1,712 matches
-
în programele universitare și acest lucru i-a adus o sporire a popularității. Să ne amintim că Joyce își dorea, la vremea lui, să producă o carte care să dea de furcă veacuri la rând învățaților. Concentrarea, ambiguizarea, sunt procedee moderniste. Ce face Pinter nou este să le îmbrace într-o haină comună. Citim și ni se pare banal. E atât de clar că nu avem de ce să descifrăm. Nu avem ce descifra. Pinter însuși susține că nu știe mare lucru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
hotărât: N-am deloc de gând să-mi văd de treabă, să-mi scriu piesele și să fiu cuminte. Sunt decis să rămân o minte independentă și politică în același timp. Capitolul 3 Poezie 3.1. T.S. Eliot: Intensitatea lirică modernistă Tărâm pustiu (1922) e poemul veacului, așa cum Ulysses (1922) de Joyce este romanul veacului. Țara pustie (tradusă de Ion Pillat) a început să fie citită de poeții români abia după anii '70, dar de atunci încoace, ca și în Anglia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în manuscris. Ezra Pound, născut și educat în America, la fel ca T.S. Eliot, și plecat de acolo cu câțiva ani înaintea lui, a fost primul care a recunoscut geniul lui Eliot și l-a întâmpinat cu căldură în literatura modernistă, introducându-l în mediul literar englez. Eliot îi dedică poemul, numindu-l "il miglior fabbro". Ceea ce a făcut de fapt Pound a fost să-i dea lui Eliot o lecție de concentrare poetică, împingându-l să lase deoparte lungimile inutile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
oferi o claritate disperată. Nimic din ce e poezie nu-i este străin celui care a scris Tărâm pustiu. Ubicuu, de neînlăturat, detectabil în orice vers, Eliot este mereu cu noi. 3.2. T.S. Eliot: Tradiția bucuria secretă a poetului modernist Creația lui T.S. Eliot a acoperit o perioadă care a trecut de la multele curente mai mult sau mai puțin tradiționale la răvășirea modernistă a tuturor regulilor jocului și apoi la întoarcerile și nehotărârile care continuă și azi ale "postmodernismului". În ciuda
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în orice vers, Eliot este mereu cu noi. 3.2. T.S. Eliot: Tradiția bucuria secretă a poetului modernist Creația lui T.S. Eliot a acoperit o perioadă care a trecut de la multele curente mai mult sau mai puțin tradiționale la răvășirea modernistă a tuturor regulilor jocului și apoi la întoarcerile și nehotărârile care continuă și azi ale "postmodernismului". În ciuda influenței marcate din epocă a marelui prieten literar al lui Eliot, Ezra Pound, putem spune că adevăratul inovator este T.S. Eliot. El a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să fie judecat pe vârste, fiecare vârstă cu opțiunile ei. Afirmația că orice critic are dreptul să se maturizeze și să se contrazică trebuie că a descumpănit pe mulți impătimiți ai "corelativului obiectiv" ori ai "disocierii sensibilității". Creator al poeziei moderniste, cel care a introdus Fluxul conștiinței în poezie, publicând Tărâm pustiu în același an cu Ulysses de Joyce (1922), Eliot este inovatorul absolut. Niciodată după el poezia nu s-a mai putut scrie cum se scria înainte. Tărâm pustiu este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și merg spre pierderea iubirii în adolescență, căsătoria condamnată la singurătate, sordidul vieții în doi, încercarea de evadare din uscăciune și eșuarea oricăror nădejdi de mai bine, pe țărmul mării, când eroul nu poate decât să privească înapoi. Poemul este modernist în măsura în care urmează Fluxul conștiinței eroului, și în același timp se construiește ca o poveste, fiindcă, așa cum romanul era invadat de lirism la Joyce și Virginia Woolf, poezia migrează spre narațiune. Coerența poemului, viu disputată în critică, e asigurată de tonul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
deznădăjduite. Pisicile sunt cât se poate de sigure pe ele. Sunt lăsate deoparte ambiguitatea, simbolurile, citatele misterioase, muzicalitatea cu totul neobișnuită, inovatoare. Despre pisici Eliot sporovăiește cu afecțiune vesel ritmată și cu rime impecabile, cu nimic legate de seriozitatea inovației moderniste. O oază de poezie tradițională în creația unui poet care a declarat război tuturor procedeelor tocite de vreme, Possum deschide o ușă secretă în labirintul interior al lui Eliot. Old Possum's Book of Practical Cats e o imagine inedită
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui lumină: aceea a unui poet care a refuzat muzica tradițională în poezie, fiindcă a vrut un tipar poetic mai sugestiv pentru epoca lui. Tiparul încă există și încă funcționează, dar el refolosește de fapt tradiția bucuria secretă a poetului modernist. 3.3. Peter Ackroyd: Tradiția basmului marea absență din poem Peter Ackroyd e un autor tandru care ascunde lecturii cât e de vulnerabil. El ezită în fața creației: dacă mă arăt privirii o să fiu oare eu, ori doar începutul altei povești
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
meu. Sunt idei, atitudini, preocupări care au rămas cu mine până-n ziua de azi. Cât despre finalul acelui roman, n-a fost decât o împrejurare bună de final și atât. Student: Dacă ar fi să comparați literatura tradițională cu cea modernistă și postmodernistă, ați fi pregătit să afirmați că istoria, trecutul în general, au pierdut teren ori că, din contră, sunt mai pline de înțeles decât înainte? PA: Mă întrebi dacă istoria pierde din importanță în peisajul postmodern? Student: Exact. PA
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și în regim hors commerce. Autorul ei era ca și necunoscut, deși în 1983 Cezar Ivănescu atrăsese atenția asupra lui, intuindu-i câteva caracteristici - monotonia „până la exasperare”, dar și „senzația miracolului existențial”, „conștiința damnării”, „mizerabilismul de nuanță bacoviană”, „absența ostentației moderniste”. Volumul va fi promovat tot de „critica artiștilor”, și anume de poeți precum Angela Marinescu, Constantin Abăluță și Nora Iuga, sensibili la autenticitatea viziunii și la severitatea formală a versurilor ultimului venit în cercul solitarilor. Lucrurile se repetă cu Războinicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
Aceeași distanță cathartică, întreținută în proza comilitonilor de ecranul opacizat al compoziției, semnalează discret, într-un text cu aparențe tradiționale, pierderea inocenței autorului și a cititorului său și apartenența ambilor la vârsta literară de după „păcatul originar” al metacunoașterii de tip modernist. V. este unul din scriitorii încă neatinși de imperativul conjuncturii, fiind, probabil, actual și atunci când îi va fi trecut „vremea literară”. Mai puțin simptomatic - excesele în ambele direcții, în partea realului și în cea a livrescului, îi sunt străine -, V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
Poezia, cea mai întinsă parte a operei sale, relevă o nelimitată predispoziție de metamorfoză lirică, cu precizarea că toate înnoirile se produc în limitele propriei personalități, pe care, departe de a o trăda, o mărturisesc. Așezat în linia marilor tradiții moderniste (simbolism, expresionism, suprarealism), poetul nu se poate sustrage chemării timpului său, lăsându-se profund marcat de ceea ce se va numi postmodernism. Dacă se adaugă la toate acestea prezența unei subtile, însă tenace influențe folclorice (de sorginte bănățeană), rezultă o poetică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
proză, eseuri, reportaje, comentarii asupra unor cărți de literatură, de filosofie și de religie, precum și numeroase articole economice. De asemenea, semna un manifest avangardist în revista „unu”, un „pretext teatral”, Hérode, în limba franceză, în „Contimporanul”, o proză cu aspect modernist, D-l Vam Ex-Înger, și eseuri în „Floarea de foc”. Mai colaborează sporadic la „Vremea”, „Vitrina literară”, „Calendarul”, „Credința” și „Azi”, în ultima dând la iveală ciclul liric Contingent 1916. Prieten cu Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian și Petru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
totuși jocul cu tot ce e convenție literară se mulează prea mult pe tiparul romanului polițist de serie. De avangardism țin întrucâtva larga întrebuințare a versului liber, precum și violența erotismului, senzualismul potențat al unora din Poeme arabe. Un anume spirit modernist se află infuzat și versurilor din placheta de debut a lui S. Pe urmele lui Sandu Tudor, ce „reînnoise cântarea [...] de exaltare extatică” (Contra domo), țintind atingerea stării isihastice, în Al Sfintei cuvioase Paraschiva cea Nouă acatist se păstrează forma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
carieră juridică în calitate de judecător (1975-1980) și avocat (din 1980), prodecan al Baroului București (1993-1995). Colaborează la revista „Tribuna”. Volumul de debut al lui V., Drumul și timpul (1979), e conceput ca o inițiere poetică inversă, pornind de la lirica sofisticată, abstractă, modernistă, spre a ajunge la simplitatea versului în ritm popular. Cele patru secvențe ale cărții (Însemnele, Sonetele, Sentimentele, Baladele) se caracterizează prin luciditate și rigoare, cu trimiteri transparente la Ion Barbu: „Aleph vibrând, /Pol criptic, în fapt inexistând/ Îl afli teoretic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
cu vederea nici Vladimir Streinu, Camil Baltazar, G. Nichita, Sanda Movilă ș.a., membri ai cenaclului Sburătorul. N. I. Russu mai semnează articolul Pe marginea ortodoxismului d-lui Crainic (52/1929), în care se războiește cu „Gândirea”. Pe lângă polemicile purtate împotriva curentelor moderniste, Mihail Dragomirescu s-a ocupat, în cadrul rubricii „Istoria spiritului românesc în secolul al XX-lea”, de poporanism, de ideologia sămănătoristă și de Curentele mai nouă în literatura română. Pentru a promova tezele esteticii proprii, el creează o rubrică specială, „În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
cultural. Iorga n-ar fi acceptat în veci să se împace cu Iuliu Maniu, liderul național țărănist sau, cu atît mai puțin, cu liderul populist Constantin Stere. Ura lui pentru Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul Gărzii de Fier, și pentru scriitorii moderniști ca Tudor Arghezi era fără margini. Nu putea să-i ierte nici pe cei care colaboraseră cu germanii în timpul primului război mondial, ca Alexandru Tzigara-Samurcaș și alții. Poate că era atît de ușor influențat de către unii din apropiații lui din cauza
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
deosebirea față de Europa de Est 186; dezarmarea nucleară 237; disparități economice regionale 688-690; dispariția economiei industriale 422; distrugerea sistemelor de transport și comunicații 30; drepturi și libertăți 517-519; ecologie 451-452, 453-356; efectul globalizării 671-680; emigrarea - vezi emigrarea; epoca de aur a teatrului modernist 351-352; femeile ca forță de muncă 447-448; forța de muncă importată din alte țări europene 309-313; forța de muncă importată din fostele colonii 310-313; greve 376; imperialismul american 515; implicarea Bisericii Catolice În politică 348; importanța petrolului 419; influența guvernamentală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al doilea val simbolist din care fac parte Cecilia Cuțescu-Storck, Theodor Pallady, iar în sculptură primul val simbolist și singurul. Destinul unui sculptor precum Paciurea este singular, iar dimensiunea simbolistă a chimerelor sale alunecă spre o tot mai pronunțată definiție modernistă. În acest interval, 1902-1916, simbolismul în artele plastice și nu numai își consumă febril existența și ultimele resurse fără a fi scutit de contestații care se intensifică pe parcurs. În acest sens pot fi urmărite articolele lui Tudor Arghezi, un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
afinitatea de expresie vizionară a sculptorului și poetului pe filiera unei sensibilități simboliste care se îndreaptă către modernismul brâncușian. În același timp, ca studiu de caz, Paciurea reprezintă o fază de tranziție de la decadentism, simbolism în sculptură spre faza ei modernistă, ilustrată magistral de esențialismul-abstracționist brâncușian, iar această metamorfoză tematizată în sculpturile sale "chimerice" poartă în "genă" ceva din sensibilitatea decadentă. În ceea ce privește simbolismul în sculptură, se poate vorbi de o întreagă generație simbolistă, care-i include pe Horia Boambă, Filip Marin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acuzând imoralitatea tabloului, drept expresie a unei civilizații pentru care arta constituie o dimensiune fundamentală, și nu în cele din urmă, politică. "La Viena, marele pictor Gustav Klimt a expus de curând faimosul său tablou Medicina. Klimt este un pictor modernist; tehnica și concepția sa se deosebesc de tehnica și concepția obișnuită. [...] E drept că unora tabloul nu le-a plăcut; aceștia erau credincioșii admiratori ai vechilor formule academice. E drept că altora tabloul le-a inspirat un fel de groază
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Brâncuși. Spre deosebire de pictura simbolistă, sculptura lui nu este narativă. El elibereaza imaginile sale din narațiunile iconografice care preced opera simboliștilor. Prin respingerea acestui sens vechi, Paciurea restabilește autonomia himerelor față de originea lor culturală. Aceasta, în opinia mea, este gestul fundamental modernist al lui Paciurea: (...) Aceste himere nu mai exprimă o semnificație clară pentru aer, pământ și apă, ci refac ambiguitatea eternă a acestor elemente primordiale ale lumii noastre la momentul potrivit pentru noi"348. Există însă un referent textual, invocat prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
locui, parterul devenind chiar atelierul pictoriței. Jurnalul consemnează anii 1897-1899, petrecuți într-una din capitalele secession-ului german, München-ul, în plină efervescență secesionistă. Pictorița este o vizitatoare asiduă de muzee și expoziții și, cu siguranță, aici face cunoștință cu tendițele moderniste din arta plastică. La München se aflau, printre alții, și pictorii români Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu, Ștefan Popescu și Frederic Storck. În jurul datei de 24 iunie 1898 ea vizitează, la Viena, o expoziție Böcklin, în compania unei prietene (baroana d
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai mult sau mai puțin incisivi înregistrau corect schimbarea de paradigmă estetică pe care expoziția ruso-finlandeză o propunea. De altfel, Aleksandr Blok discuta într-un alt articol irelevanța sensului peiorativ atribuit decadentismului, care pentru poet era asociat, mai degrabă, tendințelor moderniste în literatură și artă. Concomitent, criticul susținea ca o prioritate a noii direcții afirmarea individualismului în artă, dar și a unui "spirit național" care se acordă cu prelucrarea elementului folcloric și în special al universului feeric al bâlinelor, fapt care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]