabricat și planoare. Aceste planoare erau fabricate în licență , după planorul german Grunau Baby IIb dar cu modificări structurale proiectate de inginerul Alexandru Marcu. De asemenea, s-a proiectat și construit turela de mitralieră S.E.T. ca accesoriu necesar armamentului de bord avioanelor SET-7K. Colonelul Alexandru Berlescu, unul din cei mai renumiti piloti de raliuri, a construit în uzinele SET o caroserie specială din aluminiu pentru un șasiu Ford V8. Cu acest automobil, avându-l
Societatea pentru exploatări tehnice () [Corola-website/Science/313594_a_314923]
-
au fost mult mai puțin eficiente. Ascarii etipoieni recrutați de ocupanții italieni au dezertat în număr mare după izbucnirea luptelor. Echipamentul trupelor terestre italiene din Africa Răsăriteană era de o mare varietate. Trupele aveau în dotare aproximativ 3.300 de mitraliere, 24 de tancuri M11/39, mai multe blindate ușoare L3/35, 126 de mașini blindate și 813 diferite piese de artilerie. Armamentul personal al italienilor era pușca „Carcano Mod. 91”. Cea mai mare problemă a italienilor era izolarea relativă a
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
Ghezzan, Kurmuk și Dumbode). După ce au cucerit Kassala și Gallabat, italienii au hotărât să nu mai înainteze în interiorul Sudanului din cauza lipsei de combustibil. În schimb, italienii au început să fortifice pozițiile de la Kassala cu șanțuri și mine antitanc, poziții de mitraliere și alte fortificații. În final, italienii au plasat la Kassala o garnizoană de mărimea unei brigăzi. În Kenya, după lupte grele, italienii au ocupat fortul Harrington din Moyale. La sfârșitul lunii iulie, forțele italiene au ajuns la Debel și Buna
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
al podului pentru a opri trecerea albanezilor. Trupele KFOR au blocat podul folosind gaze lacrimogene, gloanțe de cauciuc și grenade paralizante pentru a despărți cele două tabere. Cu toate acestea, s-au deschis focuri de armă în ambele tabere cu mitraliere, pistoale și grenade, omorând cel puțin șase persoane (patru albanezi și doi sârbi) și rănind peste 300, iar unsprezece soldați pentru menținerea păcii au fost răniți, doi dintre aceștia fiind în situație gravă. Violențele au continuat pe 18 martie cu
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
olandez a primit până în momentul invaziei doar opt din cele 120 de tunuri moderne comandate în Germania. Deplasarea pieselor de artilerie pe câmpul de luptă se făcea doar cu ajutorul atelajelor cu cai. Infanteria olandeză avea în dotare peste 2.200 mitraliere calibru 7,92mm Schwarzlose M.08, o parte produse sub licență în țară, și 800 de mitraliere Vickers. O bună parte dintre ele erau montate în cazemate. Companiile de infanterie erau dotate cu aproximativ 8.000 de mitraliere ușoare M.
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Deplasarea pieselor de artilerie pe câmpul de luptă se făcea doar cu ajutorul atelajelor cu cai. Infanteria olandeză avea în dotare peste 2.200 mitraliere calibru 7,92mm Schwarzlose M.08, o parte produse sub licență în țară, și 800 de mitraliere Vickers. O bună parte dintre ele erau montate în cazemate. Companiile de infanterie erau dotate cu aproximativ 8.000 de mitraliere ușoare M.20 Lewis. Acest model se remarca prin fiabilitate redusă, dese blocări, ceea ce o făcea indicată pentru operațiuni
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
2.200 mitraliere calibru 7,92mm Schwarzlose M.08, o parte produse sub licență în țară, și 800 de mitraliere Vickers. O bună parte dintre ele erau montate în cazemate. Companiile de infanterie erau dotate cu aproximativ 8.000 de mitraliere ușoare M.20 Lewis. Acest model se remarca prin fiabilitate redusă, dese blocări, ceea ce o făcea indicată pentru operațiuni ofensive. Cei mai mulți soldați erau echipați cu pușca Mannlicher, o versiune locală a modelului Steyr-Mannlicher M1895. Acest model depășit se afla în
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
cu un eșec operațional. Parașutiștii nu au reușit să cucerească aeroportul principal de la Ypenburg astfel încât să permită infanteriei aeropurtate să aterizeze în siguranță. Deși o mașină blindată a fost grav avariată de o bombă, restul de cinci Landsverks, sprijinite de mitralierele din adăposturile întărite, au distrus 18 Junkers ale primelor două valuri de desantare și au ucis pe numeroși dintre infanteriști. După ce pista a fost blocată de resturile avioanelor distruse, piloții aparatelor funcționale au căutat locuri alternative de aterizare. Unele dintre
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
bunuri raționalizate în Germania, așa cum era ciocolata. După eșecul acțiunii de cucerire a podurilor, diviziile germane au încercat să traverseze cursurile râurilor IJssel și Maas. În lipsa unei pregătiri suficiente de artilerie, primele valuri ale atacatorilor au fost distruse de focul mitralierelor din buncăre. După ce germanii au declanșat un puternic bombardament de artilerie, care a distrus majoritatea fortificațiilor olandeze, diviziile de infanterie germană au reușit să traverseze râurile folosindu-se de poduri de pontoane. La Arnhem, "Leibstandarte Der Fuehrer" a condus atacul
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
brâu și se luptau pe o ploaie torențială. Aliații au avansat doar 8 km în 102 zile cu prețul a 400.000 de vieți. Liniile de apărare cu sârmă ghimpată , mitraliere și artilerie făceau inutil orice atac. Tancurile, echipate cu mitraliere, utilizate pentru prima data în 1916, striveau sârma ghimpată de mitraliere. La 12 ani de la zborul frațiilor Wright, aviația a avut succes și a fost utilizată pentru spionaj, dirijarea focului de artilerie și lansarea bombelor. Ambele tabere au intrat într-
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
plus trupe auxiliare. În afară de infanterie, oaza mai era apărată de o companie mobilă specializată, predecesorul vestitei „La Compania Auto-Avio-Sahariana”. Militarii acestei companii erau veterani ai războiului în deșert, care foloseau camioane Fiat și Lancia pe ale căror platforme erau montate mitraliere grele și arme antiaeriene, plus un număr de vehicule blindate. Această companie era destinată sprijinului aviației în desfășurarea acțiunilor de recunoaștere și atac la sol. Leclerc nu a fost capabil să învingă această companie mobilă italiană și a cerut în
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
în jurul intrărilor protejate de câmpuri minate și de sârmă. Fiecare punct cheie era legat de celalalt prin trasee și tunele. Un total de pană la 60 de piese de artilerie au fost depozitate în aceste puncte cheie, acestea fiind puști, mitraliere și artilerie ușoară. Armamentul greu era stocat în 8 cazemate și 4 poziții deschise și armamentul ușor era localizat în alte 35 de buncăre. Alte 18 tunuri anti-tanc au completat dispunerea artileriei pe plajă. Zonele dintre punctele cheie au fost
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
deschise și armamentul ușor era localizat în alte 35 de buncăre. Alte 18 tunuri anti-tanc au completat dispunerea artileriei pe plajă. Zonele dintre punctele cheie au fost echipate ușor având gropi pentru puști, tranșee și arete 85 de amplasamente pentru mitraliere. Nici o zona nu a fost lăsata descoperită și dispunerea armelor era făcută astfel încât frontul putea fi mutat oriunde pe plajă. Spionajul Aliaților a identificat apărarea ca fiind întărită de un batalion de 800-1000 de oameni din cadrul diviziei 716. Aceasta era
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
Cei care au ajuns la bancul de pietriș au făcut acest lucru într-un ritm lent, pentru că erau atât de încărcați cu armament. Cei mai mulți dintre ei au trebuit sa suporte greutatea a armelor de calibru mic, a mortierelor, artileriei și mitralierelor. Când bombardamentele au stârnit focuri pe plaja, fumul rezultat oferea camuflaj trupelor de atac împiedicând pe cele de apărare sa le poată localiza. Așa s-a întâmplat la Red Dog, într-o zona opusa punctului cheie Les Moulins. Unele batalioane
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]