1,789 matches
-
a fost ocupat de latini și venețieni. Prima știre (informație) despre comerțul venețian în Cumania datează din 1206, la Soldaia-oraș comercial al grecilor din Trebizonda. Faptul politic care a dat un mare avânt comerțului italian pe Marea Neagră a fost invazia mongolă din 1241. Stăpânirea mongolă a unificat drumul stepelor de la Dunărea de Jos până în China, sub o singură conducere, ceea ce a permis negustorilor, în schimbul unei vămi, să pătrundă, să cumpere mărfurile aduse de caravanele din Extremul Orient, mai ales mătăsuri, și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
latini și venețieni. Prima știre (informație) despre comerțul venețian în Cumania datează din 1206, la Soldaia-oraș comercial al grecilor din Trebizonda. Faptul politic care a dat un mare avânt comerțului italian pe Marea Neagră a fost invazia mongolă din 1241. Stăpânirea mongolă a unificat drumul stepelor de la Dunărea de Jos până în China, sub o singură conducere, ceea ce a permis negustorilor, în schimbul unei vămi, să pătrundă, să cumpere mărfurile aduse de caravanele din Extremul Orient, mai ales mătăsuri, și să vândă produsele din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sale în această zonă, dar genovezii controlau acum comerțul aici. Genovezii au înființat o serie de colonii în porturile din Crimeea și la intrarea în Marea de Azov, precum Caffa (Theodosia), în 1266. Coloniile genoveze au fost întemeiate pe pământ mongol, cu voia căpeteniilor acestora, care au concedat teritoriul pentru fondarea de așezări comerciale, în schimbul unui tribut. Se repetă, astfel, istoria fondării coloniilor grecești în Pont, în antichitate. Spre apus, la gurile Dunării și Nistrului, genovezii își fac apariția mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Albă, de fapt, Moncastron, oraș bizantin cunoscut încă din secolul al X-lea. În 1291, genovezii se plângeau Bizanțului de prădarea unei corăbii aflată în drum spre Maurocastron. Dar pe la începutul secolului al XIV-lea, orașul se afla sub stăpânire mongolă (Hoarda de Aur), apoi, pentru scurt timp, între 1307-1316, el trece în mâinile bulgarilor, însă mongolii l-au recucerit și l-au stăpânit până la sfârșitul secolului (1392), când a intrat în componența Moldovei. Din "Viața Sf. Ioan de la Cetatea Albă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de tătari. Din textul lucrării amintite aflăm că aici se aflau medici din India și Persia, veniți pe drumul caravanelor, o colonie evreiască (un ghetou), iar conducerea cetății o avea o căpetenie tătară, care ținea scaun de judecată, supus hanului mongol al Hoardei de Aur. Un al treilea port din aceste regiuni, unde aflăm genovezi, era Lycostomo (nume grecesc, adică "gura lupului"), această "gură" a Dunării este brațul Chilia, unde se află azi Vâlcovul, cuvânt ce înseamnă, în limba slavonă, același
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
plângere din 1360, este amintit Lycostomo ca unul din porturile în care genovezii nu îngăduiau negustorilor venețieni să pătrundă. În 1381, Lycostomo se afla în stăpânirea Genovei, o mulțime de negustori își desfăceau mărfurile în port, între care și negustori mongoli. Stăpânirea genoveză la Chilia a fost de scurtă durată: în 1404, cetatea trecea sub stăpânirea lui Mircea cel Bătrân și apoi a lui Alexandru cel Bun. În partea de sus a Dunării, negustorii italieni n-au întemeiat alte colonii (porturi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu poate fi nici minimalizată. Negustorii italieni au contribuit la intensificarea schimbului, la dezvoltatrea economică, la accelerarea vieții urbane și la progresul civilizației medievale în spațiul românesc.34 NOTE 1. Șerban Papacostea, Românii în secolul XIII. Între cruciată și imperiul mongol, București, Editura enciclopedică, 1993, p. 12-21. 2. Ibidem, p. 21-33. 3. Ibidem, p. 34-40. 4. Ibidem, p. 86-87. 5. Ibidem, p. 87-89. 6. Ibidem, p. 97-98. 7. Ibidem; V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, București, Editura științifică și enciclopedică, 1982
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
considerații istoriografice, să urmărim concret împrejurările închegării celui dintâi stat medieval. Ca să înțelegem mai bine contextul nașterii lui, trebuie să analizăm influența factorilor externi, impactul prezenței Hoardei de Aur și a regatului arpadian în această zonă. După 1241, centrul stăpânirii mongole din Europa era pe Volga, într-o regiune foarte îndepărtată de Dunăre. Dar, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, din rândul stăpânirii (Hoardei) de pe Volga se desprinde o ramură mongolă ce domina politic teritoriile cuprinse între Nipru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în această zonă. După 1241, centrul stăpânirii mongole din Europa era pe Volga, într-o regiune foarte îndepărtată de Dunăre. Dar, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, din rândul stăpânirii (Hoardei) de pe Volga se desprinde o ramură mongolă ce domina politic teritoriile cuprinse între Nipru, Dunărea de Jos și Carpați. Această stăpânire tătară se confunda cu hoarda (ulusul) hanului Nogai, a cărui stăpânire în Moldova și Câmpia munteană s-a făcut efectiv simțită. Hanul Nogai era nepot de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
boierii de acolo se află sub ocrotirea lui (1292). Mihail Șișman, conducătorul boierilor din Vidin și boierii din Branicevo (Kraina) se refugiază la nord de Dunăre, în teritoriile dominate de tătari. De teama lui Nogai, regele Serbiei, Miliutin, recunoaște suzeranitatea mongolă și trimite la curtea lui, ca ostateci, pe fiul său însoțit de boieri. Partea de nord a Bulgariei, între Dunăre și Haemus, era sub controlul lui Nogai, fiind supusă acestuia ca teritoriu vasal.5 Acea parte a Hoardei de Aur
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca teritoriu vasal.5 Acea parte a Hoardei de Aur aflată sub conducerea prințului Nogai (1266-1299) a instalat o forță militară permanentă la gurile Dunării și a stabilit o alianță cu Imperiul bizantin împotriva țaratului bulgar, care era complet aservit mongolilor, așa cum am văzut mai sus. Instalarea efectivă a mongolilor, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, la gurile Dunării și în alte centre din aria carpato-dunăreană a avut drept urmare o extindere considerabilă a hegemoniei Hoardei de Aur în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
carpato-dunăreană a avut drept urmare o extindere considerabilă a hegemoniei Hoardei de Aur în estul Europei. În același timp, însemnătatea funcției lui Nogai în conducerea Hoardei și extinderea puterii sale pe arii întinse au generat tendințe accentuate de autonomizare ale puterii mongole de la Dunărea de Jos. Această forță mongolă de sub conducerea noionului Nogai, descendent din neamul gingishanid, persoană cu multă prestanță și important factor de decizie în conducerea Hoardei, comandant militar tătar de la Dunăre, s-a desprins treptat de subordonarea față de centrul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a hegemoniei Hoardei de Aur în estul Europei. În același timp, însemnătatea funcției lui Nogai în conducerea Hoardei și extinderea puterii sale pe arii întinse au generat tendințe accentuate de autonomizare ale puterii mongole de la Dunărea de Jos. Această forță mongolă de sub conducerea noionului Nogai, descendent din neamul gingishanid, persoană cu multă prestanță și important factor de decizie în conducerea Hoardei, comandant militar tătar de la Dunăre, s-a desprins treptat de subordonarea față de centrul Hoardei de Aur de la Sarai (Volga). Spre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
treptat de subordonarea față de centrul Hoardei de Aur de la Sarai (Volga). Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, el a preluat sub control întregul spațiu românesc extracarpatic, teritoriile de la est de Olt, Cumania, apoi Țara Severinului, dependent de centrul de putere mongol de la Dunăre. În felul acesta, mongolii au ajuns vecini cu Ungaria, iar această vecinătate punea în primejdie securitatea regatului, în iarna 1284-1285, mongolii au pătruns adânc îa Ungaria, în a doua lor invazie. După o cronică rusă, mongolii, însoțiți de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Miliutin i se închină. În 1292, mongolii pătrund în Macva, provincie a regatului ungar, dealtfel, după 1290, ei controlau tot cursul Dunării, de la gurile ei până la Porțile de Fier. În concluzie, întreaga arie carpato-dunăreană și nord-balcanică se afla sub hegemonie mongolă. Care era situația regatului arpadian în această perioadă ? După 1204, cum subliniam mai sus, angajat în politica de cruciată în răsărit și sud-est, regatul ungar urmărise asimilarea confesională față de păgâni, schismatici și eretici, în spațiul intracarpatic, dar și în cel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
arpadian în această perioadă ? După 1204, cum subliniam mai sus, angajat în politica de cruciată în răsărit și sud-est, regatul ungar urmărise asimilarea confesională față de păgâni, schismatici și eretici, în spațiul intracarpatic, dar și în cel extracarpatic. Însă marea invazie mongolă din 1241 a surprins Ungaria în plină înfruntare nobilime-regalitate. Trebuie să spunem că, în secolul al XIII-lea, ultimii cinci regi arpadieni, începând cu Andrei II (1205-1235) și încheind cu Andrei III (1290-1301), au încercat să stăvilească acțiunea factorilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acțiunea sa de a guverna cu ajutorul nobilimii și bisericii, pentru a înlătura dominația baronilor. La moartea sa, în 1301, regatul ungar se afla în plină descompunere. Însă destrămarea regatului arpadian a avut pe lângă componenta politică și una confesională: șocul invaziei mongole din 1241 a redus considerabil influența papalității, care impulsionase politica confesională anterioară a regatului și a blocat, practic, prozelitismul catolic. Toleranța față de schismatici (români) și păgâni (cumani) a luat proporții sub Bela IV și Ladislau Cumanul. Relaxarea presiunii confesionale a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
moare pentru neatârnarea țării"), iar fratele său Bărbat, luat prizonier, a fost răscumpărat cu o mare sumă de bani. Să observăm că revolta voievodului român de la Jiu (nordul Olteniei) împotriva suzeranului său, regele Ungariei, are loc în momentul consolidării puterii mongole în zonă. Coincidența între revolta lui Litovoi și creșterea puterii lui Nogai, în condițiile în care tătarii traversau frecvent Muntenia, indică faptul că voievodul român nădăjduia în sprijinul hanului. Nogai căuta să-și extindă cât mai mult influența în această
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ar fi putut veni de la "ultimii barbari", care au stăpânit teritoriul dintre Carpați și Dunăre, pecenegii și cumanii. De la cumani, mai mult decât de la ceilalți barbari, "ne-am fi putut aștepta" să înființeze "o formațiune statală mai statornică", dar năvălirea mongolă din 1241 "i-a alungat din părțile noastre pe cei mai mulți din ei. Pe mulți, dar nu pe toți.". Autorul crede că ("îndrăznesc să afirm") închegarea statului românesc medieval la sud de Carpați este urmarea unei "acțiuni viguroase" duse de "un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
supun regelui. În mijlocul acestor tulburări, în 1285, tătarii trec munții și pătrund în regat: Transilvania este pustiită, iar cumanii cooperează cu năvălitorii. Haosul din Ungaria culminează cu uciderea regelui Ladislau, în 1290, de cumani. Profitând de slăbiciunea ungurilor, Nogai, căpetenia mongolă de la gurile Dunării, se amestecă în conflictul dintre regele sârb Ștefan Uroș și țarul bulgar Șișman (cuman), în 1291, în favoarea bulgarilor. Și în felul acesta, practic, el pune stăpânire pe teritoriul românesc de la sud de Carpați, inclusiv pe Banatul ungar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Dunăre, conduc la o anumită concluzie! Pentru istoricii români, prezența tătară neîndoielnică în teritoriile de la sud de Carpați i-a pus în mare dificultate: cum s-ar fi putut naște (închega) un stat de-sine-stătător, dacă țara era sub dominație mongolă?! Or, subliniază Djuvara, tocmai această dominație mongolă, într-o regiune aflată multă vreme sub suzeranitate ungară, a favorizat închegarea unui stat, nașterea unei țări, afirmarea unui "mare voievod", venit de dincolo de munți, așadar din afară, peste toți ceilalți voievozi de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Pentru istoricii români, prezența tătară neîndoielnică în teritoriile de la sud de Carpați i-a pus în mare dificultate: cum s-ar fi putut naște (închega) un stat de-sine-stătător, dacă țara era sub dominație mongolă?! Or, subliniază Djuvara, tocmai această dominație mongolă, într-o regiune aflată multă vreme sub suzeranitate ungară, a favorizat închegarea unui stat, nașterea unei țări, afirmarea unui "mare voievod", venit de dincolo de munți, așadar din afară, peste toți ceilalți voievozi de la sud de Carpați. P. P. Panaitescu a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Băsărăbeștilor din dreapta Oltului (urmașii acelui Litovoi, menționat la 1247) în fața lui Radu Negru", de fapt, Negru Vodă. Contextul extern, amintit tangențial mai sus, era prielnic actului fondator din jurul lui 1290, nașterea Țării Românești. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, dominația mongolă începe să se atenueze treptat, "să pălească". În împrejurările tulburi generate de moartea lui Batu, în 1257, și de dispariția lui Berke de la conducerea Hoardei de Aur, în 1266, s-a declanșat lupta pentru supremație între Toqtai și Nogai, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1266, s-a declanșat lupta pentru supremație între Toqtai și Nogai, cel care va domina regiunea de la Dunăre până la moartea sa, în 1299, acela ce poruncise până atunci în Bulgaria și ajunsese protectorul regelui Ladislau. Concomitent cu slăbirea puterii mongole, după 1290, regatul Ungariei traversează o perioadă de decădere până la alegerea lui Carol Robert. După 1279, la Severin, nu mai conduceau dregători unguri, iar o parte a teritoriului său ajunsese în mâinile voievodului de la Argeș. Apoi, să nu omitem evoluțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Gh. Brătianu, Tradiția..., p. 127-128). Împrejurările economice și sociale ce au asigurat trecerea spațiului sud-carpatic la forma vieții de stat proprii sunt concludente, însă contextul politic rămâne obscur. Epoca premergătoare actului fondator al statului medieval (1247-1290), dominația ungară și stăpânirea mongolă, este cunoscută, dar intervalul 1290-1324, tocmai vremea agregării statale, lipsit de informație istorică, nu ne este accesibil. Întemeierea statală medievală semnifică, în primul rând, unificarea formațiunilor politice existente și desemnarea unui mare voievod. Știm acum cauzele, de ce s-a produs
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]