3,149 matches
-
de politică internă și externă. Tratativele cu solii poloni în ultimii ani ai vieții ni-l arată pe domn foarte puternic, promt și caustic în replici, autoritar și deloc dispus să facă concesii în fața reprezentanților unui mare rege, cum era monarhul polonez. În relațiile cu subalternii, domnul a fost autoritar, așa cum o arată privilegiul prin care acorda mânăstirii Neamț cântarele de pește de la Chilia. Domnul cerea pârcălabilor de la Chilia și dregătorilor acestora să respecte cele scrise în privilegiu “iar care din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
închisă, iar pe deasupra poartă o mantie din brocart, fără mâneci, a cărei răscroială cade mai jos de talie, tivită la poale și la mâneci cu hermină. Încălțămintea e din stofă (sau din piele fină) de culoare roșie, culoarea purtată de monarhi. În biserică s-a moștenit Bizanțul cu ceremonialul lui fastuos. Odăjdiile din stofe scumpe, cusute cu fir de aur, argint și de mătase, mitrele purtate de înalții ierarhi fiind împodobite cu pietre scumpe, fac ca încoronarea domnului să repete ceremonialul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
era calm și cum vorbea atunci când era mânios. Tonul pe care se adresează polonilor de data aceasta este fundamental deosebit de cel folosit până în 1485. Pentru a nu se afla în fața mai multor adversari deodată, domnul făgăduia că va recunoaște suzeranitatea monarhilor din vecinătatea Moldovei dar așa cum remarca Matei Corvin, Ștefan le-a promis tuturor supunere, ca, în realitate, să nu își plece grumazul în fața nici unui rege, sultan sau han tătar. Suntem departe de vremea în care un domn al Moldovei îl
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
important de bani unui asemenea demnitar de la hotarul Moldovei, ca să împiedice organizarea unei acțiuni împotriva sa. După confruntările cu Matei Corvin, cu Mahomed al II-lea, cu tătarii și cu regele Poloniei, domnul nu mai caută să obțină bunăvoința vreunui monarh. Experiența îi demonstrase că nu se poate bizui pe nimeni. Singurul aliat și protector i-a fost Dumnezeu. La Baia a biruit cu ajutorul lui Dumnezeu, la Vaslui ajutorul i-a venit tot de la Dumnezeu, și drept mulțumire, domnul a postit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
chiar și fragmentară. O a treia întâlnire cu regele Juan Carlos avea să aibă loc, tot ocazional, în Cuba, unde de această dată eram în calitate de ambasador, dar nu am mai avut posibilitatea de a comunica în vreun fel cu carismaticul monarh. * În luna iunie, efectuau vizite oficiale în România, președinții Finlandei și Turciei, pentru care fusese convenite, de asemenea, la cererea oaspeților, primiri ale Corpului diplomatic. Imediat după plecarea înaltului demnitar turc, înainte de a începe pregătirile pentru vizita președintei Republicii Malta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
era deja un mare sacrificiu să consimtă a lua armele împotriva patriei sale de origină. Eram siguri că a doua zi după ce vom ataca Austria, Germania va sări în ajutorul aliatei sale, dar preferam, ca o chestiune de delicatețe față de monarh, ca Germania să fie aceea care ne va declara nouă război, așa încât regele nostru să nu scoată el sabia contra Germaniei. În odaie domnea o tăcere mormântală. O emoțiune concentrată ne stăpânea pe toți, și mai ales noi, românii, eram
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
fi „liberator și organizator de țară, întemeietor de dinastie”. De aceea, domnul Moldovei se va orienta către o alianță cu Rusia, sperând să elibereze țara de dominația otomană cu sprijinul țarului Petru I (Petru cel Mare, 1682-1725). Cine era acest monarh? Unii istorici l-au descris ca pe un om cu o voință de fier, impulsiv, brutal și crud, practic și ambițios în urmărirea scopurilor sale. Atitudinea lui Dimitrie Cantemir față de Rusia a fost apreciată de boieri, care se temeau că
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
țar și îl descria astfel: „Împăratul era om mare, mai înalt mai decât toți oamenii, iar nu gros, rătund la față și can smad, oacheș, și can arunca câteodată din cap, fluturând. Și nu cu mărire și fală, ca alți monarhi, ce umbla fiecum, prost la haine, și numai cu doao, trei slugi, de-i era de grija trebilor. Și umbla pre gios, fără alaiu, ca un om prost” (simplu, n.a.) . La 27 iunie/8 iulie, Dimitrie Cantemir a fost invitat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
astfel, măcar niște buni călăuzi”. Istoricul a semnalat faptul că țarul a pierdut prea mult timp în Polonia cu „nunta leșească”, la Iaroslav. După sosirea la Iași, a pierdut zile întregi cu cercetarea monumentelor orașului și cu petreceri în care monarhul rus întrecea pe oricine. Deși era un strateg experimentat, Petru I a făcut greșeala să înainteze în „ținuturile pustii” ale Moldovei, prin atâta încetineală și printr-un mare dispreț față de adversar. Așa cum s-a văzut, lipsa alimentelor și a apei
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dovedit dincolo de orice îndoială, cel puțin pentru timpul când a fost scrisă, ca Principele a avut scopul de a fi o carte de îndrumare sinceră, chiar dacă uneori greu de ingurgitat. Conștientizarea faptului că Machiavelli a fost serios atât în privința consilierii monarhilor cuprinsă în Principele, cât și în privința consilierii republicilor în Discursuri a condus, în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, la o nouă interpretare care a încercat să transcendă disputa academică privind republicanismul lui Machiavelli portretizându
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a numelui Basarab, pe carel vor purta cei ce vor avea învestitura de „Negru Vodă”, pe care Vasile Lovinescu îl consideră un nume generic, mistic, al „funcțiunii hermetice” în care au supraviețuit și reminiscențe dintr-o tradiție saturniană. Pentru autorul „Monarhului luminat”, piatra de mormânt pe care o asociază poate eronat lui Radu Negru figurează un centru spiritual, ca și paftaua domnitorului, utilizând „simbolurile zodiacale și planetare”heptagonul și steaua cu 12 colțuri închisă într-un cerc situat in vârful coloanei
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
vanitos, care s-a topit în densa tradiție autohtonă, împletindu-se cu filonul bizantin. După cum observa Constantin C. Giurescu citation author="C. Giurescu">„voievodul de la Argeș, așa cum ni-l arată veșmintele și podoabele sale, putea sta alături de cei mai străluciți monarhi ai Europei contemporane. N-a fost atunci, în veacul al XIV-lea, la curtea voievozilor noștri, o viață umilă, modestă, de țărani păstori și plugari, așa cum s-a crezut, plecânduse de la idei preconcepute, atâta vreme, ci tot fastul și strălucirea
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
implica cumpărarea și vânzarea posturilor, o interdicție încălcată de mult timp: de fapt, noțiunea infracțională de funcție publică drept proprietate privată, iar nu ca trust public, avea să rămână o trăsătură a guvernării britanice până în secolul XIX. Desigur, până în vremea monarhilor dinastiei Tudor din secolul XVI, cumpărarea și vânzarea posturilor și exploatarea poziției funcționarilor în vederea câștigului privat erau deopotrivă privite ca normale (Hurstfield 1973). Într-adevăr, faptul că multe asemenea posturi nu erau plătite sau erau prost plătite invita la infracționalitate
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
milionari din Africa de Sud precum Wernher, Beit și Robinson (așa-zișii Randlords 1), bancheri evrei și expatriați americani, precum Waldorf Astor, își cumpărau intrarea în societatea londoneză (Searle 1987: 12-14). Pentru cei care se învârteau în cercul celui mai sociabil dintre monarhi, Eduard VII, faptul că entuziasmul Regelui față de jocurile de noroc era mult prea rar susținut de noroc sau dexteritate oferea o oportunitate de investiții evidentă cu un profit garantat în capital social, însă, din nefericire, nu și în câștiguri bănești
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Prevenirea Abuzurilor) din 1925. În Regatul Unit, sistemul de distincții are o gamă de premieri gradate atent de la înnobilare până la umilul titlu de Membru al Ordinului Imperiului Britanic. Vânzarea distincțiilor este un fenomen înrădăcinat în Anglia, cel puțin de pe vremea monarhilor Stuart, pentru care practica, care a căzut în cadrul prerogativului regal, a constituit un mijloc vital de câștig financiar extraparlamentar. Sub influența lui Lloyd George totuși, vânzarea distincțiilor a devenit excesivă, ca să nu spunem ordinară, un mijloc de a asigura atât
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
bizantine continua să fie constituită de sistemul juridic și politic roman, schimbarea poziției conducătorului, influențată de situația de la curțile orientale învecinate, avea să aibă o mare importanță. O autoritate în domeniu l-a descris pe împărat ca transformat într-un monarh oriental, divin și absolut. Aranjamentele lui Dioclețian au desăvîrșit transformarea. "Proskynesis" sau "adoratio" (ceremonia orientală a genoflexiunii adresată divinității), robele purpurii, diademele împodobite cu bijuterii, centurile și sceptrele au devenit părți componente permanente ale tradiției imperiale. Împăratul, conducător prin grație
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
unicul izvor al legii. Recluziunea, o practică orientală prin care persoana conducătorului era ferită de contactul cu mediul profan, era contracarată de splendide ceremonii oficiale, în cadrul cărora puterea și gloria lui erau etalate în fața cetățenilor și a curtenilor.1 Acest monarh autocratic domnea peste un guvern birocratic numeros, ale cărui eficiență și succese au variat de-a lungul secolelor. Ca orice imperiu mare, Bizanțul era sfîșiat de permanentele rivalități dintre facțiunile politice și de problemele legate de succesiunea la tron. Pe
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
convertirea poporului, ținuturile croate au intrat în sfera influenței occidentale și catolice. Independența croată nu a durat mult timp. Cînd moartea lui Zvonimir a dus la dispute în privința succesiunii, coroana a fost revendicată de Ladislau I (1077-1095), regele Ungariei. Primul monarh ungur încoronat ca rege al Croației a fost însă Koloman (1095-1116), care întrunise consimțămîntul majorității nobilimii croate. Croația s-a unit deci cu Ungaria în 1102, dat fiind faptul că aveau același rege, dar natura exactă a acestei relații avea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
aveau același rege, dar natura exactă a acestei relații avea să fie disputată pe tot parcursul secolului următor. Ulterior, conducătorii Croației aveau să susțină că unirea aceasta fusese rezultatul unui acord între parteneri egali, legați în primul rînd printr-un monarh comun. Cu toate că guvernul maghiar nu a acceptat această interpretare a aranjamentului, Croația beneficia realmente de un statut special în cadrul regatului Ungariei, avînd o largă autonomie. Ea avea o administrație separată de cea maghiară, iar adunarea nobililor croați deținea o mare
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
otoman. Trebuie să subliniem de asemenea că statutul de sclav nu era neapărat umilitor. A fi sclavul sultanului era o onoare ce conferea respectivului o înaltă poziție socială și beneficii materiale. Sistemul de guvernare otoman era deci dominat de un monarh absolut al cărui prim adjunct era marele vizir, fiind secondat și de un consiliu imperial numit Divan. Acest organism se ocupa de toate problemele statului, dar funcțiile lui juridice erau probabil cele mai importante. Din Divan făcea parte și marele
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
pentru a se apăra. Mehmed al III-lea (1595-1603), de exemplu, a pus să fie uciși cei nouăsprezece frați și masacrate cele peste douăzeci de surori ale lui.4 S-au produs schimbări și în educația prinților. La început, fiii monarhului care domnea erau trimiși la vîrsta de doisprezece ani în provincie, unde erau instruiți într-ale administrației. Ei erau firește în măsură să organizeze centre politice și militare care să le slujească interesele. Pentru a evita o asemenea situație, prinții
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
candidați, nu a fost niciodată stabilită o regulă precisă. Odată cu urcarea pe tron a sultanilor incapabili să conducă un imperiu atît de vast, puterea a trecut în mîinile celor mai apropiați de pîrghiile statului: membrii casei regale și miniștrii. Mama monarhului care domnea, validé sultan, a devenit o persoană de o importanță considerabilă, ca și celelalte femei din palat, eunucii și servitorii de la curte. Din fericire pentru imperiu, în a doua jumătate a secolului al șaptesprezecelea, din rîndurile familiei albaneze Köprülü
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
reciprocă dintre Austria și Rusia. Împăratul Austriei a murit însă în 1790 și a fost urmat de mult mai precautul Leopold al II-lea. Nevoit să facă față unei revolte în țările de Jos și temîndu-se de eventualele acțiuni ale Prusiei, noul monarh a încheiat o pace separată, semnînd Tratatul de la Sistova, ale cărui clauze fundamentale prevedeau restabilirea statu-quo-ului existent înainte de război. În urma unui acord suplimentar, Austria obținea și un teritoriu adiacent Banatului. Firește că retragerea Austriei a constituit o lovitură pentru Rusia
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
avea și o poziție geografică dezavantajoasă. Înainte de eșuarea celui de al doilea asediu al Vienei, conducătorii Austriei se temeau vrînd-nevrînd de activitățile a două puteri expansioniste, Franța și Imperiul Otoman, care colaborau adesea. Ulterior, Franța a rămas un probabil inamic. Monarhii habsburgi erau tot timpul implicați în afacerile Germaniei. Pe lîngă alte titluri, ei îl dețineau și pe cel de Sfinți Împărați Romani. Să nu uităm că această titulatură, care își avea originea în încoronarea de către papă a lui Carol cel
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
oferea populației anumite avantaje, dar în care statutul unora dintre păturile societății, în primul rînd cel al țăranului șerb, putea fi de fapt inferior celui din ținuturile otomane. În secolul al optsprezecelea, în fruntea Imperiului Habsburgic s-au aflat patru monarhi capabili: Carol al VI-lea (1711-1740), Maria Tereza (1740-1780), Joseph al II-lea (1780-1790) și Leopold al II-lea (1790-1792). Toți patru au încercat și au reușit mai mult sau mai puțin să rezolve ceea ce avea să fie problema centrală
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]