10,170 matches
-
să-i explic că Dumnezeu judecă și pedepsește după legile lui nu după ale noastre și că dacă timpul nu este decît distanță Începutul și sfîrșitul una sînt și În fața infinitului binele și răul nu mai au nici o valoare și morala asta veche peticită pe care ne-o tot punem dinainte ca să ne acopere rușinea nu mai face doi bani nici măcar În fața instanțelor pămîntești ar putea ea să mă creadă nu m-ar blestema și nu m-ar scuipa În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ocol pe Devereux Street. Când am ajuns acolo, walkmanul nu era în sertar. Shelley îl mutase din considerente de securitate în biroul din spate și am reușit să fac rost de el abia după ce mi-a dat o lecție de morală despre cum să am grijă de obiectele pe care le posed. Am ascultat docilă, după care am reușit să mă sustrag observând că Harriet arăta îngrozitor - părea chinuită și rușinată. Probabil Shelley i-a făcut scandal pentru că a fugit așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vieții, renunțare, despre trup și suflet, cu trimiteri scolastice și citate În ebraică, greacă, coptă și latină. „Sufletul este alfa și omega“, zise Petru. „E bine tot ce Încuviințează Dumnezeu.“ „Fapta nu este bună sau rea În sine“, adăugă Simon. „Morala este statornicită de oameni, iar nu de Dumnezeu.“ „Fapta de milostenie este zălogul veșniciei“, zise Petru. „Minunea este o mărturie pentru cei Încă neîncrezători.“ „Dumnezeul vostru ar putea drege vătămarea unei fecioare?“ Îl Întrebă Simon, privindu-și Însoțitoarea. „El are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
iar eu mă voi opri la versiunea lui Haim Franckel, narațiunea sa avînd un cert ascendent asupra celorlalte, Întrucît reunește o serie de mărturii ale discipolilor privitoare la Maestru. Dacă din acest text s-ar suprima digresiuni pe marginea credinței, moralei, hasidismului, pe alocuri Împănate cu citate pilduitoare din Talmud sau cu pedantismele lui Franckel, povestirea s-ar putea rezuma astfel: Învățatul Ben Haas (pe numele său adevărat Oscar Leib) se apucase pe la paisprezece ani să scrie poeme În ebraică. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
opt sute nouăzeci, Întorcîndu-se dintr-un pelerinaj din Țara Sfîntă, se va stabili la Praga, unde Își va reuni confrații Întru credință În jurul ziarului Hai, care se multiplica de mînă În atîtea exemplare cîți discipoli erau. Ben se va ocupa de morală și literatură. Învățătura sa, expusă În numeroase scrieri, dar publicată parțial (grație aceluiași Haim Franckel), se Întemeia pe dilema morală ce-și avea sorgintea În Platon și care se putea reduce la cîteva vorbe: arta și morala se Întemeiau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
va ocupa de morală și literatură. Învățătura sa, expusă În numeroase scrieri, dar publicată parțial (grație aceluiași Haim Franckel), se Întemeia pe dilema morală ce-și avea sorgintea În Platon și care se putea reduce la cîteva vorbe: arta și morala se Întemeiau pe două premise divergente, fiind, așadar, incompatibile. S-ar putea spune, după cum susținea Franckel, că Întreaga operă a lui Ben Haas, și cea poetică și cea filosofică, nu urmărea decît această demonstrație care să accentueze, o dată În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
demonstrație care să accentueze, o dată În plus, incongruența celor două concepte. Deși el căuta să tempereze acel „sau-sau“ kierkegaardian, exemple din istoria ideilor și Îndeosebi din literatură vor dovedi că dilema era aproape insurmontabilă. „Arta este creația vanității, iar morala este absența vanității“, va puncta el În mai multe rînduri tălmăcind biografii de titani, de la regele David pînă la Juda Halevi și Solomon Ibn Gabirol. Gruparea În fruntea căreia se va afla Ben Haas (după unii fiiind vorba de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Solomon Ibn Gabirol. Gruparea În fruntea căreia se va afla Ben Haas (după unii fiiind vorba de cinci persoane, după alții de șapte) Își constituise drept țel infirmarea dilemei prin varii exemplificări Încît „Însăși vina trăirii lirice“ trebuia subordonată unei morale viguroase, care, după spusele lui Franckel, se Întemeia pe tradiția iudeo-creștină, pe precepte talmudice, pe Kant, pe Spinoza și Kierkegaard, fără a exclude Însă unele „premise anarhiste“. Dacă Îl vom fi Înțeles bine pe Franckel, acest „riguros imperativ moral“ (citatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și desfătarea trupească erau așezate pe același plan cu cititul, călătoria și pelerinajul. Franckel vedea În toate astea, și eu nu-l cred prea departe de adevăr, nivelul cel mai de jos al interferenței celor două energii, unde arta și morala se confruntau la modul elementar „dincolo de bine și dincolo de rău“: adevărata dilemă morală Începea și se termina În planul vanității, restul fiind În afara moralității. Anumite paralelisme pe care Franckel le stabilea din perspectiva Învățăturii budiste ca și a practicii bonzî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
deci amorală“, numai că nu putuse afla acea Împăcare a spiritului propovăduită În Vară și pustie. Maestrul fu cuprins de Înfrigurare, dar și de căință, Întrucît abia atunci intuia că Învățătura sa, ca oricare altă doctrină care se Întemeia pe morală, putea provoca, ajungînd În mîna unui ins imatur, tot atîta rău, pe cît bine (căci, după cum Însuși Platon o spune, dacă maestrul e cel care Își alege ucenicii, cărțile nu-și aleg cititorii). Aprins de gînduri necurate și Încins probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rămînea altceva de făcut decît să se retragă. Acel ultim cuvînt părea Însă să aibă un anume tîlc, poate chiar o semnificație nefastă față de cel din Vară și pustie. (Dacă nu te hazardezi să Îmbini cele două forțe contradictorii, cea morală cu cea poetică, atunci retrage-te. Cultivă-ți grădina cu varză, iar trandafirii Îngrijește-i doar În cimitir. Pentru că trandafirii dăunează sufletului.) Cel căruia i se spunea Maestru, va scoate atunci din buzunarul interior al caftanului de mătase manuscrisul limpezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Împotriva acestuia, apelînd la „bîrfe și intrigi, dovedind că nu era lipsit de o anume vocație“. O parabolă neterminată găsită printre scrierile lui Ben Haas avînd titlul Povestea cu maestrul și discipolul, fiind, așadar neterminată, nu putea avea deci o morală În sine. Poate doar următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci o demarcație netă din perspectivă morală. „ Nu i-a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea Franckel. „Aplecîndu-se peste abis, nici el nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
perspectivă morală. „ Nu i-a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea Franckel. „Aplecîndu-se peste abis, nici el nu și-a putut Înfrîna mulțumirea deșartă de a Încerca să-l umple cu Sens.“ De aici ar putea rezulta o altă morală, care ne-ar putea sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te apleci peste găunoșenia altuia, dintr-o pornire deșartă, cum că-n el ți-ai putea reflecta chipul ca-n fundul unei fîntîni, căci asta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sau agresiuni În masă, de ce astfel de măsuri sînt socotite nepermise și nefirești față de un dușman cu mult mai perfid, distrugător al orînduirii sociale existente?“ Ofițerul lăsă pentru o clipă cartea, ținînd arătătorul Între pagini. „Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.“ (Ordonanța folosi prilejul de a scutura zăpada așternută pe foaia cortului de deasupra capului ofițerului.) „Cuvîntul libertate“ - și pronunță acest cuvînt de parcă Îl vedea scris cu caractere cursive - „incită comunitățile umane la nesupunere față de orice autoritate, față de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținînd degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mîna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mîneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atît de Îndepărtată, de parcă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de azi? La Începutul vieții sociale se subordonau unor forțe dure și oarbe, iar mai apoi legii, care este tot forță, doar că e mascată. Trag deci concluzia că după legea naturii, dreptul În forță...“ (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pofida modestiei Înnăscute, pe care i-a remarcat-o chiar Graves, cred că X (iar această prescurtare vexantă este doar semnul unei discreții exagerate) a fost conștient de importanța descoperirii sale. Dacă În cartea cu autor necunoscut găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
politica noastră, prin contacte economice și prin obligații statale.“ (p. 235) Niciodată În istoria ideilor gîndirea unui filozof nu avusese un ecou mai deplin, o Împlinire perfectă În mentalitatea guvernanților, ca acest text. „Politica nu are nimic În comun cu morala. Omul de stat care guvernează de pe principii morale este apolitic, din care cauză nu are ce căuta În fruntea statului... Din răul pe care sîntem siliți să-l facem, va proveni binele guvernării imperturbabile: drumul just al mecanismului ființei naționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
răul pe care sîntem siliți să-l facem, va proveni binele guvernării imperturbabile: drumul just al mecanismului ființei naționale, pe care acum a dezechilibrat-o liberalismul... Rezultatele justifică mijloacele. De aceea, În planurile noastre trebuie să prevaleze nu binele și morala, ci trebuința și eficiența.“ (p. 218) „Ne vom strădui ca Împotriva noastră să nu mai existe comploturi. De aceea vom pedepsi crîncen pe toți acei ca ni se vor Împotrivi cu arma. Pentru orice tentativă de constituire a unei societăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a întâlnit cu dorința unor locuitori de a urni 255 lucrurile din loc, iar această urnire nu se putea face decât dacă se învăța carte. Gheorghe Pastoiu a organizat șezători sătești, cercuri culturale, bibliotecă populară, conferințe pe teme variate de morală, dar și de economie agrară. Pentru ridicarea economică a satului, Gheorghe Pastoiu a organizat obști de arendare a pământurilor moșierești, bancă populară, cooperativă sătească și, ca să fie în rând cu lumea, și-a făcut casă, a cumpărat pământ și s-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din palme, cu catargul ridicat și cu boturile salivînde. Merceditas se cruci, surprinsă de turnura scabroasă pe care o căpătau faptele. — Mamele cîtorva dintre acei sărmani nevinovați, informate de această hoțomănie, au făcut reclamație pentru scandal public și atentat la morala cea mai elementară. Presa, pasăre de pradă care prosperă În nenorocire și În oprobriu, n-a Întîrziat În a adulmeca prada și, mulțumită arguțiilor unui pîrÎtor profesionist, nu trecuseră nici patruzeci de minute de la intrarea În scenă a celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
maestru ceva mai târziu - vin să scrie și să teoretizeze aici, înainte de a-și răspândi ideile de-a lungul și de-a latul Europei. Catolic fiind, orașul se distanțează totuși de Roma și nu lasă să i se impună nici o morală. Veneția domină Europa: la sfârșitul secolului al XIV-lea, casele de schimb venețiene controlează toate piețele financiare ale continentului, din Franța până în Flandra și din Castilia până în Germania. Decalajul de putere este enorm: nivelul de trai venețian este de cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
sau o șansă? Clima de pe Terra se va degrada oare atât de mult încât viața să devină imposibilă? Va izbucni oare un război între Creștinătate și Islam? Sunt posibile noi forme de relații sexuale și de iubire ce pot zdruncina morala actuală? Fiecare dintre răspunsurile la aceste întrebări - dar mai sunt și altele - va putea orienta viitoarele decenii într-un sens foarte particular, înspre foarte rău sau înspre foarte bine. De altfel, timpurile ce vin se caracterizează printr-o instabilitate atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
și dezordine, de risipă și dezastre ecologice, de imoralism și distrugere a identităților, de încălcări ale normelor religioase și oprimare. De asemenea, mulți vor denunța împreună piața și democrația ca fiind simple mașini ce produc necinste, anihilează orice formă de morală și organizare socială și distrug libertatea pe care pretind că o promovează. Ei se vor plânge de faptul că vor trebui să meargă să trăiască acolo unde piața are nevoie de munca lor, părăsind astfel locurile unde s-au născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
multor comunități; naționalitățile lor vor fi cele ale limbilor pe care le vor vorbi, și nu doar ale țărilor în care vor locui. Pentru ei, revolta împotriva a ceea ce este ineluctabil va fi o regulă, obrăznicia optimismului va fi o morală, iar fraternitatea le va servi drept ambiție. își vor găsi fericirea în plăcerea de a oferi plăcere, mai ales copiilor, de care se vor simți responsabili. Ei vor învăța din nou că trăsătura principală a omului este transmiterea. Femeile vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Iar dacă aș putea judeca lucrurile pe baza recenziilor, multe dintre aceste cărți sunt bine scrise, cu deosebită grijă. Compunerea lor a absorbit o cantitate imensă de gânduri. Uneori chiar a avut nevoie de strădaniile intense ale unei vieți întregi. Morala pe care o deduc este că scriitorul trebuie să-și caute răsplata în plăcerea operei lui și în eliberarea de povara gândurilor lui și, arătându-se indiferent față de orice alt lucru; el nu trebuie să țină seama nici de laude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]